Foaia românească

Petrecere românească cu muzică folk, la Seghedin

2012-02-24T09:48:00.000+01:00

Odată cu apropierea datei la care creştinii intră în Postul Mare al Paştelui, Asociaţia Culturală a Românilor din Seghedin şi Autoconducerea Românilor din oraş au organizat „Balul de lăsatul secului”, la Seghedin. Mai mult, balul a devenit deja o tradiţie şi una dintre cele mai aşteptate petreceri ale românilor din oraş şi împrejurimi. Sâmbătă, 18 februarie, cantina fabricii de cauciuc „Continental”, unde patronul este un român originar din Timişoara, a întâmpinat românii din Seghedin, Hódmezővásárhely, Macău, Cenadul Unguresc, precum şi cunoscuţi de la Kecskemét şi din Arad cu o sală amenajată pentru petrecere, cu fete în port popular care au aşteptat invitaţii la intrare cu pâine şi sare.

Balul a fost deschis în acordurile de chitară şi cunoscutele melodii folk interpretate de cântăreaţa Livia Daniel din Chitighaz. Atmosfera de petrecere a fost continuată de interpreţii de folk arădeni: Daniel Julean, Nelu Pitic, Andrei Pitic, Dan Miron şi Titus Frenţiu, care au oferit publicului ocazia să asculte melodii cunoscute din repertoriul unor îndrăgiţi folkişti din ţară, precum şi compoziţii proprii. Daniel Julean şi Nelu Pitic sunt doi dintre veteranii genului din zona de vest a României, cu o bogată activitate artistică interpretativă, în special muzică folk de bună calitate, pe care o slujesc cu credinţă şi încăpăţânare. Petrecăreţii au avut parte şi de muzică uşoară şi de petrecere în interpretarea lui Sorin Micescu de la formaţia DARA din Arad.

A.B.

Săptămâna albă sau a brânzei

2012-02-20T22:39:00.000+01:00

Credincioşii ortodocşi se află începând de astăzi, 20 februarie 2012, în ultima săptămână dinaintea Postului Mare, numită în Biserică Săptămâna brânzei sau Săptămâna albă.
În această săptămână nu se mai consumă carne, iar în zilele de miercuri şi vineri se face dezlegare la ouă, lapte, brânză şi peşte. În calendarele bisericeşti, pentru aceste zile apare menţiunea harţi, un termen popular care desemnează zilele de dezlegare a postului. Este o săptămână pregătitoare pentru Postul Mare şi aminteşte de perioada petrecerii lui Adam şi Eva în grădina Edenului, când mâncau numai ce le oferea făptura în mod natural. Perioada se încheie cu Duminica izgonirii strămoşilor neamului omenesc din Rai.
Zilele de miercuri şi de vineri sunt aliturgice, adică nu se face Sfânta Liturghie, ci Utrenia, Ceasurile şi Obedniţa, iar ca o pregătire pentru perioada Postului Mare, se săvârşeşte Pavecerniţa Mare cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: 'Doamne şi Stăpânul vieţii mele...'. Rugăciunea frumoasă a Sfântului Efrem Sirul se rosteşte pentru prima dată la sfârşitul Utreniei din miercurea săptămânii lăsatului sec de brânză şi încetează în miercurea din Săptămâna Mare.
În această săptămână nu se fac nunţi şi petreceri, iar duminică, este obiceiul ca credincioşii să-şi ceară iertare unii de la alţii pentru a începe postul împăcaţi.

Întâlnire româno-maghiară la Bucureşti - România urgentează o nouă reuniune a Comitetului mixt româno-ungar de colaborare în domeniul minorităţilor

2012-02-20T21:56:00.002+01:00

Bogdan Aurescu

Secretarul de stat pentru afaceri europene Bogdan Aurescu, în calitate de co-preşedinte al părţii române al Comitetului româno-ungar de colaborare în domeniul minorităţilor, a avut luni, 13 februarie, o întrevedere cu sub-secretarul de stat Latorcai Csaba, responsabil pentru relaţiile cu minorităţile şi organizaţiile non-guvernamentale din Ministerul Administraţiei şi Justiţiei al Ungariei, informează un comunicat de presă al MAE. Întrevederea a avut loc în contextul modificărilor legislative din Ungaria de la sfârşitul anului 2011, cu implicaţii asupra situaţiei minorităţilor naţionale din această ţară.

Latorcai Csaba

Secretarul de stat Bogdan Aurescu a arătat că partea română a urmărit cu deosebită atenţie procesul legislativ din Ungaria, subliniind imperativul ca modificările aduse la legislaţia ungară să contribuie în mod real la îmbunătăţirea situaţiei comunităţii româneşti, cu accent mai ales pe eliminarea fenomenului de etno-business, îmbunătăţirea accesului la educaţie, asigurarea condiţiilor corespunzătoare de funcţionare a mass-media în limba română.

În cadrul discuţiilor, demnitarul ungar a prezentat succint modificările legislative adoptate de către guvernul ungar, arătând că obiectivul acestora este de a elimina problemele evidenţiate de reprezentanţii minorităţilor de-a lungul timpului. În acest sens, a subliniat schimbările în sistemul de alegere a conducerii autoguvernărilor, preluarea administrării instituţiilor de învăţământ la nivel central şi posibilitatea ca acestea să fie gestionate de către autoguvernările minoritare sau de Biserică, reprezentarea parlamentară a minorităţilor naţionale, în lumina noilor prevederi ale Legii electorale.
Demnitarul român a salutat modificările la Legea Naţionalităţilor, arătând că acestea ar putea contribui la reducerea fenomenului de etno-business, testul real al eficacităţii acestora urmând să aibă loc cu prilejul viitoarelor alegeri locale din 2014.
De asemenea, secretarul de stat Bogdan Aurescu a reiterat poziţia părţii române faţă de soluţia identificată de partea ungară pentru asigurarea reprezentării parlamentare a naţionalităţilor. Astfel, a arătat că, în lumina noilor prevederi, comunităţile reduse numeric, aşa cum este cazul celei româneşti, nu vor beneficia de reprezentare parlamentară adecvată, fiind necesar în opinia părţii române ca reprezentantul minorităţii în Parlamentul ungar să aibă inclusiv drept de vot. Sub-secretarul de stat Latorcai Csaba a indicat că sunt încă în discuţie, în Ungaria, competenţele, printre care şi dreptul de vot, pe care le va avea „purtătorul de cuvânt” din Parlamentul ungar al minorităţii care nu reuşeşte să obţină un număr suficient de voturi pentru a avea un deputat.
În ceea ce priveşte preluarea instituţiilor de învăţământ de către autoguvernările minoritare, partea română a arătat că impactul unui astfel de proces trebuie evaluat din perspectiva imperativului asigurării unui proces educaţional de calitate. Pe de altă parte, a subliniat necesitatea creşterii numărului de angajaţi ai redacţiilor în limba română ai secţiilor de radio şi TV din Ungaria, aşa cum prevede Protocolul sesiunii a şaptea, semnat în 2009, al Comitetului de specialitate româno-ungar de colaborare în domeniul minorităţilor, în condiţiile în care aceste redacţii au fost afectate de comasarea şi reducerea personalului în urma intrării în vigoare a legii ungare a presei.
Secretarul de stat român a mulţumit părţii ungare pentru recunoaşterea Bisericii Ortodoxe Române din Ungaria prin noua lege a cultelor, precum şi pentru disponibilitatea primăriei Budapesta de a oferi un spaţiu pentru construirea unei biserici ortodoxe. A subliniat totodată problemele cu care se confruntă Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria şi a exprimat speranţa că cele două părţi vor găsi soluţiile cele mai potrivite.
Bogdan Aurescu a mai menţionat şi necesitatea punerii în aplicare a deciziilor anterioare ale şedinţelor comune de guvern privind, printre altele, itinerariul cultural al românilor din Budapesta şi amplasarea statuii mitropolitului Andrei Şaguna la Jula.
Demnitarul român a reiterat interesul părţii române pentru organizarea, cât mai rapidă, a unei noi reuniuni a celei de-a opta sesiuni a Comitetului de specialitate româno-ungar de colaborare în domeniul minorităţilor şi pentru finalizarea şi semnarea Protocolului acestuia. A arătat că acest instrument este, în continuare, cea mai bună modalitate de evaluare a progreselor şi de stabilire de noi priorităţi în domeniul protecţiei drepturilor minorităţii româneşti din Ungaria, se mai arată în comunicatul MAE.
Cu ocazia vizitei sale la Bucureşti, sub-secretarul de stat Latorcai Csaba s-a întâlnit şi cu Episcopul Patriarhal Ciprian Cîmpineanu, care a apreciat buna colaborare dintre guvernul maghiar şi Biserica Ortodoxă Română din Ungaria, punând un accent deosebit pe necesitatea sprijinirii în continuare a renovării bisericilor ortodoxe din Ungaria.
E.I.

ISUS SALVATORUL: Evanghelizare la Biserica Penticostală din Micherechi

2012-02-20T21:53:00.003+01:00

Biserica Penticostală nr. 1 din Micherechi organizează în cursul săptămânii viitoare, în perioada 24–26 februarie, servicii speciale de evanghelizare, la care sunt invitaţi oaspeţi atât din România, cât şi din Ungaria, oaspeţi care vor sluji prin vestirea Evangheliei, cântări şi poezii. Vineri seara oaspetele bisericii va fi Gabi Stranici din Oradea şi pastorul locului, Durkó Albert. Invitatul de sâmbătă seara va fi pastorul Ioan Bogdan, împreună cu un grup de credincioşi de la Oradea. În programul de evanghelizare din duminică seara va sluji Dănuţ Crişan din Arad şi pastorul Durkó Albert. Serviciile de evanghelizare vor începe în fiecare seară de la ora 17.00.

A.C.

ISUS SALVATORUL: Cântările au adus înviorare sufletelor

2012-02-20T21:52:00.000+01:00

Pe 12 februarie, în cadrul serviciilor divine de duminică de la biserica baptistă din Micherechi a slujit prin cântare un grup de cântăreţi din biserica baptistă Arad-Şega, condus de solistul Nelu Moţ. Cuvântul lui Dumnezeu a fost propovăduit de Costică Holhoş, pastorul bisericii din Arad.
Oaspeţii din Arad iubesc cântarea şi lauda, care nici de data aceasta nu au obosit să-L laude pe Domnul. Pastorul Costică Holhoş a arătat că fiecare avem o misiune pe acest pământ.

Mesajul pastorului din România s-a bazat pe textul din Evanghelia după Marcu 6:6–13: „Isus străbătea satele dimprejur şi învăţa pe norod. Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; să se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. Apoi le-a zis: În orice casă veţi intra să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.
Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa.
Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.”
Domnul Isus i-a chemat pe cei 12 ucenici să umble prin casele oamenilor să-i vindece pe cei bolnavi şi să scoată demonii din cei demonizaţi. Apoi, mergând cu corabia, Isus vede o mulţime de oameni la care se opreşte să-i înveţe. Ucenicii lui Domnul Isus Cristos au propovăduit pocăinţa.
Cine ne va despărţi de dragostea lui Dumnezeu? Răspunsul la această întrebare a fost dat prin textul unei cântări, şi-anume că dragostea faţă de Dumnezeu nu o poate despărţi nici foametea, dar nici sărăcia.
Corul arădean s-a pregătit şi cu o surpriză pentru micherecheni: a cântat o cântare despre suferinţa lui Isus în limba maghiară. Cântările au fost adevărate predici pentru cei care au participat la această seară de evanghelizare, care a luat sfârşit cu cântarea „În cetatea unde merg eu”. Cântările ne-au înviorat şi ne-au îmbărbătat pe toţi.
A.C.

Forum despre viitorul şcolilor româneşti din Ungaria

2012-02-20T21:50:00.003+01:00

Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria organizează un forum pe tema viitorului învăţământului de naţionalitate românesc din Ungaria. La întrunire vor fi invitaţi primari şi directori ai şcolilor din localităţile unde se predă limba română. Oaspetele forumului va fi Latorcai Csaba, responsabil cu problemele naţionalităţilor în cadrul Ministerului Administraţiei Publice şi Justiţiei. Forumul va avea loc pe 23 februarie, la sediul AŢRU din Jula, cu începere de la ora 9.00. După forum, de la ora 11.00, Adunarea Generală a AŢRU se va întruni în şedinţă extraordinară.

A.C.

Ungaria şi ortodocşii

2012-02-20T21:35:00.002+01:00

Luni, 13 martie, la sediul Secretariatului de Stat pentru Culte de la Budapesta a avut loc o întâlnire de lucru între secretarul de stat Szászfalvi László, împreună cu colaboratorii săi şi PS Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, însoţit de o delegaţie formată din membri ai Permanenţei Consiliului Eparhial şi alţi preoţi: pr. arhim. Calinic Covaci, Consilierul Administrativ-Bisericesc, pr. Teodor Marc, Consilierul Economic, pr. Origen Sabău, Consilierul Cultural şi pr. Marius Maghiaru, Protopopul Budapestei.

Cu acest prilej au fost discutate pe larg problemele legate de funcţionarea Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, prezentându-se felul în care Episcopia a fost sprijinită de către Stat în decursul anului 2011, precum şi necesităţile sale concrete pentru anul în curs şi pentru viitor. Szászfalvi László a asigurat interlocutorii că se vor căuta soluţii favorabile pentru a putea satisface aceste solicitări, care ar permite ca şi pe viitor Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria să îşi poată desfăşura activitatea în condiţii normale de funcţionare.

În aceeaşi zi, în clădirea Parlamentului din Budapesta a avut loc şi o întâlnire de lucru a secretarului de stat Szászfalvi László cu conducători ai celor cinci jurisdicţii ortodoxe din Ungaria. Întâlnirea a avut ca temă principală o eventuală dezbatere finală a Convenţiei comune pe care Statul Ungar doreşte să o semneze cu reprezentanţii celor cinci jurisdicţii ortodoxe din Ungaria, în urma recunoaşterii oficiale a acestora şi prin noua Lege a Cultelor, înainte de semnarea propriu-zisă a Convenţiei. Deşi în linii mari prevederile Convenţiei au fost acceptate de către reprezentanţii celor cinci jurisdicţii ortodoxe, care în două rânduri au adus şi anumite amendamente la acest text, conţinutul unui articol de la sfârşitul acestui document, care iniţial prevedea modul de desemnare a persoanei care ar urma să reprezinte jurisdicţiile ortodoxe în relaţiile lor cu Statul şi asupra căruia nu s-a ajuns încă la un numitor comun, ar putea amâna semnarea acestei Convenţii, care în principiu este prevăzută pentru data de 15 februarie 2012 – informează Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria.

„Tot ceea ce fac este din inimă şi cu mult suflet” - Interviu cu studenta Brigita Sferle din Micherechi

2012-02-20T21:33:00.001+01:00

După absolvirea Liceului „N. Bălcescu” din Jula, în 2009, Brigita Sferle şi-a continuat studiile la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. Este pasionată de decorarea cu desene a pereţilor, prin care creează un ambient cald şi primitor. Deja se poate mândri că a decorat mai multe camere de copii, chiar şi pereţii unui nou magazin din satul ei natal, Micherechi.

Studii în România întrerupte

După absolvirea Liceului „N. Bălcescu” din Jula, Brigita Sferle s-a înscris la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, la Facultatea de ştiinţe economice, secţia management. Visul ei a fost însă să înveţe design, ca apoi să devină designer.

„Visul meu nu s-a împlinit. În anul 2009, după bacalaureat, m-am înscris la Universitatea din Timişoara, la secţia design. Din păcate, acest curs nu a pornit atunci, pentru că ne-am înscris puţini. Mi-ar fi plăcut să învăţ desen, dar nu am reuşit. Aşa că am fost nevoită să aleg o altă universitate, la Arad”, a început să ne povestească Brigita, care ne-a mai spus că actualmente şi-a întrerupt studiile din România, dar din luna octombrie a acestui an ar dori să devină din nou studenta universităţii arădene.

Totul a început în camera mea

„Am început să mă ocup de realizarea desenelor pe pereţii din camera mea. Spaţiul mi s-a părut gol şi neprimitor, şi nu am vrut să agăţ pe ei tablouri încadrate în rame, ci să fie decoraţi cu desenele mele. Trecând pe la noi cunoscuţi, prieteni, mi-au admirat lucrările şi m-au rugat să le fac şi lor. Am răspuns afirmativ pentru că îmi place să desenez. Am primit comenzi din mai multe locuri. Părinţii m-au rugat să vopsesc pereţi din camere pentru copii şi bebeluşi, living-uri, dar am decorat şi pereţii unui magazin nou din sat, la care am lucrat 23 de ore. Copiii sunt foarte fericiţi şi încântaţi să vadă în fiecare dimineaţă când se trezesc din somn că personajul lor preferat le zâmbeşte de pe pereţi. Tot ceea ce fac este din inimă şi cu mult suflet.”

Cum se face decorarea pereţilor

„Pentru început alegem tema, de exemplu, dacă cineva este inspirat de natură atunci alegem peisaje cu mediu natural, figuri de animale, etc. Pentru această muncă am nevoie de vopsea şi perie. Înainte de a aplica vopseaua trebuie acoperite cu o rolă de plastic pardoseala, ferestrele dacă sunt în apropierea peretelui la care vom lucra. După alegerea modelului, desenez şablonul pe perete cu ajutorul unui creion, care durează cel mult o oră şi jumătate. Apoi urmează vopsirea cu cel puţin două straturi de vopsea pentru cel mai bun rezultat. Un desen de şase metri pătraţi este gata cam în şase ore.”

Printre pasiunile Brigitei se află şi călăritul. La mai multe evenimente din sat, ca de exemplu, Festivalul castraveţilor sau Ziua Copilului, Brigita îşi scoate calul din grajd pentru călărit. „Când eram mai mică îmi era frică de cai. Dar când am primit de la bunicul meu un mânz, tata m-a încurajat să călăresc. În vacanţă sau la sfârşit de săptămână abia aşteptam să călăresc pe păşunile din jurul satului! Acum împreună cu tatăl meu suntem membrii Clubului de călărie din Şercad, unde avem posibilitatea să facem antrenamente, să ne plimbăm călare prin pădurile din zona apropiată şi să participăm la multe concursuri de echitaţie”, ne-a mai povestit Brigita Sferle.

A. Cioca

Iarna la stâna lui Petru Purpur din Chitighaz

2012-02-20T21:28:00.001+01:00

În vara anului trecut, cu ajutorul unui localnic din Chitighaz, am descoperit peisajul mioritic de la stâna lui Petru Purpur, un gospodar de origine română din Chitighaz, care la frumoasa vârstă de şaptezeci şi şapte de ani îşi trăieşte viaţa la sălajul din marginea satului, unde, de dragul oilor ţine şi acum peste 400 de capete. Deşi s-ar crede că odată cu venirea iernii munca la stână încetează, realitatea este alta. Stâna de la „Sălaşul lui Purpur”, cum îl ştiu cei din Chitighaz, funcţionează neîntrerupt indiferent de anotimp. Deci, bace Petre este ciobanul pentru care oieritul este continuu. Iarnă sau vară, este veşnic printre mioarele sale.

De la bariera de trecere peste calea ferată ce duce de la Chitighaz spre Bichişciaba, stâna lui Purpur apare ca o mică denivelare pe câmpia pudrată cu zăpadă. Oile, de aceeaşi culoare cu pământul îngheţat, abia se zăresc. Ciobanul împroptit în ciomagul său este şi el o apariţie aproape fantomatică. Câinii ciobăneşti, la fel. Până să ajungi acolo trebuie să parcurgi un drum, de aproape cinci kilometri, destul de anevoios, pentru că, deşi a fost deszăpezit de cei de la primărie, după cum ne-a informat stăpânul sălaşului, fiecare tren care trece mai suflă câte un strat subţire de zăpadă peste el. Am intrat în mica stână şi am fost surprinşi să găsim un loc primitor, curat, cald. Bucătărie, dormitor, toate sunt concentrate în acelaşi spaţiu, dar sunt atât de judicios împărţite încât căsuţa este chiar confortabilă.

Activitatea la stână începe şi acum în sezonul de iarnă la ora şase dimineaţa, pentru că trebuie făcut curat în staul înainte de a fi hrănite oile. Apoi trebuie verificată starea oilor gestante şi apoi eliberate mioarele în îngrăditurile de lângă stână. Acest lucru ţine până la ora 10.00–11.00, după care ciobanul se poate odihni lângă sobă până după-masa când merge să le adape şi să le închidă pentru noapte. „Munca la stână este o muncă grea, dar acuma iarna e mai uşor cu ele. Dacă nu-mi plăceau oile şi ciobănitul, adică munca în aer liber, nu cred că aş fi fost baci mai mult de o săptămână. Le ţin pentru că îmi sunt foarte dragi şi nu îmi e greu deloc. Mioarele sunt bine îngrijite. Le mai scot şi iarna afară pentru că altfel şi eu, dar şi ele, ne-am plictisi. Acuma am glumit puţin. Dar afară au pus fânul şi trebuie scoase şi ele la aer. Dacă nu ai drag de oi mai bine faci altceva. Singurătatea e mai grea iarna că mă deplasez mai greu în sat, dar vin ai mei destul de des, mai ales băiatul şi nepotul. Dar când nu am de lucru mă odihnesc şi când e să vorbesc, vorbesc cu oile şi cu câinii” ne-a mai spus bace Petre. Acum, în luna februarie, Petru Purpur priveşte mulţumit către oiţele care au început să se înmulţească. Viaţa la stână are momentele ei grele şi foarte grele. Uşoară şi frumoasă este doar atunci când dragostea pentru animale se împleteşte cu dragostea pentru muncă. Iar Petru Purpur, prin tenacitatea lui, demonstrează că atunci când vrei ceva cu adevărat, depăşeşti toate greutăţile. Şi din când în când te mai poţi şi relaxa.

Redacţia în limba română a Televiziunii Maghiare a trecut pentru a treia oară pe la bace Petre. De la prima întâlnire, din vara anului trecut, am hotărât să realizăm un film despre viaţa lui Petru Purpur. Echipa de filmare l-a mai vizitat în toamnă, şi în februarie, după marea ninsoare de la începutul lunii. Filmările se vor încheia în mai, iar filmul despre Petru Purpur va fi difuzat la mijlocul acestui an.

T.B.

ISUS SALVATORUL: O seară specială cu Grupul „Continental” la Biserica baptistă din Micherechi

2012-02-20T21:25:00.001+01:00

Pe 10 februarie, Biserica Baptistă din Micherechi a primit ca oaspeţi membrii orchestrei misiunii neoprotestante „Continental” din România. Grupul „Continental” a cântat muzică creştină despre dragostea lui Dumnezeu într-un mod deosebit de plăcut, predica acelei zile fiind rostită de pastorul Petrică Creţu. Pe lângă numeroşi credincioşi ai cultelor baptiste, penticostale şi ortodoxe din localitate, evenimentul a fost onorat şi de prezenţa domnului Dan Constantin, consul gerant interimar al Consulatului General al României la Seghedin, a viceconsulului Răzvan Paul Ciolcă, a doamnei dr. Mihaela Bucin, şefa Catedrei de română a Universităţii din Seghedin şi a doamnei primar Margareta Tat.

„Cu toate că am avut dificultăţi foarte serioase să venim încoace, mai ales că programul nostru era stabilit cu mult timp înainte, cu toţii am fost foarte entuziasmaţi. Ne-am bucurat să ne întâlnim cu românii de aici. Noi suntem o franciză a unei fundaţii internaţionale, iar în România existăm de 14 ani şi de fiecare dată avem altă echipă, alţi oameni cu care activăm. De data aceasta, echipa noastră este formată din studenţi de la Conservatorul din Cluj, care se află într-o vacanţă de sesiune”, ne-a spus conducătorul grupului „Continental”, Iosif Cătula.

Concertul a fost organizat în primul rând pentru tineretul creştin din localitate. „Conducerea Bisericii Baptiste din Micherechi are în vedere faptul că această comunitate este una românească, prin urmare şi în trecut am avut invitaţi din România, cu ocazia diferitelor evenimente ale bisericii. În ultima perioadă însă, s-au amplificat vocile care au reclamat că tinerii nu prea sunt luaţi în calcul, atunci când decidem despre componenţa invitaţilor”, ne-a declarat organizatorul Gheorghe Ruja. „Tocmai pentru aceasta, am hotărât să luăm în considerare această observaţie, de altfel justă, şi să organizăm evenimente care ar putea să stârnească şi interesul tinerilor. Cunoscând faptul că Grupul „Continental” este o trupă tânără, majoritatea studenţi, şi că sunt reprezentanţi a unei muzici mai dinamice, contemporane, dar care transmite autentic mesajul Evangheliei, ne-am gândit la ei.”

Organizatorii concertului din Micherechi au aflat despre turneul în România al Grupului „Continental” abia cu 10 zile înainte ca acesta să pornească. „Am încercat să găsim o zi în care am putea să ne »strecurăm« printre localităţile unde vor avea loc concerte. Asta nu s-a putut, însă l-am întrebat pe liderul grupului dacă nu ar vrea să înceapă turneul cu o zi mai devreme. La asta am primit un răspuns pozitiv, deşi nu era un lucru simplu această reprogramare.

După concert, am întrebat câţiva tineri din Micherechi despre impresiile personale trăite în timpul cântărilor.

„Cu mulţi ani în urmă, când eram încă la liceu, am participat la un asemenea turneu de vară cu ei. Eu i-am auzit pe ei cântând anul trecut la Arad, în biserica Şega şi mi-au lăsat o impresie foarte bună. Mi-au plăcut toate cântările. Astăzi i-am văzut îmbrăcaţi în culori dominante, verde, gri şi mov. Eu cred că a fost o împărţire pe grupuri prin care au vrut să demonstreze verdele pentru viaţă, griul o culoare obişnuită, de fiecare zi, iar culoarea mai specială mov arată diferenţa de oamenii obişnuiţi, adică să arate că ei sunt ceva mult mai apropiaţi”, ne-a mărturisit Ilenuţa Ruja.
Lui Abel Puha i-a plăcut în mod deosebit felul cum au fost organizaţi aceşti tineri. „După cum am auzit din cuvintele conducătorului lor, s-au apucat că facă repetiţii luni, înainte de concert. Pot să spun că au făcut un lucru senzaţional, pentru că au cântat minunat.”
„Prin cântări au vestit despre dragostea inexplicabilă a lui Dumnezeu. Am primit de la ei ceea ce aveam nevoie: dragoste, mângâiere şi laudă. Pentru mine a fost o mare plăcere şi bucurie de a ne ruga, a lăuda pe Domnul şi a asculta cântările pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru fiecare dintre noi. În seara aceasta din nou m-am încărcat bateriile!”, ne-a asigurat Silvia Ardelean.
După concert, organizatorul Gheorghe Ruja s-a arătat mulţumit. „Primele ecouri sunt pozitive. Deosebirea faţă de anii precedenţi este faptul că Grupul Continental nu mai cântă după negative, ci are o orchestră proprie foarte bine pusă la punct. Concertele Continental se transmit în direct în mai multe biserici din România, deci cei care au ratat concertul de la Micherechi, pot să se uite pe internet.”
A.C.

Slujbă arhierească la Otlaca-Pustă

2012-02-11T15:13:00.004+01:00

În Duminica Fiului Risipitor, pe 12 februarie, Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan se va afla în mijlocul credincioşilor ortodocşi români din Otlaca-Pustă, unde va săvârşi Sfânta Liturghie Arhierească, împreună cu preotul paroh arhimandritul Calinic. Slujba va începe la ora 10.00.

În atenţia credincioşilor baptişti din Micherechi

2012-02-11T15:01:00.000+01:00

Biserica Baptistă din Micherechi vă invită la serviciile divine de duminică, 12 februarie 2012, în cadrul cărora va sluji prin cântare un grup de cântăreţi din Biserica Baptistă Arad-Şega, condus de solistul Nelu Moţ. Cuvântul lui Dumnezeu va fi propovăduit de Costică Holhoş, pastorul bisericii din Arad. Serviciile divine vor începe la ora 10.00, respectiv ora 16.00.

Şi totuşi a sosit iarna…

2012-02-09T15:42:00.000+01:00

Prietenii de pe Facebook ai „Foii româneşti” au fost invitaţi la sfârşitul săptămânii trecute la un joc: să facă toţi în curtea lor, în localitatea lor, fotografii despre zăpada care ne-a învăluit din abundenţă în aceste zile. Aceste creaţii le vedeţi acum pe această pagină. Mulţumim tuturor.

12 pagini şi o dorinţă

2012-02-09T15:38:00.000+01:00

Începând cu acest număr, în viitor, Foaia românească va apărea în doar 12 pagini. Nu ne-a fost uşor să luăm această decizie. Necesitatea acestei schimbări a fost deja în aer de foarte mult timp, dar am tot ţinut „ca orbul de bâtă” crezând că ceea ce am reuşit să realizăm începând din 2000 nu poate fi redus ci, din contră, revista românilor din Ungaria va creşte, va fi tot mai colorată, mai bogată. Problemele financiare cu care ne confruntăm deja de ani buni, au făcut ca la începutul anului 2012 redacţia noastră să funcţioneze cu doar 3 ziarişti. Costurile tipografice şi poştale sunt tot mai mari, iar sursele financiare şi posibilităţile de suplimentare a acestor fonduri destul de scăzute sunt tot mai reduse.
Decizia pe care am fost nevoiţi s-o luăm prin reducerea numărului de pagini ne-a întristat. Însă nu ne-a descurajat. Nu vom renunţa nici în continuare să scriem în limba noastră maternă, să vă informăm, să vă educăm şi să vă delectăm cu scrieri interesante. Ne vom strădui ca, săptămână de săptămână, aceste 12 pagini să aducă în casele şi în sufletele cititorilor noştri spirit românesc, să cunoaşteţi oameni de valoare, tineri talentaţi.
Şi ne mai propunem ceva: dorim să fim cât mai prezenţi în viaţa de toate zilele a cititorilor noştri. În primăvara acestui an, ne vom dezvolta pagina de internet (www.foaia.hu) şi vom încerca să o împrospătăm zilnic cu ştiri şi informaţii actuale din viaţa comunităţii româneşti din Ungaria. Astfel nu vom simţi că am fi pierdut din prestigiul revistei noastre, ba mai mult, vom deveni mult mai actuali, mai coloraţi şi mai bogaţi.
E. Iova

Vestind Evanghelia prin cântări, la Micherechi

2012-02-09T15:36:00.002+01:00

În 1967, un tânăr credincios a avut viziunea unui grup care să străbată lumea şi să vestească Evanghelia prin muzică, şi anume, Cam Floria, fondatorul organizaţiei Continental Ministries USA. După un an, în 1968, Leen La Riviere, impresionat de eficienţa acestei misiuni, înfiinţează aceeaşi organizaţie în Olanda, încercând să o extindă în Europa. De atunci, organizaţia a luat amploare în multe ţări şi multe colţuri ale lumii din toate continentele au fost atinse de vestea Mântuirii, adusă prin muzică şi mesaj biblic.
Orchestra misiunii neoprotestante „Continental & orchestra” îşi începe în aceste zile turneul prin România. Primul loc în care vor concerta este Biserica Baptistă din Micherechi, vineri, 10 februarie, cu începere la ora 18.00. Sunt aşteptaţi toţi cei interesaţi.
A.B.

Înscrieri în învăţământul superior: până în 24 februarie 2012

2012-02-09T15:35:00.001+01:00

Termenul de înscriere a absolvenţilor de liceu în învăţământul superior s-a prelungit până în 24 februarie. Catedra de Limba şi Literatura Română a Facultăţii Pedagogice „Juhász Gyula” a Universităţii din Seghedin îi aşteaptă pe toţi cei care doresc să-şi continue studiile pentru a deveni, în primul rând, pedagogi în domeniul limbii române, cu următoarele secţii de învăţământ universitar: 1. nivel licenţă – 3 ani, zi şi fără frecvenţă; 2. nivel masterat, zi şi fără frecvenţă – 2 ani, pentru cei care au absolvit nivelul licenţă, 1 an pentru cei care au absolvit şcoala superioară de 4 ani; 3. specializare de 4 semestre în limba română (începători şi avansaţi) – pentru toţi studenţii Universităţii din Seghedin; 4. secţie de învăţători pentru şcolile minorităţii române. Înscrierile se pot face prin internet, la adresa www.felvi.hu.
I.K.

Un micherechian adoptat de America

2012-02-09T15:33:00.001+01:00

Orice turist sau emigrant ajuns peste Ocean îşi doreşte, cu glas tare sau în gând: „Iubeşte-mă, America!”. Cu un astfel de gând a plecat spre America şi Iosif Ardelean din Micherechi, în urmă cu 13 ani. De atunci şi-a văzut părinţii şi fraţii doar în fotografii şi i-a auzit doar vorbind la telefon. La vârsta de 20 de ani, Iosif Ardelean a plecat în America pentru un trai mai bun, iar soarta i-a arătat o altă cale. A rămas peste Ocean şi a reuşit să obţină aprecierea americanilor. Şi-a întemeiat o familie, iar bogăţia lui sunt cei şase copii pe care îi creşte în America în spirit românesc, alături de soţia sa, Carmen. Unii cred că numărul 13 aduce ghinion, lui Iosif Ardelean însă acest număr i-a adus bucurie. După 13 ani de străinătate, a venit acasă să-şi vadă mama, fraţii şi nepoţii.

Reîntoarcere în satul natal

Pe 21 mai 1999, Iosif Ardelean din Micherechi a luat zborul spre America pentru a-şi face o viaţă mai bună. Se poate numi un om curajos, pentru că nu oricine are puterea să-şi încerce norocul într-o ţară atât de îndepărtată. „Am pornit cu gânduri copilăreşti, că o să mă întorc peste şase luni cu o grămadă de bani şi n-o să mai am probleme apoi… Primul loc de muncă nu mi-a adus norocul râvnit, fiindcă lucram ore puţine şi abia câştigam ceva. Iar când m-am gândit să mă întorc acasă nu prea am avut bani, aveam în buzunar în jur de 3.000 de dolari. Cu aceştia nu am fost mulţumit şi atunci am hotărât să mai stau câteva luni şi să mai muncesc. Lunile au trecut şi, iată, s-au făcut ani”, ne-a mărturisit Iosif. În America soarta i-a adus-o în cale pe Carmen, o româncă originară din România, care îi devine parteneră de viaţă. Carmen ajunge, împreună cu părinţii ei, la doar 5 ani în America, refugiindu-se din România. „Acum, după 22 de ani, de când stau în America, aceasta este prima mea ieşire pe pământ european. Locuim în Carolina de Nord, în localitatea Vale, unde abia aşteptăm să ne întoarcem la cei şase copilaşi ai noştri, 4 fete şi 2 băieţei, pe care a trebuit să-i lăsăm cu bunicii,” ne-a destăinuit Carmen.

Pentru noi, America este acasă

Familia Ardelean ne-au mărturisit că oriunde s-ar afla în lumea asta, nu vor putea nega rădăcinile strămoşeşti, iar copiii i-au învăţat să vorbească în ambele limbi, română şi engleză. Însă consideră America ca pe o mamă care i-a adoptat. Când sunt în America gândesc nostalgic despre ţara lor de baştină, dar acolo le este acum tot ce au în ţara adoptivă. „Am o capacitate extraordinară de a mă adapta în orice loc. Şi mai ales acolo unde simt că oamenii de lângă mine îmi simt sufletul şi dăruirea pentru ei. Cred că locul cel mai minunat este acolo unde îţi este inima. Familia este acum totul pentru noi. Nu m-aş mai întoarce acasă niciodată. În America se lucrează mult mai greu decât aici, şi mai multe ore. Dolari facem, dar şi cheltuim, pentru că toate sunt scumpe. În clipa când am pus piciorul pe pământul american, am ştiut că America este ţara mea. Acolo mi-am găsit locul. Mi-a plăcut stilul de viaţă al oamenilor. Am găsit uşor locuri de muncă, am avut în scurt timp maşină proprie, fiind mecanic-auto am putut să-mi cumpăr, fără probleme, tot felul de scule şi tot ceea la ce aici doar visam. Pe lângă această meserie pun parchet, faianţă, granit, mă descurc, iar, cum v-am mai spus, familia însemnă o bucurie pentru mine. Avem şase copilaşi frumoşi, sănătoşi şi îl aşteptăm pe cel de-al şaptelea”, a mai adăugat Iosif.

Aici am găsit mulţi oameni trişti

„Acolo unde stăm noi, oamenii sunt mai prietenoşi, sunt aproape la fel ca şi aici. Spre partea de est, oamenii ţin distanţa, trăiesc mai în viteză. La biserica penticostală din oraşul în care stăm, am găsit foarte buni prieteni. Cu toate acestea viaţa este destul de grea şi în America. Pentru realizările mele am lucrat acolo aşa de mult că aici lucram în două vieţi. Pentru a fi acceptat eu cred că trebuie să îndeplineşti aceleaşi condiţii ca oriunde pe pământ, Trebuie să fii sincer, să respecţi legile, să fii de omenie. De exemplu, am avut un prieten care a pescuit ilegal, fără carnet şi a fost dat afară din ţară. Aici mi se par oamenii mai îngânduraţi, mai trişti, mai necăjiţi, mai apăsaţi. Dar a fost bine să mă revăd cu familia şi cu amicii din trecut.

Ana Cioca

Costumul popular românesc va dăinui în timp - Interviu cu meşterul popular Virginia Linul din comuna Salva

2012-02-09T15:04:00.001+01:00

Meşterul popular Virginia Linul a moştenit talentul şi dragostea pentru arta populară de la mama ei şi se bucură că a reuşit să o transmită mai departe fiicei sale. Doamna Linul a ridicat meşteşugul popular la nivel de artă şi a făcut din el o carieră de succes. Majoritatea ansamblurilor populare din România îi poartă costumele, căci Virginia Linul face costume populare nu doar din Valea Someşului, ci din orice zonă a ţării. Este o artistă complexă şi o folcloristă. Recent am întâlnit-o pe Virginia Linul impresionând publicul balului românesc din Otlaca-Pustă cu cântecele populare de pe ultimul său CD, în care vibrează stările sufleteşti ale sătenilor săi, cântece culese de pe Valea Sălăuţei şi Someşului. Despre misiunea sa de artist popular, aceea de a duce mai departe meşteşugurile populare, de a-i ajuta pe tineri să vadă frumuseţea şi valoarea tradiţiilor populare, Virginia Linul ne-a vorbit într-un interviu.

Creatoarea de costume populare s-a născut la data de 11 septembrie, 1970, la Salva, judeţul Bistriţa-Năsăud. A moştenit talentul de la mama ei, Eugenia. Încă de la vârsta de 5 ani a început să creeze diverse ţesături cu motive tradiţionale. În anii 1990 a avut o perioadă când s-a îndepărtat de arta creării costumelor populare, însă puţini ani mai târziu a înţeles că e nevoie ca povestea tradiţiilor româneşti să fie spusă, atât în ţară, cât şi peste hotare. Creatoarea de costume a înţeles că meşteşugul popular poate fi ridicat la nivel de artă şi a exploatat acest lucru. Când toată lumea fugea de tradiţii, de ideea de a fi ţăran, de a purta costum popular, ie sau traistă, Virginia Linul a început o campanie de revigorare a meşteşugului şi de promovare a acestuia în toate colţurile lumii. În urmă cu doi ani a venit cu o expoziţie şi la Otlaca-Pustă, localitate înfrăţită cu localitatea Salva. Acum se pregăteşte pentru târgul meşteşugarilor din cadrul Festivalului piftiei de la Mişcolţ, unde în perioada 24–26 februarie va participa cu un stand de costume şi podoabe de artă populară. Costumele ei pot fi admirate la cele mai mari ansambluri din ţară. Pentru promovarea autenticului, Virginia Linul are şi un site (www.costumepopulare.ro), unde se poate comanda modelul dorit on-line.

– Doamna Virginia Linul, vă rog pentru început să-mi povestiţi câteva lucruri despre Dumneavoastră, despre atelierul dumneavoastră şi despre harul de a fi artist popular. Ce ne-aţi spune despre menirea artistică şi puterea dumneavoastră creatoare?
– M-am născut la Salva într-o familie cu patru copii, eu fiind mezina. Mama mea toată viaţa ei a lucrat şi încă mai lucrează meşteşugul cusutului cu mărgele pe costume populare. Noi ,copiii, vrând nevrând am învăţat şi noi să lucrăm, mai ales după ce am crescut. Trebuia obligatoriu să ştim meseria, să o ajutăm pe mama noastră, pentru că pe lângă gospodăria pe care o aveam meşteşugul era o sursă de venit. Mama mea împreună cu noi lucra pentru toată zona, aveam comenzi din toate satele, pentru că în acea perioadă toată lumea trebuia să aibă costum popular de sărbători. A urmat perioada imediat după revoluţia din 1989, când nimeni nu a mai vrut să mai îmbrace costumul popular, să îşi mai împodobească casele în mod tradiţional, toată lumea a vrut să se modernizeze, să aibă haine moderne din occident. Dar după câţiva ani, au venit specialişti şi ne-au încurajat să ne apucăm iar de confecţionat costume. Ne-au invitat la expoziţii şi manifestări atât în ţară cât şi în străinătate. Am fost plăcut surprinşi să vedem cât de apreciate sunt lucrările noastre, şi ne-am dat seama că ceea ce facem noi este o adevărată artă, şi cu paşi timizi am încercat să reînviem totul. Desigur, ne-am dat seama că mentalităţile s-au schimbat, piaţa era alta şi că noi trebuie să ne adaptăm timpului prezent, dar să păstrăm valorile tradiţionale neschimbate.
– Vă rog să ne descrieţi puţin cum iau naştere costumele. De unde luaţi modelele pentru lucrări?
– Trebuie să vă spun că în prezent lucrez cu 40 de femei, pentru că lucrul la un costum popular durează peste o lună de zile. Un costum popular se realizează în mai multe etape şi faze de lucru, trece prin mai multe mâini, mai întâi se croieşte, se alege modelul, se coase manual cu cruciuliţă, păşituri, cu pene sau cu mărgele, apoi se coase la maşină şi se finalizează cu cipca croşetată manual, asta pentru cămaşă. Pânzăturile se ţes în război manual, aici mai întâi se pune urzeala, apoi se ţese pânzătura cu modelul ales, apoi se coase manual alesăturile cu motive florale, iar în partea de jos se pun ciucurii împletiţi manual. La un pieptar femeiesc de Someş, care se coase cu mărgele cu motive florale specifice zonei, partea cea mai grea este montatul final care necesită mai multe etape de lucru şi durează ca timp total de execuţie trei săptămâni. Am putea discuta despre fiecare obiect în parte, dar eu vă invit la Salva să vedeţi costumele şi să discutăm „pe” obiect.
– Ce credeţi, o să dăinuiască în timp costumul popular?
– Eu vă spun că da, mai ales acum este o tendinţă de recunoaştere a valorilor tradiţionale şi revenire la tot ce e românesc. După câteva participări la manifestări internaţionale, precum marele Festival Folklife Smithsonian din Wasighton, am fost încurajaţi să punem în valoare ceea ce am învăţat de la străbuni. Încercăm să păstrăm modelele tradiţionale, simbolurile zonelor folclorice, materia primă şi munca manuală pentru costumele populare. Dar trebuie să remarc următorul aspect: ca orice creator, mi-am permis să creez modele noi în special în accesorii şi în iile stilizate, simplificate, pentru a veni în întâmpinarea generaţiilor tinere. Pentru convingerea tinerilor să poarte lucruri tradiţionale, a trebuit să intervenim la început cu elemente simple, să facem comparaţie cu alte ţări, să facem schimburi culturale în care să arătăm că tradiţia noastră este de o valoare inestimabilă, şi putem spune că, de fapt, costumul popular face parte din identitatea noastră.
– Aveţi şi în satul dumneavoastră un magazin şi un atelier permanent plin de costume. Ce viitor aşteaptă aceste costume? Se poate trăi din această artă?
– Trebuie să vă mărturisesc că după intrarea României în Uniunea Europeană s-a creat un curent cultural în care primarii au început să facă în comune ansambluri folclorice, să reînvie tradiţiile, jocurile populare, să facă festivaluri de toate felurile în care trebuie să arate fiecare ce are mai frumos. Pot să spun că am contribuit la sfătuirea multor conducători de ansambluri, să caute în lăzile de zestre costume populare vechi, după care ne-am inspirat şi le-am refăcut aproape în totalitate modelul, iar în cazul celor care nu au mai avut lăzi de zestre am apelat la muzeele zonale, pentru a păstra în totalitate specificul fiecărei zone. Şi aşa am ajuns să confecţionez costume populare din toate zonele ţării (Ardeal, Moldova, Dobrogea, Banat, Oaş, Maramureş, Bihor, Arad, Muntenia, Oltenia, Făgăraş, Sibiu, Alba, chiar şi costume aromâne, meglenoromâne, săseşti, ungureşti, turceşti şi multe altele). Am fost invitată şi am participat la multe târguri şi expoziţii în ţări precum: Elveţia, America, Anglia, Germania, Italia, Franţa, Spania, Austria, Rusia, Arabia Saudită, Turcia, Ungaria, Cehia, Olanda. În ţară colaborez cu toate muzeele de profil (Cluj, Bucureşti, Piteşti, Braşov, Făgăraş, Bistriţa, Tg. Mureş, Tulcea, Constanţa, Arad, Timişoara, Iaşi, Tg. Neamţ), particip la târgurile meşterilor populari organizate de aceştia şi la acţiuni culturale. În cadrul muzeului Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, Piteşti, jud. Argeş, s-a ajuns la a şasea ediţie a Taberei de podoabe din mărgele, unde în fiecare an, timp de două săptămâni, tinerii vin să înveţe să confecţioneze podoabe din mărgele. La această tabără participă în jur de 200 de copii.
– Am citit despre dumneavoastră că aţi colaborat şi cu un creator de modă francez. Vă rog să ne vorbiţi şi despre acest succes!
– Anul 2011, mai precis luna aprilie, mi-a adus o şansă de colaborare cu un mare designer francez, Philipe Guille, care fiind îndrăgostit de măiestria poporului român s-a gândit să realizeze o colecţie de modă, inspirată din artizanatul românesc. A reuşit o colecţie impresionantă, a pus în valoare oamenii cu care a colaborat „mâinile măiestre”, cum le spune el, şi a făcut să se întâlnească două lumi diferite într-un concept frumos. Lumea satului românesc şi lumea modei din Paris.
– Ce înseamnă pentru dumneavoastră această muncă şi cui lăsaţi moştenire lucrurile frumoase, arta şi tot ceea ce aţi învăţat?
– Mi-am înţeles rolul pe acest pământ, acela de a păstra şi a transmite mai departe tainele costumului popular şi tradiţiile populare româneşti, de a promova mândria de a fi român, hărnicia şi bunătatea românilor, folclorul şi tot ce ţine de el. Prin tot ceea ce fac eu încerc să învăţ tinerii să iubească tradiţiile româneşti, iar printre aceşti tineri se află şi fiica mea Maria-Virginia de 18 ani, căreia vreau să-i las moştenire tainele costumului popular, pe care să le transmită mai departe la rândul ei.
– Ne puteţi spune un crez care v-a călăuzit uneori paşii?
– Secretul succesului este MUNCA şi SERIOZITATEA. Încrederea în Dumnezeu şi faptele bune mă determină să merg mai departe şi credinţa că ceea ce fac este bine şi spre binele celor din jur. Frumuseţea este eternă şi pentru a fi exprimată ea poate apărea în mii de forme, asemeni unor ferestre ale timpului. Stânca vieţii mele este credinţa în Dumnezeu, în dragoste şi adevărata iubire, în valorile familiei şi în dragostea pentru frumos şi artă în general. Arta ar trebui sau trebuie să ne înconjoare la tot pasul, să ne înfrumuseţeze viaţa şi existenţa; lupta pentru supravieţuire, pentru afirmare, pentru perfecţionare şi desăvârşire continuă.
– Vă mulţumesc pentru interviu şi vă urez succes în tot ceea ce faceţi!
– Şi eu vă mulţumesc şi sper să ne întâlnim sănătoşi şi voioşi la festivalul de la Mişcolţ, să mâncăm piftie gustoasă.
Anca Butar

Zdob şi Zdub la Budapesta

2012-02-09T14:58:00.001+01:00

Renumita trupă din Republica Moldova, Zdob şi Zdub, va putea fi ascultată live pe 17 februarie, la Budapesta, pe vaporul A38, aflat la capul din Buda al podului Petőfi. Concertul va începe la ora 20.00.

Balul Mărţişorului, la Budapesta

2012-02-09T12:47:00.001+01:00

Asociaţia Femeilor Ortodoxe Române, Centrul Cultural şi Pastoral-Misionar „Sfântul Vasile cel Mare” şi Autoguvernarea Românească din cartierul XI Budapesta organizează Balul Mărţişorului la data de 25 februarie 2012, ora 17.00, la Hotel Gellért, în sala Dunărea (1111 Budapesta, piaţa Szent Gellért nr. 1).

Programul artistic este realizat cu sprijinul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Bihor şi va cuprinde melodii de muzică populară, uşoară, romanţe, canţonete şi fragmente muzicale din repertoriul clasic prin vocea deosebită a sopranei Florina Mariş Hinsu şi a baritonului Florin Mariş Hinsu. Acompaniamentul şi muzica de dans vor fi asigurate de o formaţie de muzică din Oradea. Biletele se pot procura la sediul Parohiei Ortodoxe Române din Budapesta, str. Holló nr. 8, în fiecare duminică, după oficierea slujbei religioase şi la nr. de tel 06-30/5712735. Preţul biletului este de 7500 forinţi.

Forum despre viitorul şcolilor româneşti din Ungaria

2012-02-09T12:40:00.003+01:00

A.C.

Proiect european pe tema turismului religios

2012-02-09T12:39:00.001+01:00

Pe 26 ianuarie, la sediul Episcopiei Ortodoxe Române din Jula a avut loc o întâlnire de lucru între reprezentanţii Episcopiei şi ai Arhiepiscopiei Aradului, în vederea semnării actelor unui proiect transfrontalier european privind turismul religios, care urmează să fie înaintat în comun de cele două eparhii. Proiectul a fost înaintat până la termenul de 31 ianuarie 2012. Dacă proiectul va fi desemnat câştigător, acesta ar cuprinde continuarea restaurării Catedralei Episcopale din Jula şi amenajarea unui parc tradiţional românesc în apropierea Catedralei, amenajarea unui Centru comunitar ecumenic în parcul de lângă biserica ortodoxă Micălaca Veche II din Arad, iar la Otlaca-Pustă (care este şi partener de proiect) se va restaura casa parohială, se va realiza un muzeu românesc pentru turişti şi se va construi un paraclis din lemn în stil maramureşean, în aceeaşi localitate.

A.B.

Noua lege a învăţământului public din Ungaria – pe înţelesul tuturor - - - Şcoală românească, încotro?

2012-02-03T19:29:00.001+01:00

Pe 20 decembrie 2011, Parlamentul din Budapesta a votat o nouă lege a învăţământului public. Aceasta prevede, printre altele, că toate instituţiile de învăţământ din Ungaria vor ajunge din nou în custodia statului. Care va fi soarta şcolilor de naţionalitate? Ce se va schimba prin preluarea de către stat a acestor instituţii? Cine va alege directorul? La mijlocul lunii ianuarie, Primăria din Micherechi a organizat un forum pe această temă.

La întâlnirea de la Casa de Cultură din Micherechi au fost invitaţi să vorbească specialişti de la Departamentul pentru Învăţământ din cadrul Oficiului Guvernamental al judeţului Bichiş: Tóth Imre, şeful departamentului, Magyar István şi Szabó Ágnes, consilieri principali la acelaşi departament. Tóth Imre a reamintit publicului că de la 1 ianuarie 2011 în cele 19 judeţe din Ungaria s-au format oficii guvernamentale, care treptat-treptat au preluat sarcinile autoguvernărilor judeţene, printre care şi administrarea instituţiilor de învăţământ. Actualmente, în judeţul Bichiş sunt 54.000 de elevi de vârsta şcolară şi 10.000 cadre didactice. Din cele 75 de localităţi ale judeţului, în 17 sate nu există instituţie de învăţământ care ar putea fi preluată de către stat. După ce şeful Departamentului pentru Învăţământ a schiţat în faţa profesorilor sosiţi de la şcolile din Jula, Chitighaz, Bătania, Aletea, Micherechi şi Şercad noile sarcini ale instituţiei pe care o reprezintă, a prezentat, în linii mari, noua lege care va intra în vigoare în diferite perioade, începând cu 1 septembrie 2012.

Cele mai importante schimbări

– susţinătorul sistemului instituţional va deveni statul

De la 1 ianuarie 2013, cu excepţia grădiniţelor (care vor rămâne tot în administrarea obligatorie a primăriilor locale), întreţinătorul instituţiilor de învăţământ va deveni statul, care îşi va exercita dreptul de întreţinere prin oficiile guvernamentale judeţene. Pe baza unor anumite criterii, la cerere, primăriile locale îşi vor putea recâştiga doar drepturile de întreţinere ale şcolilor.

– obligativitatea învăţământului

În anul în care copilul va împlini vârsta de 6 ani până la 31 august, acesta va fi înscris obligatoriu la şcoală.

La fel ca şi în alte 19 ţări europene (Bulgaria, Dania, Estonia, Franţa, Irlanda, Islanda, Polonia, Letonia, Malta, Moldova, Anglia, Norvegia, Italia, Portugalia, România, San Marino, Spania, Slovacia), obligativitatea învăţământului va fi redusă de la 18 la 16 ani. În caz dacă elevul a împlinit vârsta de 16 ani, dar nu a terminat clasa a opta, nu poate merge mai departe, ci va fi preluat în învăţământul pentru adulţi, în cadrul programului numit „Híd1” şi „Híd2”. Obligativitatea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale este până la sfârşitul anului şcolar în care acesta a împlinit vârsta de 23 de ani.

Statul asigură tuturor elevilor posibilitatea de a-şi continua studiile medii în mod gratuit până la prima profesie.

– grădiniţă de la trei ani

De la vârsta de trei ani, toţi copiii sunt obligaţi să frecventeze grădiniţa zilnic minimum patru ore.

– reînnoirea Programei Naţionale de Învăţământ (NAT)

Programele cadru întocmite pe baza programei de învăţământ vor fi obligatorii pentru fiecare şcoală. Acestea vor fi alcătuite conform profilului şcolii.

– religie şi etică

Începând din anul 2013, la şcolile generale de stat va fi obligatoriu predarea eticii sau a religiei.

– orarul activităţilor şcolare

Predarea şi educarea la şcolile generale va dura până la ora 16.00, la cerere până la ora 17.00. Vor rămâne şi pe mai departe ocupaţiile de după amiază, dar nu vor fi obligatorii.

– reguli pentru examenele de bacalaureat

Pe lângă disciplinele obligatorii de limba maghiară, istorie, matematică şi limbă străină, elevii de la şcolile medii vor da examen dintr-un obiect de specialitate. De la 1 ianuarie 2016, certificatul de bacalaureat va fi eliberat numai dacă se adevereşte că elevul a participat la 50 de ore de muncă voluntară.

– model de carieră pentru profesori

Noua lege a învăţământului prescrie că de la 1 septembrie 2013 salarizarea pedagogilor se va schimba. Pedagogii vor avea posibilitatea de calificare în următoarele 4 categorii, în funcţie de anii petrecuţi la catedră şi de nivelul de pregătire: Practicant, Pedagog I, Pedagog II, Pedagog master, Profesor cercetător.

– controale pedagogice

Munca pedagogilor va fi controlată din punct de vedere pedagogic-profesional din cinci în cinci ani de către un grup alcătuit din cel puţin trei persoane de specialitate.

Date importante

1 septembrie 2012 – va intra în vigoare noua lege de învăţământ.

1 ianuarie 2013 – vor ajunge în custodia statului instituţiile de învăţământ şi se va schimba salarizarea pedagogilor, vor intra în vigoare regulile pentru obligativitatea învăţământului.

1 septembrie 2013

– predarea şi educarea la şcolile generale până la ora 16.00

– modelul de carieră al profesorilor

– calculul orelor de serviciu al pedagogilor

– salarii mai mari pentru pedagogi

– va începe funcţionarea programelor „Híd”

– efectivul claselor şi orele obligatorii prescrise de lege

– predarea eticii sau a religiei

– de la această dată, dacă sunt 8 copii, la cererea părinţilor, localităţile mai mici sunt obligate să pornească grupă de grădiniţă sau clasă de ciclu primar.

1 septembrie 2014 – de la această dată va fi obligatoriu să umble la grădiniţă copiii care au împlinit vârsta de trei ani.

Ce va fi cu şcolile româneşti?

Şcolile de naţionalitate din Ungaria pot alege şi varianta de a aparţine autoguvernărilor pe ţară ale naţionalităţilor. Reamintim, că acum un an, prima şcoală românească preluată de Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria a fost şcoala din Bătania. Până în acest moment, primăriile din Săcal şi Chitighaz au început tratative cu AŢRU despre predarea instituţiilor româneşti.

Ana Oros Şimon, referent pentru învăţământ al AŢRU ne-a informat că în aceste zile se poartă discuţii cu Latorcai Csaba, responsabil cu problemele naţionalităţilor în cadrul Ministerului Administraţiei Publice şi Justiţiei pentru a stabili data unui alt forum pe tema viitorului învăţământului de naţionalitate. La această întâlnire organizată de AŢRU vor fi invitaţi primarii şi directorii de şcoli din localităţile româneşti.

A. Cioca

„Consider un succes absolut că am scris în limba mea maternă”

2012-02-03T19:25:00.003+01:00

De la 1 februarie 2012, colega noastră Rita Pătcaş nu va mai lucra la redacţia revistei noastre. De obicei, plecarea sau sosirea unui jurnalist dintr-o sau într-o redacţie nu este o ştire de ziar. În redacţiile de la ziarele mari, jurnaliştii vin şi pleacă, rareori se întâmplă ca cineva să lucreze mai mulţi ani sau mai multe decenii la acelaşi ziar, acelaşi post de tv sau radio. La noi, la naţionalităţi, acesta însă nu este un lucru neobişnuit. Şi asta pentru că sunt puţini intelectuali în comunitatea noastră care se dedică zi de zi scrisului în limba română. Să fii jurnalist român în afara României nu întotdeauna este un lucru uşor, dar poate tocmai pentru că provocarea este mai mare, o facem cu mai mult drag. Acum în scaunul intervievatului este aşezată jurnalista Rita Pătcaş, care ne va vorbi despre bucuriile şi nereuşitele, succesele şi insuccesele din ultimii zece ani.

– Acesta este ultimul număr în care scrii ca jurnalist angajat al redacţiei Foii. Cum este despărţirea după aproape 10 ani de activat la Foaia românească?

– Grea, mult mai grea decât mi-am putut imagina. Cu o săptămâna în urmă, când am luat decizia de a accepta o ofertă promiţătoare, am avut în mine atât bucurie, cât şi tristeţe. Cu cât ne apropiem mai mult de despărţire cresc tristeţea şi sentimentele nostalgice. Dar în acelaşi timp, aştept cu nerăbdare noile provocări.

– De ce pleci şi unde pleci?

– Se ştie bine, atât în comunitatea noastră, cât şi în România că Foaia are tot mai mari probleme financiare, iar noi, angajaţii, redactorii, anul trecut am experimentat multe neplăceri din cauza întârzierii cu săptămânile ale salariilor. Cu o săptămână în urmă mi s-a oferit o posibilitate foarte bună, un post sigur. Am fost solicitată să coordonez relaţiile publice ale unei misiuni naţionale penticostale din Ungaria, cu sediul la Bichiş. Sarcinile mele vor fi foarte variate şi legate de mass-media, viaţă publică, învăţământ pentru adulţi şi viaţă spirituală. Cu toate că nici prin gând nu mi-a trecut cu câteva luni în urmă să plec de la Foaie, din motive financiare, considerând mai important binele familiei, am luat această hotărâre.

– Cum îţi aminteşti de primii ani de activitate, de primele articole scrise?

– Primele încercări le-am avut ca studentă la Catedra de Română din Seghedin, unde redactorii de la redacţiile româneşti de televiziune şi radio şi tu, de la Foaia românească, m-aţi luat sub aripile voastre şi m-aţi format ca „jurnalist”. Fără nicio exagerare, ceea ce am devenit în cei 10 ani ca jurnalistă ţi-o pot mulţumi ţie, colegilor, prietenilor, profesorilor de la Catedra de Română. Vă sunt recunoscătoare, pentru că fără critică, fără a mi se atrage atenţia la greşeli, fără a mă introduce în tainele profesiei, mi-ar fi fost mult mai greu să fac faţă.

– Jurnalistul minoritar vrea, nu vrea, se implică şi emoţional în viaţa comunităţii despre care scrie. Pe tine ce te-a îmbucurat şi ce te-a întristat cel mai mult în toţi aceşti ani?

– Noi ne implicăm într-adevăr şi emoţional în viaţa comunităţii noastre. Iar eu, de multe ori poate le-am şi luat pe toate la suflet. Consider că dacă te angajezi la ceva, trebuie să faci până la capăt şi în mod conştiincios. M-a îmbucurat totdeauna faptul să întâlnesc oameni interesanţi, cu poveşti de viaţă unice, considerând o provocare să le prezint în mod atrăgător cititorilor. Am fost pasionată de ideile noi, dar şi de exemplele strămoşilor noştri. Sper că am lăsat şi eu câte ceva pentru posteritate. M-a întristat însă neglijenţa unora, intenţia rea a altora şi neputinţa noastră.

– Ce consideri că a fost un succes şi ce o nereuşită în cariera ta de jurnalist?

– Să încep cu nereuşita. Nereuşita în cariera mea de jurnalist se leagă foarte strâns de problema întregii comunităţi. Deoarece comunitatea este în criză financiară, în criză de identitate şi în criză de devotament, am ajuns să fiu jurnalist care să scrie subiectiv. Nu mai poţi fi obiectiv când vezi că totul se dărâmă în jurul tău, iar tu să priveşti cu neputinţă.

Consider un succes că am devenit matur în ceea ce priveşte înţelegerea concordanţelor în viaţa politică şi cea publică. Un succes că am avut posibilitatea să cunosc mai de-aproape intelectuali valoroşi ai comunităţii noastre, ai diplomaţiei române, de la care am învăţat mult şi pe care îi consider exemple de urmat. Consider un succes că experienţele acumulate în comunitate, la Foaia românească, le voi putea utiliza şi la noul meu loc de muncă. Consider un succes absolut că am scris în limba mea maternă şi sper că voi mai avea posibilitatea să o fac.

– Cu ce gânduri închei această perioadă de 10 ani?

– Pentru mine a lucra la Foaia românească, a mă implica în activităţile Uniunii Culturale a fost o misiune. Sunt convinsă că Dumnezeu m-a aşezat în sânul comunităţii româneşti din Ungaria, dar tot El îmi deschide alte porţi acum. Nu vreau să dispar din comunitate. Într-adevăr, se încheie acum o perioadă în viaţa mea, dar sper să nu fie prea mare prăpastie între trecut şi viitor. Îmi doresc să particip şi în continuare la acţiunile româneşti, să răspândesc vestea evenimentelor neoprotestante, să ţin legătura cu prietenii şi colegii, să ţin la românismul meu şi al copiilor mei şi să fac faţă noilor provocări palpitante.

E. Iova

„Strângeri de mâini” 2012 - Arad şi Jula au multe proiecte comune

2012-02-03T19:20:00.001+01:00

Ediţia a 17-a a tradiţionalei manifestări „Strângeri de mâini” Jula–Arad s-a desfăşurat vineri, 27 ianuarie, la primăria oraşului bichişean, la eveniment participând reprezentanţi ai administraţiilor locale din cele două oraşe, consilieri locali, oameni de cultură, reprezentanţi ai societăţii civile, etc. Şedinţa festivă a fost deschisă de primarii celor două localităţi înfrăţite, Görgényi Ernő, primarul oraşului Jula şi Gheorghe Falcă, primarul municipiului Arad, care au remarcat în alocuţiunile lor colaborarea fructuoasă dintre cele două localităţi, inclusiv în plan social şi economic.

Dacă în urmă cu mulţi ani această relaţie dintre cele două oraşe era interesantă pentru apropierea oamenilor din cele două ţări şi pentru a detensiona anumite relaţii care au fost în anii ’90, primarul oraşului Arad a mărturisit că în acest moment se poate discuta de proiecte majore ale celor două comunităţi, de fonduri europene pe care le atrage atât Aradul cât şi oraşul Jula, iar perspectiva relaţiilor dintre cele două oraşe vor fi exact pe zona de dezvoltare, de comunicare din punct de vedere cultural.

Legat de proiectele judeţului Arad, Gheorghe Falcă ne-a mărturisit următoarele: „La nivel de proiect, împreună cu oraşul Jula avem pista pentru biciclete, finanţată de Uniunea Europeană, care este deja în stadiul de implementare, lider de proiect fiind Aradul. Acesta este un proiect care vine în strategia de dezvoltare a celor două oraşe. Până în 30 ianuarie depunem un nou proiect între cele două oraşe pentru finanţare din fondurile UE pentru modernizarea spaţiilor verzi. Evident că din punct de vedere al municipiului Arad, oraşul nostru are proiecte mari, fiindcă noi avem un buget de peste 120 de milioane de euro, buget care ne permite ca peste 50% din valoarea lui să meargă în dezvoltarea infrastructurii. Anul trecut în luna decembrie am reuşit să realizăm un obiectiv aşteptat de mult de arădeni, autostrada Arad–Timişoara, iar anul acesta finalizăm centura în regim de autostradă a municipiului Arad, unde vom avea patru intrări în municipiul Arad de pe această centură, lucru care ne va rezolva o mare problemă de trafic. Mai mult de atât, aşteptăm ca autostrada Arad–Nădlac, care are finalizare în aprilie 2013, să aducă noi beneficii atât din punct de vedere al confortului, dar şi din punct de vedere al relaţiei româno-maghiare”. Gheorghe Falcă ne-a mai spus că sunt dispuşi să ajute activitatea culturală a oraşului Jula, dar a vorbit şi despre ajutorul şi experienţa colegilor de la Jula de care a profitat în special pe zona urbanistică, pentru reamenajarea unor pieţe publice, a unor zone pietonale.

Partea a doua a manifestării de la Jula a fost rezervată discuţiilor pe secţiuni, comisiile de specialitate ale consiliilor locale din cele două oraşe discutând probleme de cultură, sănătate, educaţie şi viaţă civică, de urbanism, finanţare, proiecte şi infrastructură.

Întâlnirea de la Jula a continuat cu vizitarea zonei de nord a oraşului şi a şcolii generale „Implom”, unde învaţă peste 600 de copii, instituţie nou renovată din fonduri obţinute din proiecte. Ultimul obiectiv vizitat a fost Castelul de la Vareu.

Prima acţiune cu denumirea generică de „Strângeri de mâini” a avut loc în anul 1994. De atunci, reprezentanţii celor două oraşe se întâlnesc anual, manifestările desfăşurându-se alternativ, în Arad şi în Jula, în acest an fiind rândul oraşului bichişean, Jula.

A.B.

ORTODOXIA: Şedinţe de lucru anuale la Episcopia din Jula

2012-02-03T19:18:00.001+01:00

Vineri, 27 ianuarie, sub preşedinţia Preasfinţitului Părinte Episcop Siluan, la sediul Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria s-a desfăşurat şedinţa anuală de lucru a Consiliului Eparhial al Episcopiei, iar cu o zi mai târziu, pe 28 ianuarie, a avut loc şedinţa de lucru anuală a Adunării Eparhiale. În ambele zile, întâlnirile de lucru au fost precedate de săvârşirea, în Catedrala din Jula, a Sfintei Liturghii Arhiereşti.

Conform hotărârii Sfântului Sinod de la Bucureşti, anul 2012 a fost declarat Anul Tainei Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor. În cuvântul său de deschidere a şedinţei Adunării Eparhiale, PP Siluan a accentuat importanţa acestei taine şi a îngrijirii bolnavilor de către biserica ortodoxă. Acestei teme îi vor fi dedicate două conferinţe preoţeşti, prima urmând să aibă loc la Chitighaz, pe 12 mai, iar a doua la Bătania, la 22 septembrie. PS Părinte Siluan a mai remarcat faptul că anul 2011 a început cu probleme financiare, cu un deficit de 2 milioane de forinţi, dar Arhiepiscopia Timişoarei a venit în ajutorul Episcopiei din Ungaria, iar până la sfârşitul anului aceste problemele financiare s-au îndreptat. Din darea de seamă a comisiei financiare, de la părintele Teodor Marc, am putut afla că încasările din anul 2011 ale Episcopiei din Jula au fost de peste 46 de milioane de forinţi, bani proveniţi de la statul ungar şi român, respectiv din proiecte, precum şi de la primării şi chirie de pământ. Din aceştia, peste 16 milioane s-au alocat funcţionării Episcopiei şi salarizării preoţilor şi în jur de 17 milioane pentru lucrările de restaurare de la Catedrala Episcopală. Restul bugetului s-a cheltuit pentru manifestări, restaurări de obiecte de cult, catehizare şi alte activităţi bisericeşti. Printre cele mai importante activităţi s-a remarcat funcţionarea a două coruri cu caracter bisericesc. Primul este cel al credincioşilor din Micherechi, iar al doilea al elevilor şcolii generale şi al liceului românesc de la Jula. Anul trecut s-a realizat şi site-ul Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, de asemenea, Buletinul Episcopiei, care a ajuns la numărul 104. Şi în 2011, Episcopia a organizat Festivalul „La obârşii, la izvor”, iar printre cele mai importante evenimente s-a numărat şi Tabăra de Iconografie de la Jaca, cu conducerea părintelui Cosmin Pop. Rapoartele comisiilor bisericeşti, culturale şi economice au fost aprobate cu unanimitate de voturi de către Adunarea Eparhială.

Într-un interviu acordat redacţiei noastre, PS Părinte Episcop Siluan a menţionat importanta realizare de anul trecut, adoptarea noii Legi a Cultelor de către Guvernul Ungar, potrivit căreia Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, alături de celelalte patru jurisdicţii ortodoxe din această ţară, au fost cuprinse în rândul celor 14 culte recunoscute oficial de către stat. În acest sens, urmează să fie semnată şi o convenţie între aceste jurisdicţii ortodoxe şi Statul Ungar, prin care să fie abordate principii generale şi norme concrete privind funcţionarea lor în bune condiţii.
Întâistătătorul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria ne-a vorbit şi despre greutăţile anului trecut, dar şi despre realizările eparhiei: „Am consemnat în anul care a trecut şi momente mai dificile, şi momente mai delicate. După cum se ştie, atât Biserica Ortodoxă Română, cât şi comunitatea românească din această ţară este mai redusă. Posibilităţile membrilor acestei instituţii nu sunt întotdeauna corespunzătoare pentru a susţine funcţionarea obişnuită duminicală sau de fiecare zi a parohiilor şi a unităţilor noastre bisericeşti. Precum nici activităţi mai mari, cum sunt de pildă restaurările de biserici şi toate activităţile care se desfăşoară atât la centrul eparhial cât şi la parohii. Toate acestea necesită anumite cheltuieli pe care trebuie să le suporte cineva. Bineînţeles, în această privinţă avem şi un sprijin atât din partea Patriarhiei şi a Statului Român, cât şi din partea Budapestei, dar am avut anul trecut un sprijin concret şi din partea Arhiepiscopiei Timişoarei, care în două rânduri ne-a ajutat şi financiar. Deşi anul 2011 a fost un an cu multe dificultăţi în prima sa parte, totuşi cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu sprijinul unor Eparhii din România, acestea au fost depăşite. În viaţa Episcopiei noastre au fost consemnate şi realizări importante, cum ar fi de pildă resfinţirea Catedralei Episcopale din Jula, în urma efectuării unor ample lucrări de restaurare, resfinţirea bisericii din Otlaca-Pustă, care a beneficiat de o restaurare generală făcută prin intermediul unui proiect european şi diferite slujiri arhiereşti comune cu ocazia hramurilor sau a altor sărbători din parohii, la care au participat episcopi şi grupuri corale din România”, a subliniat PS Siluan.
A.B.–Şt.C.

ORTODOXIA: Slujire arhierească la Bătania

2012-02-03T19:16:00.002+01:00

În Duminica a 17-a după Rusalii, a Femeii Cananeience, PS Părinte Episcop Siluan a slujit în mijlocul credincioşilor din Bătania, săvârşind Sfânta Liturghie Arhierească în biserica ortodoxă românească din această localitate, în fruntea unui sobor din care a făcut parte preotul paroh Ilie Ciocan şi alţi clerici. În cuvântul de învăţătură, rostit după Sfânta Liturghie, PS Siluan a tâlcuit înţelesurile adânci ale pericopei evanghelice din această duminică a 17-a după Rusalii, subliniind, printre altele, că: „Femeia cananeancă, care avea o fiică posedată de un duh rău, este, pentru noi, model de credinţă, răbdare, smerenie şi rugăciune. Învăţăm de la ea că pentru a ni se împlini cererile noastre adresate către Dumnezeu este nevoie să străduim în rugăciune”.
A.B.

ISUS SALVATORUL: Săptămână de rugăciune ecumenică la Biserica Baptistă din Chitighaz

2012-02-03T19:15:00.001+01:00

La începutul fiecărui an, la Chitighaz are loc o săptămână de rugăciune ecumenică, la care participă creştinii de la confesiunile din localitate. În acest an, serviciile speciale s-au desfăşurat chiar în prima săptămână a anului 2012. Despre importanţa rugăciunii şi a întâlnirilor ecumenice am stat de vorbă cu pastorul Bisericii Baptiste, Csaba Borzási.

– De obicei, la Biserica Baptistă din Chitighaz are loc Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor a Asociaţiei Ecumenice a Bisericilor. Aşa a fost şi anul acesta, dar nu între 15–22 ianuarie, cum era anunţat oficial de către Asociaţie, ci în prima săptămână a anului 2012, între 2–8 ianuarie. La serile de rugăciune s-au implicat din biserica reformată domnul preot Virág György, din biserica catolică, domnul preot Kalaman János, din biserica evanghelică, domnul preot Jakab Béla, din biserica penticostală, fraţii pastori Fábián Tamás şi Makovei János, din biserica baptistă, fratele dr. Gavril Rus şi subsemnatul, pastorul bisericii Csaba Borzási.

Ne-am întâlnit în fiecare seară în biserica noastră, începând de luni, de la ora 17.00. După rugăciunea şi cântarea de la început, au slujit corul şi fanfara bisericii noastre, între ele au fost recitate două sau trei poezii, după care a avut loc mesajul biblic al pastorului/preotului invitat pentru seara respectivă. Vineri seara am mers la biserica catolică, ţinând acolo seara de rugăciune, după care am fost invitaţi la parohie unde am servit ceai şi cozonac.

– Care a fost subiectul acestei săptămâni?

– Tema propusă pentru săptămâna de rugăciune pentru anul 2012 a fost: „Toţi vom fi transformaţi prin biruinţa Domnului nostru Isus Cristos”, pornind de la textul din 1 Corinteni 15:51–58. Pentru fiecare zi am dezbătut tema transformării: Transformaţi de Cristos, slujitorul; Transformaţi de aşteptarea răbdătoare a Domnului; Transformaţi de slujitorul suferind; Transformaţi de victoria Domnului asupra răului; Transformaţi de pacea lui Cristos înviat; Transformaţi de iubirea neclintită a lui Dumnezeu; Transformaţi de Bunul Păstor; Reuniţi în Împărăţia lui Cristos.

Subiectul de luni „Transformaţi de aşteptarea răbdătoare a Domnului” l-a prezentat dr. Gavril Rus pe baza versetului biblic Matei 3:15: „Aşa se cuvine să împlinim tot ce este drept.” Marţi, Virág György a vorbit despre cum „Cristos a suferit pentru noi.” (1 Petru 2:21). Subiectul a fost „Transformaţi de slujitorul suferind”. Miercuri, subiectul „Transformaţi de victoria Domnului asupra răului” a fost prezentat de Kalaman János pe baza versetului biblic „Învinge răul prin bine.” (Rom 12:21). Jakab Béla a vorbit joi despre tema „Transformaţi de pacea lui Cristos înviat” conform versetului „Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!”. (Ioan 20:19) Vineri, „Transformaţi de iubirea neclintită a lui Dumnezeu”, mi-a revenit mie, având la bază versetul biblic „Credinţa noastră este aceea care ne-a făcut să învingem lumea.” (1 Ioan 5:4). Sâmbăta, l-am ascultat pe Fábián Tamás despre tema „Transformaţi de Bunul Păstor şi versetul biblic „Paşte oile mele!” (Ioan 21:17), iar duminica Makovei János şi Virág György au predicat despre temele „Transformaţi de Cristos, slujitorul” („Fiul Omului a venit pentru a sluji”) şi „Reuniţi în împărăţia lui Cristos” („Pe cel care învinge îl voi pune să şadă alături de mine pe tronul meu.”) Alături de aceste teme şi pasaje au fost citite şi altele din Scriptură, la liberă alegere.

– De ce consideraţi important ca Biserica Baptistă din Chitighaz să participe la un eveniment ecumenic? Cum uneşte rugăciunea creştinii din localitate?

– Participarea la un eveniment ecumenic întotdeauna stârneşte întrebări în inimile multora. Noi considerăm a fi un lucru important participarea la o săptămână ecumenică de rugăciune alături de celelalte biserici din comuna noastră, în primul rând pentru că aceasta este un act simbolic prin care recunoaştem că Domnul lucrează şi în alte biserici, nu doar în bisericile noastre, şi astfel ajungem să ne cunoaştem cu pastorii şi enoriaşii devotaţi din comună. Ajungem mai aproape unul de celălalt ca şi oameni şi ne respectăm reciproc. Astfel arătăm lumii că bisericile şi diferitele confesiuni nu sunt duşmani, ci prieteni, parteneri în slujba Cuvântului. Această săptămână de rugăciune are scopul de a uni creştinii din diferite biserici şi confesiuni. Bisericile, însă, nu se unesc în sensul de a spăla hotarele, sau a amesteca crezurile şi practicile specifice fiecăruia. Asta ar însemna că ne-am pierde identitatea.

– Care este importanţa rugăciunii în viaţa unui creştin?

– Fără rugăciune un creştin este ca şi o maşină fără combustibil. Poate că arată frumos, dar nu ajunge departe. Dacă ajunge undeva, asta se face cu un efort, cineva trebuie să o împingă. Tot aşa şi un creştin care nu se roagă, nu ajunge departe, făcând toate din propriile puteri. Însă când creştinii se roagă, Dumnezeu lucrează. Lui Dumnezeu Îi place să asculte rugăciunile copiilor Lui. Dacă nu ne rugăm, nu are la ce să răspundă. Scriptura ne spune că „nu aveţi, pentru că nu cereţi…” Rugăciunea are o importanţă vitală, pentru creştin. Este pentru suflet ceea ce este aerul pentru plămâni. Noi am fost creaţi pentru Dumnezeu, nu pentru noi înşine. Scopul şi rostul nostru pe acest pământ este de a-L glorifica pe Dumnezeu. Dumnezeu este glorificat chiar şi prin cererile noastre, recunoscând astfel că depindem de El şi de ajutorul Lui. Omul care nu se roagă, care nu aduce laude la adresa lui Dumnezeu, nu-şi îndeplineşte rostul pe acest pământ. Dumnezeu este vrednic de laudă! Cât de bine este ca să-L căutăm pe Dumnezeu la început de an, să exprimăm tânjirea după El, să stăm în părtăşie cu El!

– Ce fel de evenimente plănuiţi în viitorul apropiat?

– În ziua de 5 februarie, după masa de la ora 15.00 organizăm o după masă de evanghelizare în special pentru femei, când vom viziona filmul Magdalena: eliberat de ruşine. Acest fim prezintă în scurt învăţătura Bibliei, mai ales povestea lui Isus, în special modul Lui de a se relaţiona faţă de femei, povestită de Maria Magdalena, o femeie prostituată care s-a întâlnit cu Domnul Isus, a fost iertată şi restaurată, câştigând înapoi demnitatea de femeie. La acest eveniment invităm şi aşteptăm pe toate femeile. Nici bărbaţii nu vor fi alungaţi. În luna martie vom avea mai multe evenimente după cum urmează: la 3 martie, Zi de părtăşie pentru surori din toate bisericile din Comunitatea din Zona Crişurilor, între 10–11 martie, Conferinţă pentru pastori din Comunitatea din Zona Crişurilor de dincoace şi dincolo de graniţă. Duminica pastorii veniţi din România vor sluji în diferite biserici., Între 15–18 martie vom avea seri de evanghelizare. Aşteptăm şi fanfara Bisericii Baptiste din Curtici împreună cu pastorul bisericii înainte sau după sărbătorile de Paşti şi un grup de cântăreţi din Biserica Baptistă de la Újkígyós, într-o duminică după masă. Datele la aceste evenimente nu sunt toate fixate şi încă se mai pot schimba. Referitor la ele, o să vă informăm mai târziu.

R.P.

Şi la Arad se dansează dansurile din Micherechi

2012-02-03T19:11:00.000+01:00

Am avut bucuria să fac cunoştinţă recent cu câţiva tineri de la Şcoala de dans popular din Arad şi inspectorul lor Viorel Nistor, care m-a invitat la repetiţia de dansuri populare pentru a-mi arăta cum dansează ei dansurile populare din satul meu natal, Micherechi.
După cum m-a informat domnul Nistor, la Şcoala de dans popular se dansează fragmente din dansurile micherechene încă din anul 1978. Viorel Nistor a fost pentru prima dată la Micherechi în anul1973, fiind invitat de Petru Szilágyi.

A fost bun colaborator cu Ioan Ruja (Mitica), Gheorghe Dulău, Gheorghe Netea şi Vasile Papp. Încă atunci a cunoscut dansurile tradiţionale ale comunei. După un scurt timp a început să înveţe de la Maria şi Gheorghe Nistor câte o figură din dansul ardelenescu, mânânţălu şi altele specifice comunei. După ce dansatorii din Micherechi au participat cu un foarte mare succes la concursul de talente „Cine ce ştie?”, coregraful arădean a rămas impresionat de modul cum au executat aceştia dansul micherechean şi a hotărât că o să îi înveţe şi pe învăţăceii lui.
Din 1978, multe generaţii de dansatori au învăţat şi învaţă şi azi aceste dansuri româneşti din Ungaria. Actualmente dansează în echipă 17 perechi, din care 7 perechi dansează la nivel avansat, iar ceilalţi sunt începători. Am fost profund impresionată să văd cum dansează arădenii dansurile micherecheneşti.
Elena Ruja

Premii pentru profesorii Catedrei de Română de la Seghedin

2012-02-03T18:58:00.000+01:00

Prilejuit de aniversarea naşterii scriitorului Ioan Slavici (Şiria, 18 ianuarie 1848), pe 27 ianuarie, la sediul Consulatului General al României de la Seghedin a avut loc un eveniment organizat în colaborare cu Catedra de Română a Universităţii din Seghedin şi cu Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad.
În ultimii şapte ani, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” a hotărât acordarea unor premii pentru acele persoane care contribuie în mod deosebit la dezvoltarea literaturii române. Pentru început, aceste premii au fost acordate studenţilor şi, în general, tinerilor care au debutat în literatură, mai târziu valoarea acestor distincţii devenind tot mai ridicată, în anii precedenţi prestigiosul premiu fiind acordat unor personalităţi ca fostul preşedinte al Academiei Române, Eugen Simion, şi fiului cunoscutului om de literatură Tudor Arghezi, Baruţu Arghezi.

După cum a precizat în deschiderea evenimentului conf. univ. dr. Marius Grec, decanul Facultăţii de Ştiinţe Umaniste, Politice şi Administrative, în acest an premiile literare anuale „Ioan Slavici” şi „Mihai Eminescu” au fost acordate profesorilor Catedrei de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Seghedin, doamnei conf. univ. dr. Mihaela Bucin şi doamnei prof. Maria Gavra. Înainte de înmânarea acestor premii, decanul Marius Grec şi-a cerut permisiunea de a înmâna două distincţii: „Placheta de aur” a Universităţii „Vasile Goldiş”, gerantului interimar Nicolae Dan Constantin, de la Consulatul General al României la Seghedin şi „Globul de aur” cu sigla Universităţii de Vest, viceconsulului Răzvan Paul Ciolcă.

În continuare a fost transmis celor prezenţi mesajul prof. univ. dr. Aurel Ardelean, rectorul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad de către profesorul Marius Grec: „Sunt deosebit de onorat să vă transmit, în numele Senatului Universităţii de Vest »Vasile Goldiş« din Arad şi al meu personal, întreaga consideraţie şi preţuire pentru buna colaborare culturală dintre Universitatea noastră şi comunitatea românească din Seghedin. Universitatea de Vest »Vasile Goldiş« din Arad, prin hotărâre de Senat, acordă anual, în luna ianuarie, premiile literare »Mihai Eminescu« şi »Ioan Slavici« unor personalităţi care contribuie la promovarea culturii române. Manifestarea culturală de la Consulatul Român din Seghedin, prin care sărbătorim doi clasici ai literaturii române: Mihai Eminescu (n. 15 ianuarie 1850, la Ipoteşti) şi Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, la Şiria), constituie un excepţional prilej de cooperare culturală transfrontalieră. Sunt remarcabile ideile despre nevoia de unitate sufletească în publicistica eminesciană, prin care Eminescu recomandă »continuarea apropierii de civilizaţia europeană« şi »armonizarea relaţiilor cu Europa prin cultură«. Alături de Eminescu, Creangă şi Caragiale, Ioan Slavici reprezintă unul din momentele de atitudine ale prozei româneşti, iar sub raport psihologic, constanta ardeleană a spiritualităţii româneşti. În semn de preţuire a activităţii de promovare a culturii scrise în rândul studenţilor de la Universitatea din Seghedin, catedra de limba română, Comisia Culturală din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Umaniste, Politice şi Administrative a Universităţii de Vest »Vasile Goldiş« din Arad a hotărât acordarea Premiului »Ioan Slavici«, doamnei conf. univ. dr. Mihaela Bucin de la Universitatea din Seghedin şi a Premiului »Mihai Eminescu«, doamnei prof. Maria Gavra.”
Cu această ocazie, la Consulatul General al României la Seghedin a fost organizată şi o expoziţie de artă fotografică, intitulată Instantanee de la filmările ecranizării romanului „Pădureanca” de Ioan Slavici a profesorului Virgiliu Jireghie, prezentarea fiind făcută de către profesorul Horia Truţă, directorul Arhivelor Naţionale Arad, iar întâmplări din culisele filmărilor au fost povestite de însuşi autorul imaginilor. Consulul Răzvan Paul Ciolcă a făcut la rândul său o prezentare a filmului „Pădureanca”, un film de excepţie, regizat de Nicolae Mărgineanu în 1985, după un scenariu de Augustin Buzura, având în rolurile principale actori inegalabili ca Adrian Pintea, Victor Rebegiuc şi Manuela Hărăbor.
Evenimentul a continuat cu discuţii amicale şi cu povestiri din lumea mirifică a ecranizării nuvelei „Pădureanca”, deoarece trei persoane dintre cele de faţă au fost prezente la filmările din localitatea Socodor: domnul Virgiliu Jireghie, domnul Horia Truţă şi domnul Teodor Tocăian, de la Consulatul din Seghedin. De perioada filmărilor şi-a amintit şi profesorul Petru Weber, originar din Curtici, localitate în care se desfăşoară acţiunea nuvelei. Am aflat astfel că filmul „Pădureanca” nu a fost turnat la Curtici, cum ar fi cerut scenariul, fiindcă satul avea… prea mulţi stâlpi de înaltă tensiune şi prea multe drumuri asfaltate!
Expoziţia de fotografii poate fi văzută la sediul Consulatului din Seghedin până în data de 20 februarie a.c.
Iulia Kaupert

Balul dedicat promoţiei 2008/2012 de la Liceul „Bălcescu” - Panglica – simbolul trecerii de la copilărie la maturitate

2012-02-03T18:54:00.000+01:00

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet/ E târziu, e prea târziu la mine-n gând/Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi soartă/Dar nu se ştie, nu se ştie, până când…?
Versurile folkistului Nicu Alifantis au răsunat din difuzoare, invitând oaspeţii la balul acordării panglicii în sala festivă a Centrului Cultural Român din Jula.
Cei 46 de absolvenţi ai Liceului „Nicolae Bălcescu” au fost sărbătoriţi pe 28 ianuarie, la evenimentul ce simbolizează trecerea de la copilărie la maturitate. Elevii celor două clase 12 ale promoţiei 2008/2012 şi-au invitat familiile şi prietenii pentru a urmări programul de un înalt nivel, la reuşita căruia şi-a pus toată silinţa fiecare dintre elevi.

Directoarea Liceului „Bălcescu”, Maria Gurzău Czeglédi, s-a adresat absolvenţilor cu urări şi sfaturi pentru viaţă, încurajându-i să nu-şi uite rădăcinile şi să aibă curaj pentru provocările viitorului. „Dragă tinere, peste câteva minute, pe haina ta de sărbătoare va fi prinsă panglica, care simbolizează trecerea din lumea copilăriei în cea a maturităţii. Acordarea panglicii simbolizează faptul că aţi ajuns la o piatră de hotar. De la această piatră de hotar puteţi să priviţi înapoi pe planul amintirilor, în copilăria senină şi plină de iarbă verde. Dar tot de aici puteţi să priviţi pe planul viselor în viitor, spre viitorul necunoscut. Eu, acum, când voi sunteţi în această fază de transfer, vă rog să nu uitaţi niciodată rădăcinile voastre. Uitându-vă înapoi, vă puteţi afla în lumea rădăcinilor care îşi trag seva din izvorul valorilor, din obiceiurile, învăţăturile strămoşilor, din credinţa, iubirea, limba şi rugăciunea mamei voastre. Dacă priviţi spre viitorul necunoscut vă zic să nu aveţi frică, cuceriţi-l!”. Directoarea le-a mai dorit tinerilor ca trecerea lor de la copilărie la maturitate să fie cât mai echilibrată şi armonioasă.
Clasa a 11-a şi diriginta Vera Gurzău Cser şi-au luat rămas bun apoi de la absolvenţi, elevii Andreea Martin şi Daniel Repisky recitând poezii în limba română şi maghiară. A urmat acordarea panglicilor. Tinerii sărbătoriţi au fost chemaţi pe nume şi au primit câte-o panglică, cu data anilor 2008–2012, panglică pe care o vor purta până îşi vor lua rămas bun în mod definitiv de la acest liceu.

Montajul literar-muzical al absolvenţilor a fost întocmit de dirigintele Elena Olteanu şi Eva Moldovan, care au îndrumat elevii în cursul celor patru ani de liceu. Pe un fond muzical instrumental, absolvenţii au recitat poezii în limbile română şi maghiară, despre dragostea, grija divină şi cea părintească şi adevăratele valori din viaţă, cum ar fi prietenia, iubirea, curajul de a visa şi a împlini visurile.

Valsul tinerilor a încheiat programul cultural, absolvenţii din clasele 12/A şi 12/B prezentând separat câte-o coregrafie elegantă. Tinerii au oferit şi o surpriză publicului: elevii din 12/B şi-au invitat părinţii la dans, iar elevii din 12/A au interpretat şi o coregrafie cu elemente haioase. Spectacolul tinerilor a fost spre mândria părinţilor şi pe placul numerosului public şi al oaspeţilor de onoare, precum PSS Siluan, Episcopul românilor din Ungaria, Călin Cămărăşan, consulul general al României la Jula, Dan Constantin, consulul gerant de la Seghedin, viceconsulul Răzvan Ciolcă de la Seghedin, Cătălin Căşaru, consul la Ambasada României de la Budapesta şi Balogh Lajos, consilier local din Jula.
Rita Pătcaş

Naţionalităţile din Ungaria au o nouă lege

2012-01-26T23:41:00.001+01:00

De la 1 ianuarie 2012, odată cu intrarea în vigoare a noii Constituţii, naţionalităţile din Ungaria au o nouă lege, care nu se mai numeşte Legea Minorităţilor (cum s-a numit din 1993 încoace), ci Legea Naţionalităţilor. După cum declară autorităţile, noua Lege a Naţionalităţilor va asigura mai multe drepturi şi va îngreuna abuzurile. Conform noii legi, următoarele alegeri de autoguvernări ale naţionalităţilor din 2014 se vor putea ţine numai pe baza rezultatului recensământului din anul trecut.

În textul legii nu mai figurează cuvântul „minoritate”, ci se vorbeşte numai despre naţionalităţi. Ministerul Administraţie Publice şi Justiţiei, care a înaintat proiectul de lege, a motivat această schimbare de nume prin faptul că în viitor nu vor să se gândească la naţionalităţi în relaţia minoritate-majoritate, ci vor să accentueze valorile culturale ale grupurilor etnice care trăiesc în această ţară şi prin care îmbogăţesc cultura maghiarilor. Astfel, de la 1 ianuarie 2012 nici autoguvernările nu se mai numesc autoguvernări minoritare, ci autoguvernări de naţionalitate.

Alegeri fără abuzuri

A fost mare nevoie de această nouă lege în primul rând pentru că în ultimii ani foarte mulţi au abuzat de drepturile asigurate naţionalităţilor, fiind vorba de persoane care nu aparţineau comunităţii respective. Noua lege stabileşte că începând din 2014 numai în acele localităţi se vor putea ţine alegeri, unde la recensământul din toamna trecută minimum 30 de persoane s-au declarat de aceeaşi naţionalitate. O altă condiţie este că minimum 30 de persoane trebuie să fie înscrise şi în registrul persoanelor care vor alege şi care vor putea fi alese. Începând cu anul 2014, aceste registre vor fi publice. Conform Ministerului responsabil cu pregătirea acestei legi, noile condiţii nu vor însemna greutăţi pentru adevăratele comunităţi de naţionalitate, însă cu siguranţă vor îngreuna abuzurile din partea celor care nu aparţin naţionalităţii respective.

O autoguvernare = 3 sau 4 membri

Noua lege asigură pentru naţionalităţi posibilitatea de a obţine mandate favorizate în autoguvernările locale, dar revine şi la acea formulă dinainte de modificarea din 2006 conform căreia autoguvernările de naţionalitate se vor putea transforma în autoguvernări locale de naţionalitate. Condiţiile pentru această transformare sunt ca jumătate din electori să fie incluşi şi în registrul naţionalităţii, precum şi faptul ca minimum jumătate din consilierii locali aleşi să fie de naţionalitate. Dacă în registrul de naţionalitate dintr-o anumită localitate sunt înscrişi sub 100 de persoane, autoguvernarea de naţionalitate va avea 3 membri. Dacă în registru sunt peste 100 de persoane, autoguvernarea va fi compusă din 4 membri.

Cât şi cum vom apărea la tv şi la radio

Noua lege asigură şi drepturi media pentru comunităţile de naţionalitate. Asta înseamnă că în mass-media publică vor fi reglementate modul şi posibilităţile de apariţie a naţionalităţilor în emisiunile radio sau tv. Legea stabileşte şi ce înseamnă definiţiile „comunitate de naţionalitate” şi „persoană aparţinătoare unei naţionalităţi”.

Este un drept individual declararea liberă a identităţii de naţionalitate, care este dreptul exclusiv şi inalienabil al persoanei. Noua lege face referire şi la autonomia culturală a naţionalităţilor, precum şi la o nouă formă de funcţionare, organizaţia de naţionalitate, care în legea de până acum pentru minorităţi nu a figurat.

Drepturi lingvistice

Sunt recunoscute ca drepturi comunitare tradiţiile istorice, îngrijirea şi îmbogăţirea limbii, culturii, folosirea numelor geografice în limba naţionalităţii. Tot aici sunt amintite şi drepturile la educaţie în limba maternă, drepturile de înfiinţare şi întreţinere a instituţiilor de învăţământ pentru naţionalităţi, precum şi drepturile de legături internaţionale. Legea întăreşte şi drepturile lingvistice ale naţionalităţilor. Sunt considerate în Ungaria ca limbi de naţionalitate limbile bulgară, beaşă sau romani, greacă, croată, poloneză, germană, armeană, română, rusină, sârbă, slovacă, slovenă şi ucraineană, dar în cazul romilor şi a armenilor şi limba maghiară. Legea Naţionalităţilor asigură înfiinţarea şi dezvoltarea colecţiilor muzeale, sprijină editarea de cărţi şi publicaţii periodice în limbile naţionalităţilor, încurajează activităţile bisericeşti în limbile naţionalităţilor.

E. Iova

Expoziţie foto despre „Pădureanca”, la Seghedin

2012-01-26T23:39:00.002+01:00

Consulatul General al României la Seghedin şi Catedra de Română a Universităţii din Seghedin vă invită vineri, 27 ianuarie, la vernisajul expoziţiei de fotografie „Instantanee de la filmările ecranizării romanului Pădureanca de Ioan Slavici”, a profesorului Virgiliu Jireghie, de la Universitatea „Vasile Goldiş” din Arad. Evenimentul este prilejuit de aniversarea naşterii scriitorului Ioan Slavici (Şiria, 18 ianuarie 1848). În cadrul evenimentului vor fi înmânate premiile anuale „Mihai Eminescu” şi „Ioan Slavici”, ale Facultăţii de Ştiinţe Umaniste, Politice şi Administrative a Universităţii „Vasile Goldiş” din Arad.
I.K.

Românii şi ungurii au ieşit în stradă - Proteste şi manifestaţii în Budapesta şi în toată România

2012-01-26T23:38:00.001+01:00

În Bucureşti şi în toate oraşele mari din România, mii de oameni au ieşit în stradă în ultimele două săptămâni, zi de zi, pentru a cere demisia preşedintelui Traian Băsescu şi a întregului Guvern actual. Şi românii din străinătate susţin mişcările de protest din ţară. Astfel de mitinguri au avut loc în Paris, Madrid, Roma, Viena, dar şi în capitala Ungariei.
Sâmbăta trecută, şi la Budapesta au ieşit în stradă în jur de 100 de mii de cetăţeni pentru a participa la „marşul păcii pentru Ungaria”, demonstranţii dovedindu-şi sprijinul pentru premierul Orbán Viktor. În acelaşi timp, alţi 5 mii de protestatari din Budapesta au cerut demisia preşedintelui Schmitt Pál, acuzat de plagiat.

Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a bucurat întotdeauna de susţinerea românilor de peste hotare, votul lor fiind decisiv în câştigarea alegerilor. De câteva zile, protestele au început şi în afara ţării. Românii din Marea Britanie, Italia, Spania, Austria sau Ungaria s-au alăturat protestelor din ţară. În mai multe oraşe europene, în care sunt comunităţi importante de români, au fost organizate manifestaţii în ultimele zile.

În timp ce în România se cere demisia actualului preşedinte şi a întregului Guvern de la Bucureşti, în Budapesta, o manifestaţia organizată în sprijinul premierului Orbán Viktor a atras în jur de 100.000 de persoane sâmbătă după-amiază, iar alţi 5.000 de protestatari au cerut demisia preşedintelui Schmitt Pál, acuzat de plagiat. Manifestaţia, denumită „marş al păcii pentru Ungaria”, a fost iniţiată de unele publicaţii şi organizaţii apropiate partidului de guvernământ FIDESZ, care au dorit să arate că Guvernul de la Budapesta, care a fost ţinta a numeroase critici atât pe plan intern, cât şi internaţional, mai ales din partea Uniunii Europene, din cauza noii sale Constituţii, se bucură în continuare de susţinere. UE şi SUA se tem că semnalele de avertizare privind o transformare a „Primăverii arabe” într-o „iarnă est-europeană” există deja la Bucureşti şi la Budapesta, comentează presa străină.
La 2 ianuarie 2012, o manifestaţie organizată de partide de opoziţie şi organizaţii civile a atras circa 70.000 de protestatari pe străzile Budapestei. Aceştia au protestat faţă de intrarea în vigoare a noii Constituţii ungare, aspru criticată la Bruxelles, şi nu numai. Sâmbăta trecută, participanţii au venit din toată Ungaria şi cu autobuze din ţările învecinate care au o puternică minoritate maghiară. De altfel, mii de maghiari din România au participat la manifestaţia pro-Orbán Viktor, de la Budapesta, iar câteva sute au participat la manifestaţii similare în Cluj-Napoca, Târgu-Mureş, Sfântu-Gheorghe, Covasna, Baraolt, Târgu Secuiesc, Odorheiu Secuiesc, Miercurea-Ciuc şi Gheorgheni.
E.I.

Simpozion despre Unirea Principatelor Române, la Micherechi - „Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate, în noi doi un suflet bate!”

2012-01-26T23:34:00.002+01:00

„Sunt puţine aniversări istorice româneşti pe care le sărbătorim în Micherechi. Dar cred că a venit timpul să ne amintim şi noi, românii din Ungaria, de realizările poporului român de-a lungul vremurilor”, a spus primăriţa Margareta Tat, în deschiderea unui simpozion dedicat aniversării Unirii Principatelor Române din 24 ianuarie 1859. Evenimentul festiv a fost organizat sâmbăta trecută, 21 ianuarie, la biblioteca din Micherechi, unde participanţii au fost aşteptaţi şi cu o mică expoziţie foto-documentară despre personalităţile şi evenimentele importante ale Unirii din 1859. Ce legătură are Micherechiul cu Mica Unire (cum se mai numeşte Unirea Principatelor) şi de ce ar trebui sărbătorit acest act istoric şi de către românii din Ungaria? Primăriţa Micherechiului ne-a lămurit…

„Sunt printre noi mulţi care cred că noi formăm un grup aparte, separat de naţiunea română. Însă trebuie să recunoaştem că în acest fel nu mai avem viitor! Suntem cetăţeni ai Ungariei, credincioşi statului în care Dumnezeu ne-a lăsat să trăim. Aici muncim, plătim impozite şi în acest pământ ne vom duce somnul de veci. Dar facem parte din poporul român, istoria acestui popor este şi a noastră. Limba, tradiţiile, cultura noastră, a românilor din Micherechi, fac parte din tezaurul culturii universale româneşti. Nu suntem singuri, nu suntem mai prejos decât românii care trăiesc în alte părţi ale Europei. De aceea, o sărbătoare ca cea pe care românii o cinstesc la 24 ianuarie, şi anume ziua Unirii Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească, este o sărbătoare pe care începând din acest an trebuie să o aducem şi în satul nostru”, a subliniat primăriţa satului.

O sărbătoare veselă
„Nu vom cunoaşte niciodată ce au ştiut şi cum au primit moşii noştri din Micherechi vestea acestei uniri de acum 153 de ani. Dar noi, cei de azi, vrem şi trebuie să ştim despre ea. Sărbătoarea unirii este o sărbătoare veselă, care nu poate supăra pe nimeni, care ne poate întări în sentimentele noastre identitare şi ne poate da curaj să continuăm de a exista ca români în Ungaria”, a argumentat Margareta Tat, încheind nu înainte de a evoca actualitatea pentru noi toţi a versurilor lui Vasile Alecsandri: „Amândoi suntem de-o mamă,/ De-o făptură şi de-o seamă:/ Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,/ În noi doi un suflet bate!”.
În deschiderea simpozionului, opt eleve de la Şcoala Generală din Micherechi (Diana Bogdan, Carina Iuhas, Ana Bodnar, Nicoleta Solcan, Bernadett Rocsin, Erica Bigu, Lidia Somogyi şi Adriana Iuhas, pregătite de învăţătoarea şi bibliotecara Maria Condoroş Petruşan) au prezentat un frumos program cu versuri dedicate Unirii Principatelor Române, care i-au însufleţit şi emoţionat pe participanţi.

„Ca Domn fii bun, fii blând…”
Simpozionul moderat de profesoara Mihaela Bucin, şefa Catedrei de română din Seghedin a continuat apoi cu prelegerile celor 3 invitaţi speciali – conf. univ. Gabriel Moisa de la Universitatea din Oradea, Maria Berényi, directorul Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria şi Ana Rocsin Sárközi, director-adjunct al Şcolii generale din Şercad, cele două doamne fiind originare din acest sat.
Cei trei conferenţiari au prezentat contextul istoric al Unirii Principatelor şi importanţa acestui eveniment pentru crearea Statului Modern Român. Gabriel Moisa a vorbit în primul rând despre situaţia istorică în care s-au aflat Moldova şi Ţara Românească pe la mijlocul secolului al XIX-lea.
Maria Berényi a adus evenimentul Micii Uniri mai aproape de noi, evocând rolul acelor personalităţi care provin din cadrul comunităţii româneşti din Ungaria şi care au avut un rol important în realizarea Unirii, ca Moise Nicoară, originar din Jula, şi Petru Moaler Cîmpeanu, din Otlaca. Maria Berényi a dat citire şi unui pasaj din discursul emoţionant al lui Mihail Kogălniceanu la alegerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, subliniind actualitatea lui şi în zilele noastre: „Alegându-te pe tine Domn în ţara noastră, am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: la legi noi oameni noi. (…) Fii dar omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria ta, ca Domn fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu acei pentru care mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi… Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate; împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşeasca frăţie. Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciuni şi la linguşire.”

Solidaritatea tuturor românilor
Profesoara Ana Rocsin Sárközi a prezentat evenimentul Unirii prin operele scriitorilor vremii, cum ar fi Cezar Bolliac, Alecu Russo, Constantin Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri sau Nicolae Bălcescu. În lucrarea „Mersul revoluţiei în istoria românilor”, scrisă la Paris în 1850 şi publicată în revista „România viitoare”, Bălcescu argumenta: „Aceste condiţii de putere de care avem nevoie nu le putem găsi decât în solidaritatea tuturor românilor, în unirea lor într-o singură naţie, unire la care sunt meniţi prin naţionalitate, prin aceeaşi limbă, religie, obiceiuri, sentimente, prin poziţia geografică, prin trecutul lor şi, în sfârşit, prin nevoia d-a se păstra şi d-a se mântui.”
Festivitatea de la Micherechi a fost încheiată de Călin Cămărăşan, consul general al României la Jula, cel care a venit cu ideea organizării acestui simpozion şi la care Primăria din Micherechi a răspuns pozitiv, demonstrând că şi un mic sat românesc din Ungaria este în stare să organizeze festivităţi româneşti de calitate, demne de mândria tuturor românilor. Alături de numeroşi profesori şi reprezentanţi ai instituţiilor şi cultelor locale, la manifestare au onorat cu prezenţa şi Episcopul ortodox român al Ungariei, oficialităţi ale ambasadei şi ale consulatelor române din Ungaria, intelectuali din Jula şi Seghedin. Evenimentul s-a încheiat cu cântarea împreună, de către toţi participanţii, a Imnului „Hora Unirii”.
E. Iova

ISUS SALVATORUL: 50.000 de Biblii donate pentru români

2012-01-26T23:28:00.000+01:00

Biblia a fost oferită în mod gratuit miilor de români din România şi din jurul ţării în anul 2011, mulţumită Fundaţiei Internaţionale Misiune Fără Frontiere. Proiectul a ajuns şi la românii din Micherechi, prin intermediul Cercului pastoral şi de misiune creştină al Bisericii Baptiste Betel din Salonta. La Biserica Baptistă din Micherechi au ajuns Biblii în noiembrie 2011 şi la începutul lunii ianuarie 2012. Stocul de Biblii a fost adus, pe 8 ianuarie, de Sorin Petrache de la Biserica Baptistă din Mădăras, acesta fiind însoţit de trei surori din biserică. Despre iniţiativă am stat de vorbă cu Sorin Petrache, vorbindu-ne despre distribuirea Bibliilor în judeţul Bihor şi nu numai.

– Prezentaţi, vă rog, proiectul naţional din România de distribuire a Bibliilor!
– Cele 50.000 de Biblii – Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament – (în format mare, mediu şi Biblii pentru copii) au fost donate românilor din interiorul ţării şi din comunităţile învecinate, Ungaria, Bulgaria, Moldova, Ucraina, Serbia, în anul 2011, de către prietenii Fundaţiei Internaţionale Misiune Fără Frontiere (Mission Without Borders), reprezentată în România prin Fundaţia M.W.B. România cu sediul în Sibiu, strada Grădinarilor nr. 22. Managerul general este Eugen Macavei, iar managerul de proiect Vasile Iuga. Copyrightul este oferit ediţiei revizuite în traducerea Dumitru Cornilescu de către Editura Societăţii Biblice Interconfesionale din România, cu sediul la Bucureşti. Această donaţie, ofertă gratuită, marchează celebrarea a 50 de ani de slujire creştină a Fundaţiei Internaţionale Misiune Fără Frontiere. Bibliile astfel distribuite nu pot fi comercializate. Valoarea totală a donaţiei, fără costurile de transport şi depozitare, este estimată la cel puţin 1.500.000 lei (RON). În judeţul Bihor au ajuns aproximativ 6.000 de Biblii, prin intermediul Cercului pastoral şi de misiune creştină al Bisericii Baptiste Betel din Salonta, judeţul Bihor, pastori fiind Aurel Galchiş, Mihai Cociubei, Florin Cociubei şi Ioan Marişcaş. Aceste Biblii au fost distribuite gratuit, dintre care peste 100 de exemplare şi în Micherechi, prin grija fratelui Gheorghe Ruja.
– Care a fost scopul acestei iniţiative?
– Scopul acestui Proiect naţional de distribuire gratuită a Bibliei este răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu la toţi românii, în mod special la cei care nu au deschis o Biblie şi nu au cartea Sfântă în casă: Matei 4:4. Copiii reprezintă viitorul familiei şi al ţării, iar creşterea lor în cunoştinţa de Dumnezeu face acest viitor luminos şi sigur. Este motivul pentru care Biblia pentru copii a fost tipărită şi distribuită într-o formă excepţională.

– Când a început proiectul şi în care oraşe aţi ajuns?
– Proiectul a început în luna ianuarie 2011 şi s-a finalizat în decembrie, bisericile şi centrele de misiune creştină intrând în contact direct cu centrul de distribuire aflat la Sibiu, unde este sediul pentru România al Fundaţiei Misiune Fără Frontiere. În baza unei cereri fundamentată pe un proiect de distribuţie bine argumentat, cei care au primit Biblia pentru distribuţie gratuită s-au angajat să formuleze un raport final de analiză a distribuţiei, ilustrat prin fotografii şi înregistrări video, susţinut prin interviuri şi mărturii. Ţintele acestei acţiuni au fost reprezentate în special de românii care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu şi Cuvântul Său din Sfânta Scriptură. Categoriile sociale, etnice, confesionale şi profesionale au fost variate iar analiza de impact se va face pe toată perioada anului 2012. Centrul de misiune creştină al Bisericii Baptiste Betel din Salonta a distribuit gratuit cele 6.000 de Biblii primite de la Fundaţia MWB România cu sediul în Sibiu în oraşele: Salonta, Tinca, Aleşd, Beiuş, Marghita, Oradea, Arad, Timişoara, Mediaş, în satele limitrofe, în câteva localităţi din Ucraina şi în localitatea Micherechi din Ungaria. S-au mai distribuit câteva zeci de exemplare la Penitenciarul de maximă securitate din Oradea, prin misiunea creştină organizată de sora Daniela Ţîrle, soţia preşedintelui Consiliului Judeţean Bihor, Radu Ţîrle. Câteva evenimente neplăcute au umbrit bucuria acestei acţiuni misionare creştine, în special în zilele de Sărbătoare creştină şi în duminicile premergătoare acestora (Paşte, Rusalii, Sărbătoarea Mulţumirii, Naşterea Domnului, Anul Nou sau zilele de botez Nou-testamental şi de evanghelizare), au fost distruse în mod sistematic, prin rupere pagină cu pagină şi prin scrierea unor mesaje obscene sau injurii la adresa creştinilor pocăiţi, un număr de 16 Biblii, dintre care 6 Biblii fac parte din transportul oferit spre distribuţie gratuită de Fundaţia MWB România iar 10 exemplare distruse sunt ediţii mai vechi din Biblia tipărită în ediţia D. Cornilescu. Autorul este un fanatic religios din comuna Mădăras, identificat de autorităţi, pe nume Gheorghe Lăzău (zis Mailinger), un personaj pitoresc care se află în conflict deschis cu ortodocşii, baptiştii şi catolicii. Comunitatea baptistă din Salonta nu a depus plângere împotriva acestui individ şi ne rugăm pentru liniştea sufletului său, pentru pocăirea şi mântuirea Sa. Ultima Biblie distrusă de acesta a fost găsită aruncată în 1 ianuarie 2012 în curtea Bisericii Baptiste din Salonta.
– Cum aţi ajuns la Micherechi şi câte Biblii aţi reuşit să donaţi pentru micherecheni?
– La Micherechi am ajuns prin grija fratelui secretar al bisericii baptiste din localitate, Gheorghe Ruja şi a fratelui păstor Aurel Galchiş. Prietenia legată prin harul Domnului Isus Hristos ne-a adus laolaltă şi peste 100 de exemplare, într-o primă etapă, au ajuns la românii din Micherechi. În săptămânile următoare, cu ajutorul lui Dumnezeu, mai pregătim un transport de câteva sute de Biblii pentru românii din zona localităţii ungare Micherechi.
– Până când durează, până unde se extinde proiectul?
– Vom finaliza această misiune creştină de răspândire gratuită a Cuvântului lui Dumnezeu în aprilie 2012, prin ultimul transport de 3.000 de exemplare. Nădăjduim, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca cel puţin 150 de Biblii să ajungă şi la românii creştini din Jula, Şercad şi Micherechi.
Cei interesaţi, pot solicita Biblie în mod gratuit de la Biserica Baptistă din Micherechi, la numărul de telefon: 06-70/701-0514.
Rita Pătcaş

Un tânăr care de curând şi-a descoperit identitatea de român - Interviu cu Martin Tóth din Seghedin

2012-01-26T23:24:00.000+01:00

Martin Tóth este un tânăr de 19 ani, originar din Cenadul Unguresc, după bunicii din partea mamei. Locuieşte la Seghedin şi frecventează Liceul „Tömörkény István”, unde este elev în clasa a 12-a. Este pasionat de desen, dar pe lângă această îndeletnicire tânărul este atras şi de sport, de limba română şi de tot ce este românesc. „Încerc să îmbin şcoala cu celelalte lucruri, însă nu este uşor. Totuşi, am descoperit că dacă faci ce îţi place, lucrurile merg de la sine”, ne-a spus Martin. Acesta vrea să urmeze cursurile unei facultăţi de artă plastică, însă nu este hotărât în privinţa alegerii centrului universitar. Martin de curând şi-a descoperit o nouă identitate de care este mândru şi visează lucruri mari pentru viitor. Dar să vedem cum a început totul…

– M-am născut în 1993 şi până la vârsta de doi ani am locuit cu părinţii la Cenadul Unguresc. Am mai stat şi în alte locuri, dar din 1999 trăim în Seghedin. Sunt în clasa a 12-a de liceu şi mă pregătesc pentru bacalaureat, de aceea actualmente am foarte puţin timp liber. Îmi place mult să joc fotbal, iar seara, în timpul liber, desenez. Timp de 11 ani am făcut înot de performanţă, dar din lipsă de timp, de când sunt la liceu a trebuit să abandonez antrenamentele. Acum înot doar din plăcere, iar condiţia fizică mi-o păstrez jucând în timpul liber fotbal şi făcând sport la sală, iar mersul cu bicicleta e preferatul meu mijloc de recreere. Duminica însă, merg la Cenadul Unguresc la biserică. Pentru mine merită să fac o oră de drum cu autobuzul, deoarece în biserică îmi găsesc linişte şi întărire sufletească. Iar pe lângă toate acestea îmi rămâne timp să mă ocup de desenele mele dragi, lucrul cel mai important pentru mine.
– Cum ai ajuns să desenezi? De unde a pornit această pasiune?
– Am început să desenez de mic copil. Pe când unii copii se uitau la desene animate, eu desenam. O mare parte din acele desene copilăreşti le mai păstrez şi de multe ori privindu-le mă distrez bine când văd ce greşeli făceam, cu toate că atunci mi se păreau foarte frumoase. Desenam tot timpul orice. Oriunde văd un loc alb, imaginaţia începe să-mi lucreze şi trebuie să găsesc ceva ce se va potrivi acolo. Mama mea văzând cu câtă îndemânare desenez m-a înscris la Şcoala generală „Juhász Gyula” din Seghedin, la secţia de artă plastică. Aici am învăţat, de fapt, cum trebuie să desenez. După cele opt clase primare m-am înscris la Liceul „Tömörkény István”, unde am ajuns la secţia ştiinţe umane, iar desenul a căzut pe locul doi. Dar după învăţătură în timpul meu liber este tot pe primul loc. Desenez în creion, grafit, cărbune…

– Ce te inspiră?
– Depinde. După părerea multora, am teme abstracte. Îmi place să desenez icoane şi îngeri, dar fac şi diferite portrete. Frumuseţea vine din interior şi dacă am o idee pe care mi-o compun în minte de cele mai multe ori urmează să ia formă pe hârtie. Când desenez pierd noţiunea timpului, de multe ori după-masa pe la cinci mă aplec asupra unui desen şi mă trezesc că e miezul nopţii şi nici nu am simţit că s-au scurs atâtea ore.
– Ştiu că după mama ta eşti şi român, dar pasiunea ta pentru limba română, pentru biserică şi tot ce este românesc sunt ceva ce ai descoperit mai recent. Cum s-a întâmplat acest lucru?
– Este adevărat că foarte multă vreme am trăit cu ideea că sunt ungur. Ştiam că mama mea este pe jumătate româncă, dar acest lucru nu m-a impresionat, tata fiind mare maghiar, la fel mediul în care învăţam, prietenii, etc. Într-un cuvânt, m-am lăsat influenţat de mediul în care trăiam. Cred că eram de vreo 15 ani când am început să ascult cântece naţionaliste maghiare, primite de la unul şi de la altul, mă îmbrăcam altfel şi până acolo am ajuns că doream să intru în Garda Maghiară, lucru pe care-l desconsider acum. Am avut noroc cu mama, care mi-a interzis acest lucru, iar după o perioadă mai îndelungată de timp, după ce mi-am pus puţin mintea la contribuţie, m-am lecuit de acest lucru de care pot să recunosc acum că mi-e ruşine. Atunci m-am trezit la realitate când am tot auzit că românii asta au făcut, românii asta ne-au luat… Şi a început să mă intereseze tot mai mult aceşti români. M-am întrebat ce sunt aceşti români? Sunt oameni, majoritatea de religie ortodoxă cum sunt şi eu. Şi eu am fost botezat în biserica ortodoxă din Cenad, de preotul român din sat, în biserica unde s-a botezat mama şi în care se rugau bunica şi străbunica mea. Până la urmă, mi-am dat seama ce nebun am putut să fiu, să ascult de alţii şi să nu mă intereseze ceea ce ar fi trebuit să fie mai important pentru mine: familia mea. Străbunicul din partea mamei a venit din România şi nici nu ştia ungureşte. Iar bunica şi străbunica de la Cenad au vorbit acasă numai româneşte. Pe mine, din păcate, nu m-au învăţat, iar puţinele cuvinte pe care le ştiu le-am învăţat de la mama sau de pe internet. Împrejurările ne-au făcut să ne căutăm nişte rude la Timişoara, cu care ţinem acum strânse legături. Am aflat că avem rude şi la Oradea, pe care urmează să le căutăm. Cu rudele de la Timişoara, chiar dacă nu ştiu să comunic decât foarte puţin, mă simt printre ei acasă, iar în urma acestor legături de rudenie am ajuns să cunosc echipa Poli Timişoara. De la primul meci la care am participat m-am îndrăgostit de echipă şi de oraşul bănăţean, aşa că s-a produs o schimbare totală în viaţa mea. Între timp mi-am pierdut bunica de la Cenad, aceasta plecând dintre noi prea devreme din cauza unei boli.
– Ce o să urmeze după această descoperire de sine?
– Niciodată nu se ştie ce aduce viitorul, dar – în amintirea bunicii mele – eu mi-am promis că voi învăţa româneşte şi de acum încolo eu o să mă consider român. Doresc să-mi românizez şi numele şi dacă va fi posibil o să preiau numele de familie al străbunicului meu, care era Gheorghe Roş. Iar pentru viitor îmi propun să fac tot ce pot pentru a-i ajuta şi pe alţi tineri ca mine, să se trezească la realitate.
Anca Butar

Între 1–15 februarie vor avea loc înscrierile în învăţământul superior

2012-01-26T23:17:00.001+01:00

Peste câteva zile, începând de la 1 şi până la 15 februarie, au loc înscrierile în învăţământul superior pentru absolvenţii de liceu care doresc să-şi continue studiile la nivel universitar. Învăţământul superior pentru naţionalităţi din Ungaria este exclusiv filologic şi pedagogic. Deşi noua lege a învăţământului prevede schimbări importante în ceea ce priveşte învăţământul de formare a cadrelor didactice, admiterea pentru anul universitar 2012–2013 se va desfăşura în aceeaşi structură duală (tip Bologna), ca şi în ultimii şase ani: trei ani de studii de licenţă, care pot fi continuaţi cu doi ani de masterat, pentru obţinerea unei diplome universitare de profesor de română pentru şcoala generală şi liceu.
Procedura de înscriere la studii superioare este prezentată detaliat pe pagina de internet www.felvi.hu.

Catedra de Limba şi Literatura Română a Facultăţii Pedagogice „Juhász Gyula” a Universităţii din Seghedin îi aşteaptă pe toţi cei care doresc să-şi continue studiile pentru a deveni, în primul rând, pedagogi în domeniul limbii române, cu secţiile şi specializările prezentate în tabelul de mai jos:

Pedagogii care au diplomă de învăţător, respectiv, educatoare, se pot prezenta la masteratul de doi ani în următoarele condiţii:
– după absolvirea nivelului licenţă de 3 ani (sau mai puţin, în cazul în care îi pot fi recunoscute unele examene la obiecte deja studiate);
– după absolvirea specializării de română (minor) timp de două semestre, dar în acest caz este nevoie de examen superior de limba română iar studiile sunt cu plată (55 de mii de forinţi).
Pentru orice informaţii, vă stă la dispoziţie secretariatul catedrei: tel. +36-62/546-322.

Conf. dr. Mihaela Bucin
şef de catedră

Otlaca–Pustă a deshis sezonul balurilor româneşti

2012-01-26T23:11:00.000+01:00

Balul de la Otlaca-Pustă a deschis sâmbăta trecută sezonul balurilor tradiţionale din comunitatea românească din Ungaria. Pe lângă băuturile oferite de organizatori, mesele s-au umplut de bucate şi gogoşi gustoase gătite cu pricepere de gospodinele românce. Muzica românească cântată de interpreta de muzică populară şi meşterul popular Virginia Linul de la Salva, a încântat sufletele tuturor şi a contribuit la realizarea unei atmosfere plăcute, de distracţie şi voie bună. Organizată de Asociaţia Culturală Română „Mihai Purdi” din Otlaca-Pustă, petrecerea a unit mai mulţi români din judeţul Bichiş, majoritatea membri ai asociaţiei, precum şi oaspeţi din România de la Salva, judeţul Bistriţa-Năsăud, localitate înfrăţită cu Otlaca.

„Pentru mine aceşti români din localitatea Otlaca înseamnă oameni adevăraţi, oameni cu suflet mare, care trăiesc româneşte într-un sătuleţ din Ungaria. Eu am un cântec pe care l-am cântat şi aici, »Omul bun sfinţeşte locul«, şi care se referă şi la câţiva oameni din această localitate, oameni care fac ceva pentru locul acesta, să răsară, să fie activitate, să trăiască, să dăinuiască în timp. Pentru că, noi ştim foarte bine, fiecare lucru dacă nu este transmis mai departe devine un lucru mort. Dacă nu transmitem mai departe tradiţiile noastre şi tot ceea ce este frumos rămânem în stadiul de muzeu. Aici mai există oameni sufletişti cum este doamna Eva Bocsor şi încă câţiva, care vor să transmită mai departe istoria şi tradiţia acestor locuri deosebite şi eu zic că este important să fim alături de ei. Sunt o mână de oameni minunaţi şi e bine că putem face schimburi culturale”, ne-a mărturisit doamna Virginia Linul.

Petrecerea s-a desfăşurat la Căminul Cultural din localitate fiind precedată de o şedinţă de lucru a asociaţiei otlăcane „Mihai Purdi”. Pe ordinea de zi a întâlnirii a figurat darea de seamă a activităţilor desfăşurate pe parcursul anului 2011, planul de lucru pentru anul în curs şi propunerea de proiecte şi programe pentru anul 2012, precum şi înscrierea a noi membri în asociaţie. Stând de vorbă cu preşedinta asociaţiei, Eva Bocsor Karancsi, am aflat că asociaţia care s-a format cu 30 de oameni, actualmente numără aproximativ o sută de membri, toţi fii ai satului Otlaca.
La întâlnire a fost prezentă o delegaţie de la Salva în frunte cu primarul Gheorghe Onul. Primarul localităţii Otlaca, Gheorghe Şimonca, nu a putut onora cu prezenţa acest eveniment, deoarece, însoţit de un grup de otlăcani, sâmbătă, 21 ianuarie, a participat la Budapesta, la demonstraţia de simpatie pentru guvern.
A.B.

Ziua Culturii Române şi ziua lui Eminescu, la Seghedin

2012-01-26T23:03:00.001+01:00

La iniţiativa Academiei Române, începând cu anul 2011, Ziua Culturii Naţionale a fost marcată pentru prima dată în România pe 15 ianuarie, zi ce coincide cu ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu. Această zi nu este doar o zi în care este comemorat marele poet naţional, ci este şi o zi de reflecţie asupra culturii române în general.

Cu această ocazie, şi comunitatea românilor din Seghedin a dorit să marcheze această zi, astfel câţiva reprezentanţi inimoşi ai Autoconducerii Româneşti din Seghedin, ai Catedrei de limba şi literatura română a Universităţii din oraşul de pe Tisa şi ai Consulatului General al României la Seghedin au organizat sâmbătă, 14 ianuarie, la sediul consulatului, o serată de excepţie de Ziua Culturii Naţionale, împreună cu iubitorii de poezie şi muzică folk. Evenimentul a fost onorat de toţi reprezentanţii corpului diplomatic al Românei în Ungaria, Victor Micula, ambasadorul României la Budapesta, Călin Cămărăşan, consul general al Românei la Jula, şi consulii de la Seghedin, Dan Constantin şi Răzvan Ciolcă în calitate de gazdă, la eveniment fiind prezenţi şi români din Micherechi, Cenadul Unguresc şi Hódmezővásárhely.

Programul serii a fost deschis prin cuvintele de bun venit ale domnului consul Dan Constantin, după care prof. dr. Gheorghe Petruşan a ţinut o prelegere prin care a încercat să ne convingă că „Eminescu este concetăţeanul românilor din Ungaria”, evocând momente din activitatea publicistică excepţională a poetului nepereche, care se leagă de Budapesta, de colaborarea cu Iosif Vulcan şi revista „Familia”, etc.

Sală plină, atmosferă plăcută, oameni care au cântat odată cu artiştii – aşa s-ar putea descrie în câteva cuvinte recitalul de folk care a urmat apoi la serata eminesciană, invitaţii fiind cântăreţii de folk arădeni: Daniel Julean, Nelu Pitic, Andrei Pitic, Dan Miron, Titus Frenţiu. Pentru cei care şi-au lăsat la o parte treburile şi au participat la serată, clipele de muzică folk de sâmbătă seara au fost un adevărat festin. Atât pentru cei care îndrăgesc acest gen de muzică, în sală fiind prezenţi mulţi români care au crescut în România cu muzica folk, cât şi pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu acest gen muzical. Muzica folk a fost îmbinată cu versuri eminesciene, de data aceasta protagonişti fiind nu copiii de la şcoală sau actorii, ci l-au recitat pe Mihai Eminescu însăşi invitaţii acestei serate, care la propunerea doamnei profesoare Mihaela Bucin, organizatoarea şi moderatorul seratei, s-au angajat să recite: ambasadorul Victor Micula şi soţia sa, Cristina Micula, consulul general Călin Cămărăşan şi soţia sa, Mihaela Cămărăşan, profesori de la Catedra de română din Seghedin, jurnalişti, etc.
Programul a fost pe gustul spectatorilor, o mare parte din ei reamintindu-şi refrenele cântecelor şi versurile îndrăgite care le-au însoţit frumoase momente din viaţă şi au redescoperit „live” folk-ul adevărat, în stilul interpreţilor arădeni „Nelu, Daniel & prietenii”. Aceştia au exprimat, prin cântec, sentimente, trăiri, nostalgii prin versurile marilor poeţi români. Folkiştii arădeni au oferit publicului un spectacol extraordinar, fiind „răsplătiţi” cu aplauze îndelungate. Prima parte a seratei s-a încheiat cu o recepţie, urmată fiind de a doua parte a seratei care a continuat „cu muzică între prieteni”, deoarece mulţi participanţi au rămas şi au cântat împreună cu folkiştii până spre miezul nopţii.
A. Butar

Ce înseamnă pentru noi, cei de azi, Eminescu?

2012-01-13T19:35:00.003+01:00

Pentru cei mai mulţi oameni, Mihai Eminescu înseamnă pur şi simplu poetul clasic al romantismului. Despre Eminescu se ştie, în general, că este cel mai de seamă şi cel mai popular poet român. Dar după cum spunea şi Iosif Vulcan, întemeietorul revistei „Familia”, poezia elevului Eminescu a devenit cunoscută pentru cititori prin publicarea poeziei „De-aş avea” în „Familia”: „După cum se ştie, noi am introdus pe Eminescu în literatură şi tot la noi s-a reîntors în culmea gloriei sale, cu şapte din cele de pe urmă şi mai admirabile poezii lirice ale sale. Aici i-a fost leagănul şi mormântul.” Cu ocazia aniversării a 162 de ani de la naşterea genialului poet, ne amintim despre Eminescu aducând în faţa Dumneavoastră părerile unor persoane din comunitatea noastră, care preţuiesc în mod deosebit poezia eminesciană.

Dr. Gheorghe Petruşan, Seghedin:

– Mihai Eminescu înseamnă pentru mine, înainte de toate, un concetăţean. Poetul meu preferat s-a născut în „dulcea Bucovină”, care din 1774 a fost încorporată în Imperiul Habsburgic, fiindu-i treptat germanizată viaţa culturală. Noi, respectiv înaintaşii noştri ungureni mâncau când pâinea albă, când pâinea neagră ungurească a falnicei Ungarii subjugată, după 1541, de turci şi habsburgi, iar după izgonirea Semilunei (1686) a atotbiruitorului Imperiu Habsburgic. Aşadar, era aproape „firesc” ca concetăţeanul nostru Mihail Eminovici să-şi facă studiile, după terminarea primelor clase în localitatea natală Botoşani, în centrul spiritual al provinciei bucovinene Cernăuţi. Aici însuşeşte limba germană, dar concomitent primeşte şi o educaţie temeinică în spirit naţional de la înflăcăratul luptător transilvănean patruzecioptist Aron Pumnul. Viitorul poet naţional, ca mulţi alţi intelectuali români din epocă, fiind „cetăţean” al marelui imperiu, deci, cum am zice azi, român din afara României făurită abia în 1859, este trimis la Viena să-şi facă studiile universitare. La aceste şcoli străine, dar bune, se trezeşte şi Eminescu la conştiinţă naţională, ca apoi să şi-o călească în faimoasa activitate de publicist politic, inaugurată în paginile unui ziar politic din Pesta („Federaţiunea”, 1870), la numai o vârstă de 20 de ani, după ce cu patru ani în urmă îşi făcuse debutul poetic tot în o revistă pestană, în „Familia” lui Iosif Vulcan, care îi schimbă numele de rezonanţă slavă în Eminescu. Articolele lui politice sunt străbătute nu numai de scârba faţă de „străinătatea” care-i ţinea neamul sub dominaţia sa de-a lungul a mai multor veacuri (vezi poezia „Doina”), ci şi infailibila idee de a gândi în naţiune, de a fi un model de integritate morală într-o lume contaminată de etica levantină, combătută şi etichetată de poet cu „bulgăroi”, „grecotei” etc.

În fine, Eminescu, poetul contestat şi admirat deopotrivă, ca toţi poeţii valoroşi. Maiorescu spunea în 1872, când poetul avea doar 22 de ani: „Cu totul deosebit în felul său, om al timpului modern, deocamdată blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, până acum aşa de puţin format încât ne vine greu să-l cităm îndată după Alecsandri, dar în fine un poet, poet în toată puterea cuvântului, este domnul Mihail Eminescu”. Ştim că din „al doilea” a devenit şi a rămas „întâiul” poet al tuturor românilor. Propun să nu-i zicem poet nepereche, poet naţional, Luceafărul poeziei româneşti, nu! Îndemn pe toţi iubitorii de poezie frumoasă să-l citească sau să-l recitească, căci, în ciuda unor detractori, este iarăşi tot mai actual… Maiorescu se referea, printre altele, la poezia „Mortua est”, din care cităm doar o strofă „S-apoi… cine ştie de este mai bine/A fi sau nu a fi… dar ştie oricine/Că ceea ce nu e, nu simte dureri/Şi multe dureri-s, puţine plăceri.”

În încheiere, să cităm versurile de o zguduitoare frumuseţe din poemul „Demonism”: „O, Demon, Demon! Abia-acum pricep/De ce-ai urcat adâncurile tale/Contra nălţimilor cereşti;/ El a fost rău şi fiindcă răul/ Puterea are de-a învinge…-nvinse./Tu ai fost drept, de-aceea ai căzut./Tu ai voit s-aduci dreptate-n lume:/El e monarc şi nu vrea a cunoaşte /Decât voinţa-şi proprie şi-aceea/E rea. Tu ai crezut, o, Demon,/Că în dreptate e putere. – Nu,/Dreptatea nu-i nimic făr’ de putere.”

Ştefan Mureşan, Budapesta:

– Viaţa omenească e un tren accelerat şi din el holbându-ne pe fereastră, foarte puţine sunt de observat. Privilegiul genialităţii este a observa, a strecura şi apoi a răspândi ceea ce este mai esenţial din cele trecătoare. Astfel de talent a avut Mihai Eminescu, cel mai mare poet român, cu un limbaj foarte sugestiv şi magic. În zilele de azi, din păcate, tot mai puţin timp am să răsfoiesc un volum de poezii, dar, acum având şi actualitate, pentru Eminescu totdeauna îmi fac câteva clipe libere. Poate din cauza timpului scurt, poate pentru mărirea Sa, de fiecare dată aflu ceva nou, ceva important, mai frumos decât până acum. Nicidecum nu sunt convins că voi fi capabil vreodată să-l cunosc în toate dimensiunile sale.

Vasile Poiendan, Micherechi:

– Eminescu s-a născut într-o familie de ţărani, lucrători de pământ. Era al şaptelea copil în familie, pe care îl numeau poetul familiei. La vârsta de 16 ani i-a apărut prima poezie „Dac-aş avea”. Studiile şi le-a făcut la Viena, Budapesta şi în România. De tânăr a fost afectat de o boală grea. Pot să spun că citesc cu regularitate poeziile lui Eminescu, pentru că sunt scrise într-un stil popular, oricine, orice român poate să le înţeleagă. Noi am crescut cu cântecele lui Eminescu, „Pe lângă plopii fără soţ”, „Vezi, rândunelele se duc”, şamd. Când am lucrat în meserie nu am avut timp să citesc, dar acum, fiind pensionar, citesc poeziile lui Eminescu în fiecare zi.

Maria Ambruş, Chitighaz:

– Ce înseamnă pentru mine Eminescu? Întrebarea e foarte simplă, dar totodată şi complicată. Pentru mine Mihai Eminescu este şi va rămâne cel mai mare poet român. În liceu am învăţat cu plăcere poeziile lui Eminescu. Sunt unele pe care nu le pot uita nici acum, le pot recita oricând. Poezia lui reprezintă pentru mine ceva curat, ceva ce dovedeşte că sentimentele omeneşti sunt eterne, că viaţa trebuie trăită din plin. Poeziile lui Eminescu reprezintă sensibilitate şi tot ce e frumos de-a lungul vieţii omeneşti. Poezia eminesciană e unică, irepetabilă. Eminescu e unic, este tot ceea ce reprezintă literatura şi poezia.

A. Cioca

Un an fără Eminescu, la Apateu

2012-01-13T19:33:00.000+01:00

Concursul de recitare pe ţară „Mihai Eminescu” de la Apateu a fost un festival-concurs, la care au participat, an de an, tot mai mulţi copii români de la şcolile unde se predă limba română în Ungaria. Tradiţionala zi culturală organizată de protopopul Origen Sabău în colaborare cu instituţiile din localitatea Apateu şi cu Autoguvernarea pe Ţară, anul acesta nu va mai fi ţinută, din lipsă susţinere, fie aceasta morală sau financiară, ne-a informat organizatorul evenimentului.
A.B.

Seară eminesciană la Seghedin

2012-01-13T19:32:00.002+01:00

Consulatul General al României la Seghedin, în colaborare cu Autoconducerea românilor din Seghedin şi Catedra de limba română a Universităţii din Seghedin organizează o seară eminesciană, sâmbătă, 14 ianuarie, la Consulatul General al României din Seghedin. Invitaţii serii sunt Daniel Julean şi Nelu Pitic, care vor veni cu un concert de muzică folk dedicat memoriei poetului Mihai Eminescu. Evenimentul va începe la ora 16.00.
A.B.

A început concursul OKTV cu proba în scris

2012-01-13T19:31:00.002+01:00

Proba în scris la olimpiada de limba şi literatura română, cunoscută sub numele de OKTV, a avut loc la Liceul „N. Bălcescu” pe 10 ianuarie. Pentru concursul la limba română s-au prezentat 5 elevi din clasa a XI-a: Cristina Aslam, Noemi Fodor, Andreea Martin, Henrieta Bogyó şi Dumitru Bigu. Profesoara, care a pregătit elevii pentru acest concurs, a fost Stela Nicula Machhour. Rezolvarea subiectelor a început la ora 14.00 şi a durat patru ore.

Portret de profesor – Elena Gaál din Jula - „A fost firesc să mă reîntorc în acest liceu…”

2012-01-13T19:30:00.000+01:00

Cu toate că în 2008 a ieşit la pensie, în luna decembrie 2011, profesoara Elena Gaál şi-a luat rămas bun de la corpul profesoral al Şcolii generale şi Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula, în cadrul unei întâlniri colegiale. În urma acestei întruniri de adio, am contactat-o pe profesoara pensionară să ne povestească despre cariera de profesor de la şcoala românească din Jula, unde a activat ani de-a rândul şi ca directoare-adjunctă.

– Doamna profesoară, ce v-a determinat să alegeţi cariera de profesor?
– Eu sunt originară din Săcal, dar fiind româncă mi-am continuat studiile la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula. Atunci când a trebuit să decid unde să-mi continui studiile, am fost în dilemă ce să fac. Am fost sigură că vreau să fiu pedagog, însă nu ştiam să aleg între obiectele de caracter real şi uman. Acest lucru s-a datorat faptului că am avut profesori care au fost exemple demn de urmat pentru mine. Diriginta mea era doamna Iuliana Jurău Rád, la care am putut apela oricând. Examenele de bacalaureat le-am dat în anul 1970 şi în acel an am dat examen de admitere la Universitatea „Kossuth Lajos” din Dobriţân, la secţiile biologie şi chimie. N-am fost însă admisă. Am predat atunci fără pregătire timp de un an la şcoala generală română din Săcal, în satul meu natal. Acest an m-a influenţat foarte mult în a fi pedagog. Atunci am conştientizat că vreau să devin pedagog şi vreau să predau toată viaţa mea. La anul am dat din nou examen de admitere şi am fost admisă. Am absolvit universitatea în 1976. După ce am dat licenţa, m-a contactat directorul de atunci al liceului, domnul Ion Budai, care m-a chemat să predau în fosta mea şcoală. Eu am răspuns afirmativ cu mare plăcere şi îi sunt recunoscător şi astăzi pentru acea solicitare. Aşadar, m-am mutat cu familia la Jula. Acest pas a fost unul determinant, pentru că acesta a fost primul şi ultimul meu loc de muncă. Din primul an, din 1976, am devenit dirigintă şi am fost diriginta a trei clase. Ca pedagog m-am apropiat totdeauna de copii, de părinţii lor. M-am străduit să transmit copiilor cunoştinţele mele de specialitate, dar am pus mare accent şi pe relaţiile omeneşti. A fost o mare bucurie pentru mine să mă reîntorc într-o comunitate, unde am cunoscut pe toată lumea. În cancelarie, foştii mei profesori, care mi-au fost mereu exemple, mi-au devenit colegi. Iar un pedagog începător are mare nevoie de sprijinul colegilor cu experienţă. Eu m-am putut adresa sinceră cu orice problemă la colegii mei. Actuala directoare a şcolii, dr. Maria Gurzău Czeglédi, accentuează mereu că această instituţie este o comunitate familiară, iar cu această afirmaţie şi eu sunt de acord.
– Cu siguranţă are însă cariera de profesor şi părţi mai puţin plăcute. Care au fost acestea pentru Dumneavoastră?
– Într-adevăr au fost şi vremuri grele. În anii ’80, funcţiona sistemul inspectoratului şcolar, care a fost un sistem foarte sever. S-a întâmplat să mă controleze la ore câte 2–3 inspectori şcolari. N-o să uit niciodată când m-am reîntors la şcoală din concediul de maternitate… Chiar atunci era la şcoală în vizită inspectorul şcolar, dar elevii din prima mea clasă erau atât de cuminţi şi inteligenţi, fără să le spun orice, colaborau foarte bine. Este un lucru extraordinar când elevii şi profesorii sunt într-o relaţie armonioasă şi pot conta unii pe alţii. Succesele de specialitate ale profesorului sunt determinate de atitudinea copiilor. Bineînţeles, personalitatea pedagogului influenţează munca educaţională.
– Între timp aţi devenit directoarea adjunctă a liceului. Cum aţi făcut faţă noilor cerinţe?
– Din 1976 până în 1993 am predat biologie şi chimie, am fost dirigintă, iar când doamna profesoară Ana Crişan a ieşit la pensie şi s-a eliberat postul de director-adjunct, domnul director Budai mi-a propus să mă angajez la această sarcină. M-am gândit un pic, pentru că am considerat-o o provocare. M-am angajat până la urmă. Până în 2008, când am ieşit la pensie, am lucrat şi ca profesoară, şi ca directoare adjunctă. În această perioadă m-am străduit să fiu atentă atât la problemele colegilor, cât şi la cele ale elevilor. Am ţinut să coordonez, de exemplu, orarul colegilor în aşa fel ca munca lor să se desfăşoare fără dificultăţi. Înainte să ies definitiv la pensie, în perioada septembrie–decembrie 2008, am predat experienţele mele succesorului meu, pentru ca această perioadă de trecere de la un director-adjunct la altul să se realizeze fără probleme. Sarcinile unui director-adjunct de liceu sunt diverse, de la organizarea examenelor de bacalaureat, ale concursurilor de studii, până la orientarea liceenilor spre o carieră. Eu personal m-am informat zilnic despre modificările legii, sistemele de regulament care pot influenţa în mod direct sau indirect elevii. Am învăţat de la părinţii mei să fiu conştiincioasă şi să lucrez pentru binele altora. Practic, din ianuarie 2009 sunt pensionară, dar timp de doi ani am mai predat câteva ore. Am avut nevoie de această perioadă provizorie. Deşi abia am aşteptat să ies la pensie, a fost foarte greu să părăsesc catedra. Primul septembrie a fost o grea încercare pentru mine, când „auzeam” clopoţelul, dar nu trebuia să mă duc la şcoală. După o viaţă activă, deodată m-am simţit de prisos. Viaţa a mers mai departe, iar eu mi-am găsit alte scopuri în viaţă. Acum am mai mult timp pentru cei doi copii ai mei şi familiile lor. Ei pot conta oricând pe mine. Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că părinţii mei mai trăiesc şi îi pot avea alături de mine. Acesta este un dar nespus de mare din partea lui Dumnezeu. În sfârşit, am timp să citesc, să fac rebusuri, să particip la acţiunile comunităţii româneşti din Jula, fiind membra Corului „Pro Musica” şi a Adunării Generale a Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, şi sunt invitată totdeauna la evenimentele şcolii mele. Relaţiile trebuie păstrate şi mereu îngrijite. Din reacţiile pozitive ale foştilor mei învăţăcei de la întâlnirile de promoţie înţeleg că a meritat să aleg cariera de pedagog în 1970, pe care o consider vocaţia mea. Chiar dacă nu am avut realizări mari, m-am străduit să fiu de folos pentru comunitate, pentru elevi. Am instruit, am educat mulţi elevi care astăzi sunt şi ei pedagogi, jurişti sau medici. Mă bucur că am contribuit şi eu cu câte ceva la formarea acestor intelectuali.
– La final, ţin să vă întreb de ce aţi ales totuşi să vă petreceţi toată cariera la şcoala românească din Jula, când obiectele de studii, biologie şi chimie, le-aţi fi putut preda oriunde, în orice şcoala din Ungaria?
– Deoarece domnul director Ion Budai mi-a propus acest loc înainte ca eu să-mi caut unul, niciodată nu mi-am pus această întrebare. Dar acum gândindu-mă, cred că a fost firesc să mă reîntorc în acest liceu. Părinţii mei sunt români. Bunica nu vorbea decât româneşte cu noi şi după ce s-a lărgit familia cu membrii care nu mai ştiau româneşte. De la tata tot asta am învăţat. Tata a fost devotat faţă de comunitatea românească din Ungaria şi a depus mari eforturi pentru românii din Săcal, pentru păstrarea identităţii lor. Am fost crescută ca româncă. De originile mele totdeauna am fost mândră. Învăţătoarea mea de odinioară de la Săcal, doamna Maria Misaroş, sigur a fost şi ea un bun exemplu pentru mine ca pedagog român. Modelul de acasă m-a educat să mă leg de comunitatea românească şi să nu mă îndepărtez de ea.
Rita Pătcaş

Hramul Aşezământului Monahal „Sfântul Ioan Botezătorul”, de la Budapesta

2012-01-13T19:28:00.000+01:00

În Duminica după Botezul Domnului (8 ianuarie 2012), Aşezământul Monahal „Sfântul Ioan Botezătorul”, de la Budapesta, şi-a sărbătorit hramul. Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi a Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, Sfânta Liturghie Arhierească de hram a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan, împreună cu Preasfinţitul Părinte Episcop-Vicar Paisie Lugojanul, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi din cele două Eparhii, precum şi din Episcopia Ortodoxă Maghiară din Budapesta.

Răspunsurile liturgice au fost date de corul „Theophoros”, al Arhiepiscopiei Timişoarei, care a impresionat în mod deosebit pe credincioşii care au umplut Capela Românească din Budapesta, prin frumuseţea muzicii corale şi forţa interpretativă. Această activitate misionar-pastorală a Ierarhului, sfinţiţilor slujitori şi corului timişorean, pe lângă faptul că a adus în sufletele participanţilor multă bucurie, a dat un nou prilej comunităţii româneşti din capitala Ungariei de a se întări în mărturisirea credinţei ortodoxe şi a identităţii româneşti, afirmate prin profesionalism şi dăruire, cu multă tărie, de oaspeţii veniţi din Banat. Între oficialităţile care au participat la această manifestare s-au numărat Victor Micula, Ambasadorul României la Budapesta şi Brînduşa Armanca, conducătorul Institutului Cultural Român din Budapesta.
După ce la hramul din 2011, Grupul Psaltic „Katharsis” al Episcopiei Caransebeşului, sosit la Budapesta împreună cu Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian şi alţi slujitori din cadrul acestei Episcopii, i-a încântat pe românii din Budapesta prin sensibilitate şi măiestria cântărilor bizantine, a fost rândul oaspeţilor de la Timişoara, însoţiţi de Preasfinţitul Părinte Episcop-Vicar Paisie Lugojanul, să continue cu dinamism şi profesionalism această misiunea ortodoxă românească în capitala Ungariei.

Aşezământul Monahal „Sfântul Ioan Botezătorul” din Budapesta, aflat sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Protosinghel David Pop şi înfiinţat la începutul Anului Omagial dedicat „Sfântului Vasile cel Mare şi Sfinţilor Capadocieni (2009), mai are în componenţa sa trei vieţuitoare, care îşi desfăşoară activitatea în imobilul care adăposteşte, de asemenea, Capela şi Parohia Românească din Budapesta şi a fost pus la dispoziţie credincioşilor români ortodocşi de Fundaţia Gojdu, în urmă cu 111 ani. În acest imobil funcţionează şi Centrul Cultural şi Misionar-Pastoral „Sfântul Vasile cel Mare”, condus, de asemenea, de Părintele Protosinghel David Pop, a cărui activitate se adresează tot comunităţii româneşti din Budapesta, relatează Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria.

Sărbătoarea Bobotezei la Jula

2012-01-13T19:26:00.000+01:00

Şi în oraşul Jula, care adăposteşte sediul Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria şi al altor instituţii româneşti, Praznicul Botezului Domnului (6 ianuarie 2011) a fost zi de mare bucurie şi sărbătoare.
În Ajunul Bobotezei, Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească şi sfinţirea Aghiazmei Mari în Paraclisul Episcopal de la Jula, după care, împreună cu Părintele Arhimandrit Calinic Covaci, Consilierul Administrativ Bisericesc al Episcopiei, a trecut pe la toate instituţiile româneşti din Jula pentru a împărtăşi vieţuitorilor acestora binecuvântarea pe care Aghiazma cea Mare o dăruieşte în aceste zile de praznic tuturor credincioşilor.

Astfel, au fost sfinţiţi cu Aghiazmă Mare educatorii şi copiii de la Grădiniţa Românească, cadrele didactice şi elevii de la Şcoala Generală şi Liceul Românesc „N. Bălcescu”, lucrătorii de la celelalte instituţii mass-media, administrative şi de cultură româneşti din Jula (Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria – AŢRU –, Centrul de Documentare şi Informare al AŢRU, Uniunea Cultură a Românilor din Ungaria şi Consulatul General al României de la Jula), precum şi alte case ale credincioşilor români din acest oraş.

În însăşi Ziua Praznicului Bobotezei, potrivit tradiţiei, Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan, împreună cu slujitorii Sfintei Catedrale, a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească şi sfinţirea Aghiazmei Mari la Catedrala Episcopală din Jula, vorbindu-le credincioşilor despre însemnătatea acestui Praznic Împărătesc, care se găseşte spre sfârşitul seriei de sărbători legate de Naşterea Domnului, iar la finalul slujbei i-a stropit pe toţi credincioşii prezenţi la acest moment liturgic deosebit de important din cursul anului bisericesc cu Aghiazmă Mare, informează Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria.

Rokko Rocsin, primarul elevilor din Jula vrea să popularizeze cultura română

2012-01-13T19:23:00.001+01:00

Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula a avut prilejul în acest an şcolar să obţină cheia oraşului. În perioada 24–28 noiembrie 2011, au avut loc Zilele tineretului din Jula, la care au participat şi liceenii români, pentru postul de primar-elev candidând şi Rokko Rocsin, elev din clasa a 11a.

După cum am relatat atunci în paginile Foii româneşti, „campania electorală” a candidaţilor din liceele din oraş pentru acest post de primar a fost una serioasă. Rokko a fost sprijinit de colegii săi de clasă şi de diriginta Vera Cser. Rokko şia propus multe competiţii, concerte, programe comune cu şcolile din oraş, un ziar comun pe internet, o masă comună în stil medieval în Cetate. Eforturile depuse au avut rezultate: Rokko a câştigat alegerile, din cele 400 de voturi, Rokko obţinând 240. Cheia oraşului i-a fost predată lui Rokko de către primarul dr. Görgényi Ernő într-un cadru festiv.

Despre noua funcţie şi noile sarcini ale tânărului de la liceul românesc am stat de vorbă la câteva săptămâni după numirea lui ca „primar-elev”, întrebându-l despre ambiţiile sale în viaţa publică.
– Rokko, anul trecut ai câştigat alegerile pentru postul de director al elevilor de la Liceul Bălcescu, iar în acest an le-ai câştigat şi cele pentru postul de primar al elevilor, de data aceasta însă la nivel orăşenesc. De unde interesul tău faţă de aceste activităţi în viaţa publică?
– Este un lucru interesant, pentru că niciodată nu m-a atras nici politica, nici organizarea manifestărilor. Anul trecut nu a vrut să candideze nimeni din clasa noastră pentru postul director al elevilor de la Bălcescu. Dintr-o oarecare obligaţie a rămas sarcina mea. Atunci când a trebuit să realizăm un film pentru campania electorală a început să mă atragă tot mai mult viaţa publică. Apoi când a fost anunţată organizarea alegerilor primarului-elev din Jula, colegii s-au gândit în mod automat la mine. Am lucrat mult pentru alegeri, dar am şi reuşit.
– De atunci ai fost instalat în mod oficial ca primar al elevilor din Jula, iar de la promisiunile din perioada campaniei electorale a trebuit să treci la fapte, la realizări. Ce fel de programe vei organiza pentru tineretul din Jula?
– În perioada Crăciunului am adunat ajutoare pentru cei săraci împreună cu Crucea Roşie. Lucrăm la proiectul artistic orăşenesc, în cadrul căruia candidaţii vor trimite desene, fotografii, film, muzică, melodii, iar din lucrările câştigătoare se vor realiza expoziţii. Vom avea un nou site al oraşului pentru elevi: gyulapress.hu. Am stabilit cu domnul primar Görgényi Ernő ca tot lacul de lângă cetate să fie iluminat, să ne putem patina, să putem juca meciuri de hochei pe gheaţă. În acelaşi timp, ne-a contactat o revistă a liceenilor de la Pécs cu intenţia ca să colaborăm. Vrem să organizăm la sfârşitul lunii ianuarie un bal pentru tineret.
– Ce fel de avantaje poate să aibă liceul românesc din faptul că tu, un elev de-al său, ai devenit conducătorul consiliului elevilor din Jula?
– Eu cred că este un lucru îmbucurător că noi am câştigat alegerile, ceea ce aduce renume şcolii noastre. Dar ne-am propus să prezentăm cultura română întregului oraş. Multele manifestări culturale româneşti, dansurile şi cântecele populare, corul şcolii vrem să le popularizăm şi în oraş, să atragem cât mai mare public pentru aceste evenimente. Sunt convins că localnicii, tinerii din Jula, indiferent de naţionalitatea lor, sunt deschişi pentru a ne cunoaşte, a cunoaşte cultura românească.
R. Pătcaş

Crăciun fericit!

2011-12-24T10:03:00.002+01:00

Casa, casă să vă fie,

masa, masă să rămâie,

iar în jurul ei să vie oameni buni, de omenie,

să v-aducă veselie, gânduri bune,

cumpătate şi urări de sănătate,

zile multe şi prospere, de la Dumnezeu putere

să învingeţi relele ce vă-ncurcă vieţile!

Săptămânalul „Foaia românească”

vă urează Crăciun fericit şi un An Nou cu bucurie!

Veniţi să cântăm colinde!

2011-12-16T22:48:00.000+01:00

Corul „Pro Musica” din Jula, premiat la de Ziua Minorităţilor

2011-12-16T22:46:00.001+01:00

Institutul Cultural Maghiar din Budapesta a organizat duminică, 11 decembrie, Gala Naţionalităţilor. Cu prilejul Zilei Minorităţilor care are loc în data de 18 decembrie au fost înmânate la această gală distincţiile „Pro Cultura Minoritatum Hungariae” – „Pentru Cultura Minorităţilor din Ungaria” pe anul 2011. Comunitatea românească a fost onorată cu conferirea acestei distincţii pentru Corul „Pro Musica” din Jula.

Institutul Cultural Maghiar din Budapesta a organizat festivitatea de decernare a premiilor „Pro Cultura Minoritatum Hungariae” pentru acele personalităţi şi organizaţii din rândul naţionalităţilor, care au desfăşurat o activitate deosebită în viaţa culturală a minorităţilor din Ungaria. În deschiderea ceremoniei, directorul Institutului, Borbáth Erika, a arătat cât de importante sunt cultura, obiceiurile, sărbătorile şi tradiţiile naţionalităţilor, valori care trebuiesc preţuite, iar minorităţile naţionale din Ungaria, prin moştenirea lor culturală, îmbogăţesc şi colorează cultura ungară, fără de care aceasta nu ar fi ceea ce este în întregul său.

Distincţiile „Pro Cultura Minoritatum Hungariae” au fost înmânate pentru 7 persoane şi echipe, membrii ai comunităţilor română, greacă, rromă, croată, germană, sârbă şi slovenă. Din comunitatea românilor din Ungaria a avut onoarea de a prelua această distincţie Corul „Pro Musica” din Jula, care anul acesta a sărbătorit 20 de ani de activitate, premiu care i-a fost înmânat la gală lui Ştefan Oroian, conducătorul corului.

Echipa corului julan reprezintă un întreg format din corişti amatori, care participă în această echipă, unii chiar de 20 de ani, din simplul fapt că iubesc muzica, merg la repetiţii, se pregătesc pentru spectacole şi se mulţumesc cu aprecierea publicului de multe ori nu foarte numeros. Vorbim despre cei 20–30 de corişti de la „Pro Musica”, care cântă de dragul artei, pentru a cânta frumosul, astfel trezind sensibilitatea celor ce-i ascultă. Corul a fost condus mai bine de un deceniu şi jumătate de maestrul Gheorghe Fluieraş din Arad, iar recent are un nou dirijor, în persoana tânărului Adrian Bugi, astfel povestea corului merge mai departe cu ajutorul acestui tânăr talentat şi însufleţit.

În cadrul festivităţii au mai fost premiaţi: echipa folclorică a minorităţii rrome „Stelele din Kanizsa”, instrumentistul grec Mantzourakis Sarantis, revista croată „Hrvatski Glasnik”, corul de femei al minorităţii germane „Ganna”, dirijorul corului sârbesc, Olivera Mladenovic-Munisic şi cercul ce cântece populare al slovenilor de la Apátistvánfalva.

După decernarea premiilor, evenimentul a continuat cu o gală, la care a participat şi corul „Pro Musica” cu un repertoriu de cântece de Crăciun.

A. Butar

Textul de laudatio, rostit la înmânarea distincţiei „Pro Cultura Minoritatum” pentru Corul „Pro Musica” din Jula:

Corul „Pro Musica” a luat fiinţă în luna noiembrie 1991. Timp de aproape 20 de ani, dirijorul corului a fost Georghe Fluieraş, emeritul director al Filarmonicii de Stat din Arad. În prezent, dirijorul corului este tot arădean, în persoana tânărului Ştefan Adrian Bugi. Corul este format din pedagogi, elevi, pensionari şi alţi români din Jula. De la înfiinţare, coriştii se întâlnesc regulat la repetiţii în câte două ore o dată pe săptămână. Repertoriul cuprinde muzică corală europeană cu tendinţe moderne, muzică clasică din secolul trecut, opere muzicale ale compozitorilor români, muzică sacră, precum şi prelucrări de muzică folclorică românească şi maghiară.

Corul a participat la însemnate concerte în ţară şi peste hotare, la diferite festivaluri (Grecia, România). În oraşul Jula, corul a organizat mai mulţi ani consecutiv şapte festivaluri de muzică sacră şi opt festivaluri de muzică laică „Viva la Musica”. Activitatea coriştilor este motivată de dragostea de a cânta împreună, având cu toţii un singur ţel, iubirea faţă de muzică şi de a învăţa să cânte. În anul 2003, corul a fost distins cu premiul „ Pentru cultura oraşului Jula” din partea Primăriei oraşului Jula, iar în anul 2006, corul a câştigat medalia de aur la Festivalul de Colinde de la Orşova (România).

Bursa „Vasile Goldiş” pentru o româncă din Ungaria

2011-12-16T22:42:00.000+01:00

După ce în vara acestui an au obţinut bursa statului român doar cinci tineri români din Ungaria, tinerii dornici de a studia totuşi în România au rămas la studii preuniversitare sau la studii cu taxe.

Însă, prin intervenţia domnului consul general al României la Jula, Călin Cămărăşan, o studentă româncă din Ungaria a Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad va fi bursiera universităţii. În data de 12 decembrie, la festivitatea românilor din Bichişciaba, organizată cu ocazia Zilei Minorităţilor, domnul consul general s-a întâlnit cu domnul rector dr. Aurel Ardelean, solicitându-i scutirea taxelor de şcolarizare pentru Elena Ruja din Micherechi, studentă în anul doi la Facultatea de Medicină, Farmacie şi Medicină Dentară. Domnul Ardelean a anunţat încă la Bichişciaba că i se acordă Elenei bursa „Vasile Goldiş”, iar studenta este aşteptată la şedinţa festivă a Senatului Universităţii din 19 decembrie.

Datorită bursei „Vasile Goldiş”, Elena Ruja beneficiază de scutirea taxelor de şcolarizare, de 4.400 RON, taxa anuală de şcolarizare, şi 200 RON/lună, taxă de cămin.

R. Pătcaş

Dansatorii din Micherechi au câştigat o vacanţă în Grecia

2011-12-16T22:40:00.001+01:00

Dansatorii Echipei de păstrare a tradiţiilor „Gheorghe Nistor” din Micherechi au câştigat în data de 10 decembrie finala concursului naţional al minorităţilor din Ungaria, intitulat „Dansurile popoarelor, muzica popoarelor” de la Hévíz – categoria dans popular. După ce au trecut cu succes în luna octombrie de preselecţie, obţinând punctajul maxim, dansatorii din Micherechi au intrat în competiţie alături de alte cinci ansambluri. Dansatorii au prezentat pe scenă coregrafia „La joc”. Cele 9 perechi de dansatori au obţinut un premiu special – o excursie de 9 zile în vara anului viitor, în Grecia, la Paralia. Concursul a fost organizat de hotelul Majerik din Hévíz şi a fost coordonat de Aurelia Vădăsan Práger.

Conducerea echipei de dansuri din Micherechi mulţumeşte şi pe această cale pentru ajutorul financiar acordat de Primăria Comunei Micherechi, Autoguvernarea Românească din Micherechi şi Autoguvernarea Românească a Judeţului Bichiş.

I.K.

Cupa de şah "Foaia românească"

2011-12-16T22:37:00.003+01:00

Festival de colinde la Micherechi

2011-12-16T22:34:00.003+01:00

Simboluri româneşti pe străzile Julei

2011-12-16T22:33:00.001+01:00

În contextul preşedinţiei ungare a UE, în toamna acestui an s-a publicat un concurs pentru liceele din Ungaria, cu subiectul: „Uniunea Europeană”. Concursul a fost lansat pe 3 octombrie şi a avut mai multe etape. La faza regională, care a avut loc la Seghedin pe data de 14 noiembrie, a participat cu succes şi o echipă alcătuită din patru elevi ai Liceului „Erkel Ferenc” din Jula. Pentru participarea la finala concursului, grupa liceenilor julani a trebuit să organizeze o zi culturală cu implicarea tinerilor din acea ţară pe care ei au primit-o: România. Manifestarea a avut loc pe 2 decembrie, în centrul oraşului Jula, unde elevii maghiari i-au invitat pe câţiva elevi români ai Liceului „N. Bălcescu” şi liceeni din Timişoara. În cadrul acestei zile, la Liceul „Erkel” a avut loc un concurs de cultură şi civilizaţie românească, cu participarea a 15 grupe de liceeni. Grupa Liceului „Bălcescu”, din care au făcut parte elevele Aneta Solcan, Nicoleta Ţicudean şi Anamaria Bányai, la concursul despre istoria României s-au clasat pe locul doi, rămânând în urma echipei „Erkel”, care s-a clasat pe primul loc. Primirea oaspeţilor timişoreni a avut loc pe 2 decembrie în centrul oraşului Jula, unde tinerii dansatori ai liceului românesc au făcut o frumoasă reprezentaţie, după care a urmat un eveniment inedit: elevii celor trei licee implicate în concurs, au aruncat în aer baloane cu culorile României şi Ungariei.

A.C.

Audienţă publică la Autoguvernarea Românească din Jula

2011-12-16T22:31:00.003+01:00

În ziua de 12 decembrie, Autoguvernarea Românească din Jula s-a întrunit în şedinţă. Românii julani au decis să înainteze o cerere către Consiliul Local din Jula ca la stabilirea sprijinului acordat Autoguvernării Româneşti să se ia în considerare numărul românilor înregistraţi la alegeri şi al instituţiilor, organizaţiilor civile româneşti din oraş.

Autoguvernarea Românească mai anunţă că luni, pe 19 decembrie, va ţine audienţă publică, la sediul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, strada Doja nr. 8, cu începere de la ora 16.00.

R.P.

Români distinşi la Bichişciaba

2011-12-16T22:30:00.001+01:00

Data de 18 decembrie este dedicată în fiecare an Zilei Minorităţilor, astfel şi la Bichişciaba se sărbătoresc în această perioadă naţionalităţile conlocuitoare. Pe 12 decembrie, sala festivă a primăriei reşedinţei din judeţul Bichiş a găzduit festivitatea slovacilor, ţiganilor, polonezilor şi românilor.

Consilierul dr. Csicsely Ilona, membru al Comisiei Judeţene pentru Minorităţi, în salutul adresat publicului a vorbit despre valorile indiscutabile, multicolore ale naţionalităţilor în cultura maghiară, care însă rămân doar atunci într-adevăr valori, dacă comunităţile minoritare îşi păstrează şi identitatea. La eveniment au onorat cu prezenţa consulul general al României la Jula, Călin Cămărăşan şi rectorul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, dr. Aurel Ardelean, însoţit de alţi colegi.

Dansuri şi cântece populare, muzică clasică au intrat în programul festiv al seratei, prezentate de Echipa de dansuri Tabán, Cercul de cântece populare Orgovan şi elevii Liceului de Muzică „Bartók Béla” din oraş.

Autoguvernările minoritare au acordat şi în 2011 distincţii pentru cei care au depus eforturi în folosul comunităţii din Bichişciaba, exprimând prin această distincţie recunoştinţa pentru munca depusă. În acest an, Autoguvernarea românească a acordat „Distincţia pentru românii din Bichişciaba” domnului Gheorghe Muntean. „Gheorghe Muntean este originar din Chitighaz, întreprinzător român din Bichişciaba, care sprijină în fiecare an concursul de poveşti cu cărţi. Este participant activ al manifestărilor organizate de Autoguvernarea Românească şi Uniunea Românilor din Bichişciaba”, a subliniat meritele persoanei distinse preşedintele autoguvernării, Gheorghe Gros.

Festivitatea Zilei Minorităţilor din Bichişciaba s-a încheiat cu aprinsul lumânărilor de pe cununa de Advent de către preşedinţii autoguvernărilor minoritare, românii continuând sărbătorirea la un restaurant. În cadrul seratei, Emilia Martin, preşedintele Autoguvernării Româneşti a Judeţului Bichiş, a înmânat şi ea distincţia judeţeană pentru un român. „La propunerea Uniunii Românilor din Bichişciaba, Autoguvernarea Românească din Judeţul Bichiş acordă distincţia Pentru Minoritatea Română din Judeţul Bichiş domnului Gheorghe Gros. Fiind preşedintele acestui for în perioada 2006–2010, Gheorghe Gros a avut relaţii vii cu autoguvernările şi comunităţile româneşti din judeţ. Actualmente este preşedintele Autoguvernării Româneşti din Bichişciaba, membru în Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria şi în Uniunea Românilor din Bichişciaba. Are merite incontestabile în iniţierea concursului de povestire organizat anual în reşedinţa judeţeană cu participarea elevilor din toate şcolile româneşti din Ungaria. Printre meritele lui se numără buna colaborare cu celelalte naţionalităţi din judeţ, precum şi păstrarea legăturilor transfrontaliere”, a subliniat Emilia Martin.

Înainte de cină, corul Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula, dirijat de profesoara de muzică Aneta Somogyi Gyarmat, a interpretat cântece despre naşterea Mântuitorului Isus Hristos, creând o adevărată atmosferă de Crăciun.

Rita Pătcaş

„Poveşchile lu' Bace Toghiere” şi mămăligă la Seghedin

2011-12-16T22:27:00.001+01:00

Tradiţionala întâlnire de Moş Nicolae a românilor din Seghedin a fost organizată la sfârşitul săptămânii trecute, pe 9 decembrie, de Autoconducerea Românilor din Seghedin, în colaborare cu filiala din Seghedin a Institutului Cultural Român din Budapesta şi Catedra de limba română a Universităţii din Seghedin. Serata s-a desfăşurat în aceeaşi atmosferă plăcută ca şi în anii precedenţi, la restaurantul Aranyhal, dovedindu-se din nou a fi o întâlnire plăcută, iar mămăliga lui Petru Cîmpian a fost o adevărată atracţie pentru toţi invitaţii la eveniment.

Întâlnirea a debutat cu un scurt concert de colinde, interpretate de un quartet format din Szécsi Edit şi Silvia Cora – voce, Nagy Imre Erik – pian, Zsóri Sammy Gábor – chitară, de la Universitatea din Seghedin. Pe lângă colindele tradiţionale cunoscute de publicul prezent, interpreţii au cântat şi două colinzi în primă audiţie, muzica Nagy Imre Erik, versuri prof. Mihaela Bucin.

După urările de bun venit ale domnului Gheorghe Petruşan, preşedintele Autoguvernării româneşti şi cuvintele de prietenie adresate publicului de domnul consul Dan Constantin, de la Consulatul General al României la Seghedin, atmosfera serii a continuat cu un spectacol de poezie, snoave şi colinde interpretate de Gheorghe Hodrea, din Arad, autorul snoavelor cu Bace Toghiere. Parte real, parte imaginar, bace Toghiere este personajul principal din „Poveşchile lu' Bace Toghiere”, scurte povestioare hazlii, care nu fac altceva decât să readucă ascultătorii în lumea satului de azi, dar mai cu seamă de altădată, printre tradiţiile şi obiceiurile cu care au crescut atâtea generaţii. Presărate cu multe cuvinte vechi, poveştile nu sunt doar aducătoare de zâmbete sau chiar hohote de râs, ci ele vin să împrospăteze în minţile şi sufletele ascultătorilor amintirile anilor frumoşi petrecuţi la ţară, casele vechi, uliţele satului, laviţele de la uliţă, chipuri de oameni, obiceiuri, fel şi fel de mâncăruri. Astfel, poeziile şi poveştile spuse de Bace Toghiere şi ale nepotului său Togheraş (deoarece bace Toghiere nu a venit la Seghedin singur), nu au adus doar zâmbete pe feţele ascultătorilor, ci au împrospătat în mintea şi sufletul lor amintirile anilor frumoşi petrecuţi în copilărie sau în casa bunicilor.

Bace Toghiere a fost invitat la Seghedin de către Filiala din Seghedin a ICR Budapesta. („Bace Toghiere” a pornit „la drum” în luna aprilie a anului 2007, despre poveştile şi activitatea acestuia inventatorul personajului Bace Toghiere, Gheorghe Hodrea o să povestească într-un interviu pe care-l vom publica în numărul de Crăciun al revistei noastre). Serata s-a încheiat, ca de fiecare dată, cu mult aşteptata gustare tradiţională „mămăligă a la Cîmpian”. Întâlnirea s-a încheiat cu discuţii amicale într-o atmosferă frumoasă a colindelor.

Invitaţii de onoare ai serii au fost domnul ambasador Victor Micula şi soţia sa Cristina Micula, Lucian Casone, secretar 1 al Ambasadei României la Budapesta, domnii consuli Dan Constantin şi Răzvan Paul Ciolcă de la Consulatul General al României la Seghedin, consulul general al României la Jula, Călin Cămărăşan, Brînduşa Armanca, directorul ICR Budapesta şi reprezentanţi ai comunităţii româneşti din Seghedin, Micherechi, Cenad, Chitighaz şi Jula.

A.B.

Două românce din Ungaria, distinse de preşedintele Traian Băsescu

2011-12-12T12:56:00.001+01:00

Cu ocazia Zilei Naţionale a României, pe 1 Decembrie, preşedintele României Traian Băsescu a decorat zece români care s-au distins prin promovarea identităţii şi culturii româneşti în statele în care locuiesc. Printre aceştia s-au aflat şi doi români din Ungaria. Doamnei dr. Maria Berényi, filolog, director al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria i s-a conferit decoraţia Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria H „Cercetarea ştiinţifică”, iar doamnei Eva Iova Şimon, redactor-şef al săptămânalului „Foaia românească”, membru al Prezidiului Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria i s-a acordat decoraţia Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, categoria A „Literatură”. Astfel, numărul românilor din Ungaria, care au primit cea mai înaltă decoraţie naţională a României, Ordinul Meritul Cultural, a crescut la trei, deoarece artistul plastic Ştefan Oroian din Jula a fost deja distins în anul 2005.

Cu ocazia festivităţii de 1 Decembrie, de la Palatul Cotroceni, şeful statului român Traian Băsescu a conferit „în semn de înaltă apreciere pentru abnegaţia şi perseverenţa cu care au promovat valorile naţionale şi culturale ale României, militând pentru respectarea drepturilor comunităţilor româneşti din afara hotarelor ţării şi contribuind la strângerea legăturilor dintre românii de pretutindeni”, Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer, domnului Neculai Popa, Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de Ofiţer, domnului Ivan Alexandrov şi domnului Vasile Iordăchescu, Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer, domnului Alexandru Bantoş, Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, domnului Milan Marinov Anghelov (Milan Anghel Cosoveanu), domnului Ion Mihai Botoş, preacucernicului părinte Dhimitraq Veriga şi doamnei dr. Maria Berényi, şi Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, domnului Ion Berlovan şi doamnei Eva Iova Şimon.

Vă prezentăm mai jos toţi cei zece decoraţi de către preşedintele Traian Băsescu.

Fost deţinut politic, activist anticomunist şi coordonator al Consiliului Româno-American din Los-Angeles, Neculai Popa s-a născut la 22 iunie 1931 şi este unul dintre cei mai cunoscuţi militanţi pentru drepturile românilor din fostele teritorii româneşti. Este finanţatorul şi cofinanţatorul mai multor proiecte ale comunităţilor româneşti din jurul graniţelor, membru fondator al Institutului Fraţii Golescu pentru relaţii cu românii din străinătate, fiind implicat în majoritatea organizaţiilor din exil (Uniunea pentru Credinţă şi Libertate, Centrul Româno-American – Los Angeles, ş.a.). Domnului Neculai Popa şi familiei sale i se datorează, de asemenea, refacerea Cimitirului Eroilor Români de la Ţiganca (Republica Moldova), ctitorirea bisericii pentru românii din Hagi Curda (Ucraina) şi iniţiativa de amplasare a bustului poetului Mihai Eminescu în oraşul Cernăuţi.

Ivan Alexandrov s-a născut la 1 septembrie 1943 în satul Tiianuţi (Tiianovţî), judeţul Vidin, Bulgaria. Preşedinte de onoare al Asociaţiei Vlahilor (Rumânilor) din Bulgaria, Ivan Alexandrov este unul dintre cei mai consecvenţi militanţi pentru respectarea drepturilor românilor din Bulgaria.

Născut la 23 decembrie 1939 în satul Camâşovca, raionul Ismail, regiunea Odessa, Ucraina, Vasile Iordăchescu este epitrop al Bisericii Ortodoxe „Sfântul Petru şi Pavel” şi „Sfântul Apostol Nicolae” din Hagi-Curda, sfinţită, după ani de intimidări ale autorităţilor ucrainene, în data de 16 iulie 2011.

Alexandru Bantoş s-a născut la 23 iunie 1950 în satul Hiliuţi, judeţul Bălţi, Republica Moldova. Editor şi publicist, Alexandru Bantoş este directorul Casei Limbii Române din Chişinău. În 1991, fondează, împreună cu Nicolae Matcaş şi Ion Dumeniuc, revista de ştiinţă şi cultură „Limba Română”, prima publicaţie al cărei nume este scris corect. Este autorul mai multor lucrări care au contribuit la edificarea unei serii de aspecte legate de identitatea naţională a românilor din Republica Moldova. Publică, de asemenea, articole, studii, reportaje, eseuri, interviuri în vederea reafirmării unităţii neamului şi valorificării patrimoniului lingvistic, literar şi cultural românesc. Alexandru Bantoş este membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.

Milan Marinov Anghelov (Milan Anghel Cosoveanu) s-a născut la 1 octombrie 1928 în satul Cosova, regiunea Vidin, Bulgaria. Este fondatorul ziarului „Timpul” („Vreme”), editat de Asociaţia Vlahilor (Românilor) din Bulgaria. Autor al mai multor cărţi de poezii în limba română, Milan Anghelov este membru al Uniunii Ziariştilor din Bulgaria şi al Uniunii Scriitorilor bulgari.

Mihai Botoş s-a născut în localitatea Apşa de Jos, Transcarpatia, la 18 ianuarie 1961. Este preşedinte fondator al Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia „Dacia”, director fondator al Muzeului de Istorie şi Etnografie al Românilor din Transcarpatia „Dacia Liberă”, redactor-şef şi fondator al primei publicaţii de limba română din Transcarpatia „Apşa” şi membru al Senatului din partea Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”. Deţinător al mai multor medalii, diplome şi premii, Mihai Botoş este, de asemenea, autor de cărţi despre românii din Transcarpatia.

Preacucernicului părinte Dhimitraq Veriga s-a născut la 14 iulie 1943 în localitatea Korcea, Albania. În prezent, Preot paroh al Bisericii Aromâne „Schimbarea la Faţă” din localitatea de baştină, este unul dintre cei mai cunoscuţi apărători şi promotori ai identităţii şi culturii româneşti în Albania.

Născută la 15 aprilie 1959, Maria Berényi este director al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria. Cercetător activ şi autoare a mai multor creaţii poetice scrise în limba română şi maghiară, Maria Berényi a lansat recent „Poveştile caselor. Români în Buda şi în Pesta”, un album monografic conţinând 106 ilustraţii color ce descrie viaţa românilor care au trăit sau au trecut prin capitala Ungariei, îmbogăţind patrimoniul acestui oraş prin ctitorii culturale, spirituale şi arhitecturale.

Ion Berlovan s-a născut în data de 12 martie 1948 în localitatea Seleuş, Alibunar, Serbia şi de 40 de ani este profesor la Catedra de Limbă şi Literatură Română al Liceului „Borislav Petrov Braca” din Vârşeţ. Militant activ pentru limba română, domnul Ion Berlovan este în prezent şi coordonatorul Cenaclului Literar „Tinerele Condeie” şi al Ansamblului Folcloric cu acelaşi nume din Vârşeţ. Lista activităţilor sale culturale desfăşurate pe teritoriul Banatului Sârbesc este, însă, mult mai lungă, drept pentru care domnul Ion Berlovan este deţinător al mai multor premii şi medalii. Este, de asemenea, autor de manuale de Limbă şi Literatură Română şi cărţi cuprinzând antologii de poezii şi creaţii populare ale elevilor liceului la care este profesor.

Eva Iova Şimon s-a născut la 7 aprilie 1970 în Jula, Ungaria. Este redactor-şef al săptămânalului „Foaia românească” şi director al Editurii de carte şi presă „NOI” din aceeaşi localitate. Organizatoare activă a programelor pentru comunitatea românească din Jula, Eva Iova Şimon este deţinătoarea mai multor premii de excelenţă pentru promovarea valorilor şi identităţii româneşti în Ungaria.

„Pentru mine este o onoare foarte mare că am venit aici să fiu decorat. Sunt un om simplu şi pentru mine este mult”, a spus preotul Dhimitraq Veriga, care a venit din Albania şi care a mulţumit în numele tuturor celor decoraţi.

Nicu Alifantis şi „Misteria Carpatica” într-un concert de zile mari la Jula

2011-12-12T12:52:00.002+01:00

În seara zilei de 2 decembrie, după recepţia oferită la restaurantul Maestro de către Consulatul General al României la Jula, cu ocazia sărbătoririi Zilei Naţionale a Românei de la 1 Decembrie, la Sala Studio a Teatrului Cetăţii din Jula, muzica trupei „Misteria Carpatica” din Valea Timocului (Serbia) şi a renumitului folkist Nicu Alifantis a ridicat în picioare publicul numeros.

„Misteria Carpatica”, o trupă nu prea cunoscută până acum în Ungaria, şi-a făcut mulţi admiratori prin melodiile bine-cunoscute (ca „Radu Mamii” sau „Cui nu-i place dragostea”) şi prelucrate în stil etnojazz. Trupa „Misteria Carpatica”, condusă de Cristian Wagner Ruţanu, român din Valea Timocului, prin creativitatea sa artistică luptă pentru afirmarea şi promovarea moştenirii tradiţionale româneşti.

Ansamblul cântă muzică tradiţională într-o manieră modernă, conform cerinţelor muzicii şi ale epocii moderne. Astfel, transmit mai departe misiunea lăutarilor vechi, prin spaţiu şi timp, îmbogăţind expresivitatea artistică a cântecelor şi obiceiurilor prin aranjamente moderne. Instrumentiştii de la „Misteria Carpatica”, în frunte cu Cristian Ruţanu şi solista vocală Sandra Lepojevic’, au reuşit să vrăjească cu cântecele lor publicul a căror reacţii au fost entuziaste.

Momentul culminant al serii a fost însă apariţia pe scenă a lui Nicu Alifantis, care s-a întors acum la Jula după 35 de ani şi care a umplut sala de emoţii de toamnă, umbre, poezie în acorduri. Cu un aer prietenos, Alifantis a fost primit excelent de publicul julan, iar oamenii de toate vârstele s-au ridicat în picioare şi au cântat cot la cot cu maestrul. „Toată viaţa m-am întrebat cum puteţi ţine minte inepţiile astea pe care le cânt eu?!”, a spus Alifantis, surpriza mare a seniorului muzicii folk fiind când şi-a dat seama, încă de la prima melodie, că sala îi fredonează muzica şi participă activ, cântând împreună cu el. Concertul a durat două ore şi jumătate, artiştii fiind nevoiţi să revină pe scenă de două ori, lumea ridicându-se la final în picioare, în ropote de aplauze.

Concertul a fost organizat de Institutul Cultural Român, prin Direcţia Români din afara Ţării, în colaborare cu Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria şi Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Arad.

La concert a participat şi echipa de filmare a Redacţiei Româneşti a Televiziunii Maghiare. Secvenţe de la eveniment vor putea fi urmărite în emisiunea „Ecranul Nostru” din săptămânile următoare, iar în ianuarie vor fi difuzate şi interviuri cu Nicu Alifantis şi „Misteria Carpatica”. Emisiunea radiofonică „O voce românească” va acorda spaţiu acestui eveniment în ediţia sa de Revelion.

A.B.

Călătorie imaginară la comunităţile româneşti din afara României

2011-12-12T12:44:00.001+01:00

Institutul Cultural Român, prin Direcţia Români din afara Ţării, în colaborare cu Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Arad şi Redacţia „Foaia românească”, a organizat vineri, 2 decembrie, două evenimente culturale pentru românii din Ungaria. Cu prilejul Zilei Naţionale a României, în aula Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula a fost deschisă o expoziţie de fotografii cu titlul „Românii de la marginea lumii”. Expoziţia a fost vernisată de organizatorul acesteia, domnul Adrian Şimon, director al Direcţiei de Cultură din Arad, acompaniat la nai de Cristian Wagner Ruţanu, din Valea Timocului, Serbia.

La 1 Decembrie, „Marea Unire” de la Alba Iulia nu i-a adus pe toţi românii la un loc, de aceea expoziţia prezintă români din zone româneşti care nu au făcut parte niciodată din regatul Marii Uniri de la 1918. Un element inedit al acestei expoziţii a fost că, pentru prima dată, printre imaginile despre românii din Ungaria au fost prezentate şi monumente şi biserici, ctitorite de macedoromânii care au trăit pe teritoriul acestei ţări acum două secole. Imaginile expuse prezintă comunităţi româneşti care au rămas în afara graniţelor actuale ale României: români din Ungaria, din Valea Timocului, dar şi imagini despre istroromâni din Croaţia şi aromâni din Grecia.

Despre imaginile expuse, Adrian Şimon a mărturisit: „Veţi putea observa că expoziţia noastră cuprinde nu doar localităţi pe care dumneavoastră le cunoaşteţi destul de bine, mai includ şi câteva localităţi despre care ne veţi întreba probabil de ce le-am inclus în expoziţie, deoarece nu mai trăiesc români acolo. Nu sunt, dar au fost! Au fost acei români mai puţin cunoscuţi de către noi, macedoromânii, care au adus enorm de mari beneficii acestei ţări, Ungaria. Dacă ar fi să pomenim numai Curţile Gojdu sau Podul cu Lanţuri din Budapesta şi tot am spune foarte puţin despre prezenţa lor în Ungaria. Unele obiective rămase de la aceşti fraţi ai noştri de aceeaşi limbă sunt în patrimoniul naţional românesc, prin Biserica Ortodoxă Română, cum este cazul bisericii din Bichiş, iar altele, cum este cazul bisericii din Eger sau Mişcolţ sunt în proprietatea Bisericii Ortodoxe Maghiare sau a celei sârbe. Iar pentru că avem astăzi oaspeţi din Valea Timocului, din Serbia, avem şi două panouri cu imagini de la această comunitate foarte mare, de circa trei sute de mii de români, care trăieşte fără niciun drept în statul sârb. De asemenea, avem şi cei mai vestici dintre români, care, din păcate, sunt pe cale de dispariţie astăzi, mai sunt doar în jur de cinci sute de vorbitori, în două sate din Peninsula Istria, din Croaţia, cunoscuţi în literatura de specialitate sub numele de istroromâni. Această intercalare a fotografiilor aparent nu are nici o noimă, are totuşi una ascunsă: nu am pus explicaţii la nici un panou şi le-am intercalat tocmai în ideea de a sublinia unitatea neamului românesc dincolo de barierele de stat şi dincolo de barierele dialectale… Mă adresez vouă, românilor din Ungaria, şi vă îndemn să fiţi mândri de ceea ce sunteţi şi vă spun din cunoştinţele şi cercetările mele, că nici românii de la 1918 nu vorbeau mai bine româneşte decât voi şi aveau numele la fel de maghiarizate ca şi voi”, a încurajat Adrian Şimon publicul din aula liceului.

La vernisaj a mai luat cuvântul şi domnul Victor Micula, ambasadorul României la Budapesta, care referitor la expoziţie a amintit de faptul că, în urmă cu un secol, trebuia vorbit de faptul că românii din Valea Timocului sau românii de pe aceste meleaguri se aflau la graniţa comunităţii române, astăzi situaţia s-a schimbat, deoarece sute de mii de români trăiesc deja în străinătate, prin Italia, Spania, etc. Astfel, i-a îndemnat pe cei prezenţi să privească expoziţia nu ca pe nişte imagini de la periferia comunităţii culturale româneşti, ci ca pe nişte imagini care definesc centrul culturii.

La expoziţia din aula liceului au luat parte circa 150 de elevi şi profesori, printre care şi doamna director Maria Gurzău Czeglédi, dar au mai onorat cu prezenţa şi dr. Görgényi Ernő, primarul Julei şi dr. Gulyás Imre, şeful Departamentului pentru Învăţământ din cadrul Primăriei, Călin Cămărăşan, consulul general al României la Jula şi alţi reprezentanţi ai diplomaţiei române, Preasfinţitul Siluan, episcopul românilor din Ungaria, precum şi alţi români din oraş.

A. Butar

Ziua Naţională a României, sărbătorită în Ungaria

2011-12-12T12:41:00.002+01:00

În acest an, Ziua Naţională a României la Budapesta a fost sărbătorită în 29 noiembrie, în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României, într-o locaţie deosebită şi semnificativă: pe vaporul Europa.

În discursul rostit cu acest prilej, domnul ambasador Victor Micula a menţionat că locaţia aleasă pentru acest prilej nu a fost deloc întâmplătoare. „Prezenţa noastră pe o navă numită Europa, care navighează pe apele Dunării, reprezintă cel mai bine maniera în care România priveşte viitorul regiunii noastre. Românii, ungurii şi ceilalţi cetăţeni ai Europei fac parte dintr-un proiect comun de o generozitate fără precedent istoric şi numit: Uniunea Europeană.

Chiar dacă uneori contextul internaţional generează ape învolburate, dacă vom fi solidari şi ne vom coordona eforturile, nava Europa va depăşi toate obstacolele pe care le va întâmpina şi va ajunge cu bine în port. Pe parcursul acestui an, Ungaria a avut privilegiul de a fi căpitanul navei Europa şi, în ciuda furtunilor generate de criza economică mondială, a înregistrat o serie de succese notabile. România priveşte spre Ungaria ca spre un partener strategic cu care împărtăşim foarte multe lucruri în comun, iar celor care încep să aibă îndoieli cu privire la proiectul european, românii şi ungurii trebuie să le reamintească, cu modestia şi entuziasmul noilor sosiţi pe navă, motivele pentru care politicieni europeni, precum Robert Schuman şi Konrad Adenauer, au pus bazele Uniunii Europene. În viziunea noastră, euroscepticismul nu poate duce decât la învierea fantomelor trecutului”, a spus ambasadorul.

După cuvântul festiv rostit de Excelenţa Sa Victor Micula, a urmat un frumos concert de cameră în interpretarea membrilor Filarmonicii de Stat din Cluj-Napoca şi oferit de Institutul Cultural Român de la Budapesta. La sărbătoare a participat, ca şi în anii precedenţi, PS Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, împreună cu un sobor de preoţi. Au participat, de asemenea, oficialităţi ai ţării gazdă, membrii corpului diplomatic din Ungaria şi numeroşi reprezentanţi ai comunităţii româneşti.

În încheierea manifestării, vaporul Europa a pornit pe apele liniştite ale Dunării, cei aproximativ 400 de invitaţi având prilejul de a admira şi panorama oferită de cele două maluri ale Dunării la Budapesta, care pe bună dreptate fac parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO.

Pe 30 noiembrie, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită şi la Seghedin, printr-o recepţie organizată de Consulatul General al României, la Hotelul Forrás, în prezenţa a numeroşi invitaţi. Sărbătoarea a început cu intonarea imnurilor Ungariei şi României, după care Excelenţa Sa domnul ambasador Victor Micula s-a adresat celor prezenţi despre importanţa sărbătoririi Zilei Naţionale la Budapesta pe Nava Europa, care poartă simbolul: „Românii, ungurii şi ceilalţi cetăţeni ai Europei fac parte dintr-un proiect comun de o generozitate fără precedent istoric şi numit: Uniunea Europeană.” În calitate de gazdă, consulul şi gerantul interimar al României la Seghedin, domnul Dan Constantin, şi-a exprimat mulţumirile pentru alegerea celor prezenţi de a împărtăşi ambianţa unui asemenea eveniment. A mai vorbit despre proiectele transfrontaliere şi despre intensa viaţă culturală a românilor din Seghedin, în care se implică în mod activ şi Consulatul General al României. A urmat un scurt moment muzical, după care invitaţii au ciocnit un pahar cu şampanie. Evenimentul a fost onorat de numeroşi reprezentanţi ai instituţiilor din Seghedin şi de membri ai comunităţii româneşti din Ungaria.

Şi în acest an, la Capela Ortodoxă Română din Budapesta, în ziua de 1 Decembrie, a avut loc slujba de Te Deum, oficiată de părintele paroh Marius Maghiaru, împreună cu părintele ieromonah singhel David Pop. Alături de credincioşii ortodocşi români a fost prezent şi domnul ambasador Victor Micula. Într-o atmosferă încărcată de emoţie, după oficierea slujbei, cu toţii au cântat „Deşteaptă-te române!”, iar apoi colinde româneşti.

La Jula, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită pe 2 decembrie, evenimentul debutând cu o expoziţie de fotografii despre românii din jurul Românei, cu titlul „Românii de la marginea lumii”. Expoziţia a fost vernisată în aula Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula. După masă, sărbătoarea a continuat la restaurantul Maestro din centrul Julei, gazdă fiind Consulatul General al României. Cei adunaţi pentru a sărbători au ascultat discursul domnului ambasador şi al domnului consul general Călin Cămărăşan. „1 Decembrie reprezintă pentru toţi românii un moment de bucurie şi de respect, un prilej în care ne place să ne regăsim laolaltă, uniţi, pentru a sărbători împreună cu prietenii şi apropiaţii noştri onoarea de a face parte din comunitatea noastră naţională. Este cazul şi în Ungaria, căci legăturile care unesc ţara care ne este gazdă de România sunt foarte puternice, cu valenţe profunde. O dovadă în plus a acestor rădăcini o reprezintă faptul că aici, în Jula, se află sediul principalilor piloni ai românismului… Istoria ne-a arătat că de-a lungul timpului cele două popoare – român şi maghiar – au ştiut şi ştiu să convieţuiască în armonie, pe baza principiilor şi valorilor comune, aplicate în cadrul relaţiilor politice bilaterale dintre cele două state, şi care astăzi se regăsesc incluse alături de alte 25 de state în cadrul marii familii a Uniunii Europene”, a spus domnul consul general Călin Cămărăşan, printre altele vorbind şi despre proiectele transfrontaliere cu finanţare UE privind reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii dintre localităţi aflate de o parte şi de alta a graniţei. Sărbătorirea organizată la Jula s-a sfârşit cu un concert de zile mari, a folkistului Nicu Alifantis din Bucureşti şi trupa „Misteria Carpatica” din Valea Timocului, Serbia.

G. Enea Elekes – A. Butar

Aşteptând Crăciunul...

2011-12-12T12:36:00.001+01:00

În aşteptarea Crăciunului, educatoarele şi copiii de la Grădiniţa din Oraşul Românesc din Jula vor întâmpina părinţii la o după amiază de creaţie. Programul de sărbătoare va avea loc pe 15 decembrie, cu începere de la ora 16.00.

O seară de colinde, la Micherechi

2011-12-12T12:14:00.003+01:00

Miercuri, 14 decembrie, la Casa de Cultură „Gheorghe Dulău” va avea loc un concert de colinde prezentate de corul „Psalmodia Varadiensis”. Programul corului va începe la ora 15.00.

Decembrie este şi luna minorităţilor

2011-12-12T12:12:00.001+01:00

În luna decembrie, în multe părţi ale Ungariei se sărbătoresc minorităţile: la nivel naţional, judeţean sau local. Premiul cel mai important la nivel naţional, „Pentru Minorităţi” se acordă începând din 1995. Şi în acest an, festivitatea centrală va avea loc la Budapesta, în ziua de 18 decembrie. Anul trecut niciun român nu a primit această distincţie. În anii anteriori, au fost distinşi cu „Premiul pentru Minorităţi” Consiliul local din Micherechi, Echipa de păstrare a tradiţiilor din Aletea, profesorii Ion Budai, dr. Gheorghe Petruşan şi dr. Maria Gurzău Czeglédi, regizorul Cornel Mândruţău şi profesorul Gheorghe Marc.

În judeţul Bichiş, Ziua Minorităţilor va fi organizată în localitatea Tótkomlós, unde trăiesc mulţi slovaci. Evenimentul din 9 decembrie va fi găzduit de Természet Háza (Casa Naturii, str. Bajcsy Zs. nr. 6).

Institutul Cultural Maghiar din Budapesta va organiza cea de-a 7-a ediţie a Galei Minorităţilor. Evenimentul este organizat în fiecare an în preajma Zilei Minorităţilor, stabilită în 1995. Premiul Pro Cultura Minoritatum Hungariae este acordat pentru munca profesională şi efortul depus pentru păstrarea şi transmiterea tradiţiilor culturale ale minorităţilor naţionale şi etnice din Ungaria. La fel ca şi în anii precedenţi, şi anul acesta vor fi onoraţi cu o distincţie şi reprezentanţi ai comunităţii româneşti din Ungaria. Această sărbătoare va avea loc pe 11 decembrie, la sediul Institutului Cultural Maghiar (Budapesta, piaţa Corvin nr. 8), cu începere de la ora 17.00.

Cu ocazia Zilei Minorităţilor, şi la Bichişciaba vor fi sărbătorite cele patru naţionalităţi conlocuitoare: românii, slovacii, polonezii şi ţiganii. Evenimentul va avea loc pe 12 decembrie, în Sala festivă a Primăriei, cu începere de la ora 17.00. După festivitate, românii din oraş se vor întruni la un restaurant unde vor fi întâmpinaţi de un grup de corişti de la Liceul „N. Bălcescu” din Jula.

Autoguvernarea Românească din Hódmezővásárhely va organiza, tot cu ocazia Zilei Minorităţilor, pe 17 decembrie, o zi culturală românească. În program vor figura: comemorarea morţii pictorului Gheorghe Cohan şi depuneri de coroane la placa memorială Gheorghe Cohan din strada Andrássy (ora 15.00 – str. Andrássy nr. 2); Întâlnirea membrilor comunităţilor româneşti din Seghedin şi Hódmezővásárhely. „Praznice Fericite” – melodii de sărbători, interpretate de Florica Szakál, studenta Universităţii din Seghedin (ora 15.30 – str. Bajcsy Zsilinszky nr. 70, etaj II, cam. 207).

Problema şcolii din Săcal aruncată în ograda AŢRU

2011-12-12T12:11:00.003+01:00

De la începutul lunii noiembrie, şcoala din Săcal este închisă temporar, deoarece primăria nu a mai avut bani să plătească regia şi a fost tăiat gazul. Elevii fac orele pe la casa de cultură, prin birouri sau pe la locuinţele primăriei, care mai au încă curent şi încălzire.

Primarul din Săcal, Samók Gyula, a făcut demersuri şi a scris memorii la Guvern, la primul ministru, la Ministerul Învăţământului, precum şi la secretarul de stat pentru naţionalităţi şi culte din cadrul Ministerului Administraţiei Publice şi Justiţiei. Ca răspuns, subsecretarul de stat pentru naţionalităţi s-a deplasat vinerea trecută în localitatea bihoreană, unde a declarat că scopul este ca la începutul celui de-al doilea semestru al anului şcolar 2011/2012 situaţia să se clarifice, iar elevii să fie întâmpinaţi de săli de clase încălzite. „Prin modificarea legii privind drepturile minorităţilor va fi posibil ca autoguvernarea pe ţară să preia şcoala de la 1 ianuarie, asigurând astfel funcţionarea şcolii cu limba de predare maghiaro-română.” Latorcai Csaba susţine că, în acest scop, autoguvernarea pe ţară o să poată obţine finanţare din fondurile rezervate minorităţilor şi din cele de intervenţie. Subsecretarul de stat a mai menţionat la Săcal că, din anul 2013, şcolile generale vor fi preluate de stat, astfel primăriile vor fi dezpovărate, dar şcolile de naţionalitate vor fi administrate de autoguvernările pe ţară.

R.P.

ORTODOXIA: Daruri de Moş Nicolae pentru cei săraci

2011-12-12T12:09:00.002+01:00

Marţi, 6 decembrie, biserica ortodoxă română din Bichişciaba şi-a sărbătorit hramul. Credincioşii s-au pregătit pentru acest eveniment cu câteva săptămâni înainte, pentru ca această sărbătoare să fie deplină, nu doar pentru a sărbători pe Sfântul Nicolae, ci pentru ca bucuria lor să fie transmisă şi celor săraci. Evenimentul a început dimineaţa la ora 9.00, prin săvârşirea Sfintei Liturghii, de către preotul paroh Teodor Marc, iar în cadrul slujbei au fost sfinţiţi şi doi prapori donaţi pentru biserică de către epitropul Mihai Bihari şi doamna Maria Sajtos.
La final, cei în jur de 200 de credincioşi prezenţi la biserică au primit câte un pacheţel de Moş Nicolae. În curtea bisericii a fost instalat un cort cu mese, unde au fost chemaţi săracii şi oamenii nevoiaşi pentru a servi o mâncare caldă. Şi aceştia se adunau, cum trecea timpul, rândul parcă era tot mai lung. Bătrâni şi tineri, dar au fost şi copii. Ei s-au bucurat că au primit, că s-au putut încălzi cu o tocăniţă gustoasă şi o cană de ceai, şi, nu în ultimul rând, că cineva s-a gândit şi la ei. Credincioşii români s-au bucurat că au putut dărui. Sponsorii acestei acţiuni au fost domnul Denis Angel, sponsor principal, Centrul regional de ajutor social „Életfa” din judeţul Bichiş, Fundaţia Credo din Bichişciaba, Restaurantul Maestro din Jula, Campingul Marc din Jula, în colaborare cu Biserica Ortodoxă Română din Bichişciaba şi Autoguvernarea Românească din oraş.

A.B.

ISUS SALVATORUL: Seri de evanghelizare la Cenad, cu pastori din România

2011-12-12T12:06:00.001+01:00

Biserica Baptistă din Cenadul Unguresc a ţinut servicii speciale de evanghelizare, în perioada 25–27 noiembrie. Biserica din Cenad este cercetată tot mai des de fraţi din România, care doresc să-i întărească pe credincioşii din localitate, atât prin prezenţa lor, cât şi prin propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, pastorul Ioan Buşan şi mai mulţi fraţi de la Biserica Golgota din Arad s-au oferit să participe odată pe lună, fiind prezenţi în biserica din Cenad.

La serile de evanghelizare, vineri, 25 noiembrie, oaspeţii slujitori au fost pastorul Dan Maleş şi un grup de instrumentişti de la mai multe biserici din Timişoara, care prin cele cuvântate şi prin cântări i-au chemat pe oameni să fie mai aproape de Domnul Isus, să-l cunoască mai bine şi în felul acesta să înţeleagă voia lui Dumnezeu cu privire la viaţa lor.

„Cei care mă însoţesc sunt oameni deosebiţi în adunarea noastră şi mă simt foarte onorat că au acceptat să fie alături de noi aici la Cenad. Este vorba de grupul vocal instrumental »Revărsări de Har« din Timişoara, care a venit aici la Dumneavoastră să laude pe Domnul şi tot ce a făcut El pentru noi. Ne aflăm aici de dragul vostru şi în numele Lui. Am dori ca serile acestea să aline vieţile noastre şi cântarea lor să fie Cuvântul lui Dumnezeu cântat, care să atingă vieţile noastre şi mai apoi să ne însufleţească la trăire, după voia şi aşteptările Lui. Vrem în special ca invitaţii să conştientizeze, să audă şi să primească Vestea Bună a lui Dumnezeu despre Isus Cristos, care s-a jertfit pentru păcatele noastre”, a spus domnul Maleş în predica sa.

Sâmbătă, 26 noiembrie, în mijlocul cenădenilor a slujit pastorul Ioan Buşan de la Biserica Golgota din Arad. La aceste seri a fost prezent şi Ştefan Cioca din Jula, care face misiune la Cenad şi alţi oaspeţi din localitate şi împrejurimi.

A.B.

„Foaia” şi familia, în desenele copiilor

2011-12-12T12:03:00.002+01:00

La concursul „Foaia românească în familia noastră”, lansat cu ocazia aniversării a 60 de ani de la înfiinţarea săptămânalului românesc, elevii cursurilor inferioare s-au arătat cei mai interesaţi. Până la termenul de 18 noiembrie au sosit la redacţie 120 de desene de la şcolile din Pocei, Apateu, Săcal, Bedeu, Bătania, Chitighaz, Jula şi Micherechi. Pentru a selecta desenele, a fost solicitat ajutorul artistului plastic Ştefan Oroian din Jula, membru al Prezidiului Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria.

Domnul Oroian a studiat încântat creaţiile cu ochii specialistului, căutând în ele sufletul copiilor. Dintre multele desene, artistul plastic a ales 9 pentru a fi premiate. Cei 9 copii: David Puha din Micherechi, Beata Adamik din Chitighaz, Martin Mazula din Bătania, Reka Hanyecz din Jula, Petru Iova din Micherechi, Victoria Liszkai din Chitighaz, Aron Pătcaş din Jula, Petra Bozsányi din Săcal şi Jenifer Graur din Bătania, au fost invitaţi la redacţia „Foii româneşti” din Jula, la festivitatea de înmânare a premiilor.

La sediul UCRU, copiii şi profesorii însoţitori au fost întâmpinaţi de expoziţia de desene, expoziţie dedicată aniversării „Foii româneşti”. Redactorul şef Eva Iova şi-a exprimat bucuria pentru că s-au angajat la această activitate atât de mulţi copii, declarând toţi premianţii la desen câştigătorii locului întâi. În cuvintele sale de apreciere, Ştefan Oroian a subliniat: „Mi-a făcut o deosebită bucurie să selectez desenele. Trebuie să fac imediat o corectare: aici toate desenele au fost reuşite şi puternice! N-am observat nicăieri ca adulţii să se fi aplicat în munca copilului. Acesta este cel mai important rezultat al acestui concurs. Rareori aude omul să se bucure de desenele copiilor. Vineri seara, corul nostru aici are repetiţie, aşa că doamnele profesoare pensionare au avut posibilitatea să vadă desenele expuse şi s-au bucurat foarte mult de ele. Aceasta este o dovadă bună că acţiunea redacţiei este reuşită. Felicitări copiilor, părinţilor, profesorilor şi gazdelor. Toate desenele sunt reuşite, dar am ales cele 9 pentru că şi în formă şi în conţinut au răspuns criteriilor concursului.”

În încheiere, directoarea Eva Iova a mulţumit copiilor pentru desenele şi compunerile realizate pentru concursul „Foaia românească în familia noastră” şi profesorilor pentru însoţirea, sprijinirea copiilor în această activitate, mulţumiri pe care doamna Iova le transmite şi pe această cale tuturor copiilor şi adulţilor implicaţi.

R. Pătcaş

Martin Mazula

Reca Hanyecz

Beata Adamik

Aron Pătcaş

Victoria Liszkai

Petru Iova

Petra Bozsányi

Jenifer Graur

David Puha

Concursul de ortografie „Gheorghe Martin - Cei mai buni elevi s-au întrecut în scris, la limba română

2011-12-12T11:49:00.000+01:00

Şcoala generală din Micherechi a organizat şi în acest an, în cadrul Săptămânii limbii materne, un concurs de ortografie. Concursul de ortografie dedicat amintirii regretatului profesor Gheorghe Martin, a dorit să adune la Micherechi elevi ai tuturor şcolilor generale din Ungaria în care se predă limba română. În 2011, la această invitaţie au răspuns afirmativ doar şcolarii din Bătania, Chitighaz, Jula şi Micherechi. Cei 20 copii care au participat la concursul din 23 noiembrie cu siguranţă sunt cei mai buni la limba română, din toate şcolile noastre!

Îndrumări înainte de concurs

„Cu trei ani în urmă, la iniţiativa profesorilor Gheorghe Netea şi Zoltan Ruja, şcoala a înfiinţat un concurs pe ţară care poartă numele regretatului profesor şi inspector Gheorghe Martin. La această competiţie au fost invitate toate şcolile româneşti din ţară şi şcolile unde de româna se predă ca obiect de studiu”, a deschis manifestarea Ana Benye, directoarea adjunctă din Micherechi, care şi-a exprimat regretul pentru că doar patru şcoli s-au înscris la concurs. „Îmi pare foarte rău pentru că celelalte şcoli nu ne-au acceptat invitaţia. Merită a medita asupra acestui fapt! Suntem mândri că acest concurs este singurul în cadrul căruia elevii dau dovadă de cunoştinţele adevărate, adică nu te poţi pregăti acasă pentru aceste probe.”

La eveniment a participat cu drag şi de data aceasta şi soţia profesorului Gheorghe Martin, doamna Maria Martin, învăţătoare pensionară, care a dat câteva sfaturi concurenţilor: „Fii ochi şi urechi! Fii atent ce ai de făcut! Dacă ştii ce ai de făcut, te pune la treabă. Dar înainte, te gândeşti ce scrii. Scrii frumos, corect şi ordonat. După ce ai terminat, ia-ţi foaia, controlează-te. Dacă ţi-ai făcut datoria, stai liniştit. Iar în timp ce voi lucraţi, noi vă ţinem pumnii şi vom aştepta rezultatele. Doamne ajută!”

Probe serioase

Testele au fost întocmite de şefa Catedrei de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Seghedin, dr. Mihaela Bucin, care a prezentat participanţilor testele. „Mulţumim foarte mult şcolii din Micherechi, pentru că are încă puterea şi voinţa de a organiza acest concurs. Eu nu consider o problemă că în anul acesta nu s-au prezentat mai mulţi. Faptul că au venit copii numai din aceste patru şcoli – care sunt şcolile cu adevărat româneşti în Ungaria – înseamnă că acest concurs este considerat serios şi sever. Se cunoaşte deja faptul că nu este un lucru superficial, de suprafaţă. Cei care participă la acest concurs ştiu cu adevărat mai bine limba română decât alţii şi totdeauna şi premiile au fost pe măsură. Testele au şapte exerciţii, toate sunt cu teme de ortografie, ce vor fi apoi corectate conform gramaticii limbii române literare. Testele au fost alcătuite în conformitate cu examenele de limbă română, în aşa fel încât pentru fiecare elev să fie şi un exerciţiu pentru viitoarele examene de limba română.” Doamna profesoară Mihaela Bucin a mai atras atenţia că, spre deosebire de anii trecuţi, acum nu va fi dictare, ci se va întocmi o compunere tematică, după o fotografie. Copiii au fost încurajaţi şi de consulul Răzvan Ciolcă de la Consulatul General al României la Seghedin.

Elevii din clasele 5–6 şi 7–8 au intrat în două săli, unde au rezolvat testele şi şi-au scris compunerile. Munca a durat aproape două ore. După ce concurenţii au terminat lucrările, juriul s-a retras pentru corectarea lor, iar copiii au fost invitaţi la joacă, să se cunoască şi să exerseze limba română şi prin comunicare.

Premii pe măsură

La corectarea lucrărilor au contribuit, alături de profesoara Mihaela Bucin, lectorii din România la catedra de română din Seghedin, doamna conferenţiar dr. Elena Sandu şi doamna Maria Gavra, dar şi doamna profesoară pensionară Anamaria Dulău Cozma din Micherechi. Deşi concurenţii au fost mai puţini în acest an decât în anii anteriori, timpul de corectare a lucrărilor a luat mai multe ore, pentru că subiectele au fost mai grele. Potrivit preşedintei juriului, doamna Bucin, juriul s-a străduit să acorde cât mai multe premii, iar fiecare concurent a primit câte o diplomă de participare şi o Biblie ilustrată pentru copii, din partea Bisericii Baptiste din Micherechi, care este implicată într-un proiect românesc de distribuire a Bibliilor.

Premiile speciale pentru compuneri din partea Catedrei de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Seghedin şi a Asociaţiei Culturale a Românilor din Seghedin au primit Patricia Diana Bogdan şi Lois Ruja. Premiul „Foaia românească” pentru originalitatea compunerii a fost acordat elevei Hajnal Putin. Premiul „Cronica” pentru originalitatea compunerii l-a primit Victor Iova. Menţiune au primit Nicoleta Solcan şi Emese Ficior. Clasamentul celor două categorii este următorul:

Clasele 5–6

Locul I – Vanesa Veres

Locul II – Estera Ardelean

Locul III – Andreea Olteanu

Clasele 7–8

Locul I – Anita Laszlo

Locul II – Carina Iuhas

Locul III – Maria Olteanu

Doamna Maria Martin a dorit să înmâneze un premiu special în bani unui elev din Micherechi care face cinste şcolii sale şi localităţii în care s-a născut, iar colectivitatea a decis ca premiul special să fie primit de către Lois Ruja.

După ce concurenţii au fost premiaţi, toată lumea a intonat un colind pentru sărbătorile care se apropie. Conducerea şcolii şi-a exprimat şi ea recunoştinţa faţă de persoanele care s-au implicat în organizarea şi buna desfăşurare a celei de-a 3-a ediţii a Concursului de ortografie „Gheorghe Martin” din Micherechi, invitându-le să participe şi la ediţia următoare.

R. Pătcaş

Ziua Naţională a României sărbătorită în Ungaria

2011-11-25T21:42:00.004+01:00

Ziua de 1 Decembrie adoptată ca Zi Naţională a României în 1990, simbolizează unirea tuturor românilor într-un singur stat naţional, zi în care toţi românii sărbătorim Marea Unire de la Alba Iulia.

Cu prilejul acestei sărbători, Ambasada României la Budapesta organizează în ziua de 29 noiembrie, de la ora 18.30, o recepţie pe vaporul de manifestări şi conferinţe „Europa”, (din portul pieţei „Szilágyi Dezső”, sectorul 1). În cadrul seratei va avea loc un concert de cameră susţinut de membrii Filarmonicii din Cluj, concertul fiind organizat de Institutul Cultural Român din Budapesta.

Consulatul General al României de la Seghedin sărbătoreşte acest eveniment la Hotelul Forrás din Seghedin. Festivitatea are loc miercuri, 30 noiembrie, cu începere de la ora 18.00.

Consulatul General al României la Jula aşteaptă invitaţii cu ocazia Zilei Naţionale a României la o recepţie, pe 2 decembrie, la ora 16.00, la Restaurantul „Maestro” din Jula. De la ora 18.00, invitaţii la Ziua Naţională şi toţi cei interesaţi sunt aşteptaţi la un concert de zile mari, al cântăreţului Nicu Alifantis din Bucureşti. În deschidere va cânta grupul de etnojazz „Misteria Carpatica” din Timoc (Serbia).

Nicu Alifantis este un cântăreţ de muzică folk, actor şi poet, care este, fără îndoială, deja un clasic al genului său muzical. Cariera sa a început acum 30 de ani, când a debutat componistic. Debutul său scenic a avut loc în 1973, iar cel discografic în 1976, cu Cântec de noapte. Nicu Alifantis îşi cucereşte publicul nu numai prin muzica de calitate, ci şi prin versurile minunate.

Grupul de etnojazz „Misteria Carpatica”, trupă românească din Timoc (Serbia), a fost formată în anul 2009 şi abordează muzică tradiţională românească, pe ritmuri şi armonii din jazz, rock şi funk. „Misteria Carpatica” se autodefineşte în următorul fel: „Luptăm, prin artă, pentru a păstra ceea ce este mai preţios ca apa vie, mai mare decât vieţile noastre, ceea ce face parte din noi şi fără ce nu existăm – CULTURA noastră, deoarece copacul fără rădăcină nu mai dă roade, ci se ofileşte”.

Concertul lui Nicu Alifantis şi trupa „Misteria Carpatica” este organizat de Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, cu sprijinul financiar al Institutului Cultural Român de la Bucureşti şi al Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Arad. Spectacolul va avea loc la Sala Studio a Teatrului Cetăţii din Jula (str. Kossuth nr. 13). Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

În aceeaşi zi, tot în organizarea Uniunii Culturale şi cu sprijinul ICR Bucureşti, la Liceul „N. Bălcescu” din Jula va avea loc, de la ora 11.00, vernisajul expoziţiei de fotografie „Românii de la marginea lumii”, care va prezenta imagini grăitoare despre răspândirea românilor pe teritoriul actualei Ungarii, pornind de la comunităţile încă existente (păstrătoare ale limbii şi tradiţiilor româneşti), reunind, în acelaşi timp şi alte fotografii-document, cu imagini de antologie surprinse în aşezările etnicilor români din alte ţări din vecinătatea României.

„Poveştile caselor”, prima noastră carte lansată la Bucureşti

2011-11-25T21:33:00.001+01:00

Săptămâna trecută a avut loc un eveniment inedit la Bucureşti. Inedit, pentru noi, românii din Ungaria. Joi, 17 noiembrie 2011, a fost lansată prima carte a unui român din Ungaria în capitala României. Greutatea evenimentului a fost asigurată şi de faptul că volumul în cauză – fiind vorba despre albumul „Poveştile caselor. Români în Buda şi în Pesta” de dr. Maria Berényi – a fost lansat la Biblioteca Academiei Române.

La eveniment au luat parte academicieni, directori şi colaboratori ştiinţifici ai mai multor instituţii ale Academiei, secretarul de stat Bogdan Aurescu şi alţi colaboratori ai Ministerului Afacerilor Externe şi Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, dar şi membri ai organizaţiilor macedoromâne din România. La lansarea cărţii au luat cuvântul: Acad. Dan Berindei, vicepreşedintele Academiei Române, dr. Radu Cosma, director la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, doamna Ireny Comaroschi, fost ambasador al României la Budapesta, care a sprijinit foarte mult apariţia acestui album, şi prof. dr. Cornel Sigmirean, director al Institutului de cercetări socio-umane „Gheorghe Şincai” al Academiei Române – Târgu-Mureş.

După întoarcerea sa acasă de la Bucureşti, directoarea Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria, Maria Berényi, a împărtăşit cu noi experienţele pe care le-a trăit în Capitala României (acestea le veţi putea citi într-un interviu publicat într-un număr viitor) şi ne-a pus la dispoziţie discursul său rostit la Academia Română, cu ocazia lansării albumului „Poveştile caselor”. Redăm în întregime mai jos textul acestui discurs.

„Permiteţi-mi să încep prin a-mi exprima, cu multă emoţie, sincera recunoştinţă pentru această zi, în care o carte despre români din Ungaria, scrisă de un român din Ungaria şi apărută în Ungaria, e lansată în cadrul celui mai înalt for al ştiinţei şi culturii româneşti. Academia Română, la începuturile sale, în 1866, conform dorinţei fondatorilor, e concepută ca instituţie academică a tuturor românilor, Societatea Literară Română a chemat în rândurile sale, 21 de membri fondatori din toate provinciile şi spaţiile româneşti. După aprecierile unor oameni de seamă ai timpului (C.I. Istrati, L. Mrazec), „prin însuşi actul său de fondaţiune şi constituire, Academia cuprindea, de la început, pe reprezentanţii gândirii şi graiului românesc, tot ce România avea pe atunci mai ales şi mai nobil. Toate ţinuturile aveau solii lor în acest for al culturii integrale româneşti. Deopotrivă, erau reprezentate atât Principatele, de curând unite, cât şi Ardealul şi Banatul, şi Bucovina, şi Basarabia, şi aromânii”. Printre fondatori erau George Mocioni şi Vincentiu Babeş din Banat, dar care locuiau la Budapesta, precum şi unul dintre cei doi macedoromâni fondatori, şi anume Dimitrie Cozacovici, a locuit şi el timp îndelungat în capitala Ungariei. Aceşti fondatori ai Academiei Române şi familiile acestora sunt incluşi în acest album care a fost prezentat Dumneavoastră. Ca un membru al comunităţii româneşti din Ungaria, mă simt onorată să fiu aici. Mulţumesc Academiei Române, Ministerului Afacerilor Externe şi Departamentului Pentru Românii de Pretutindeni că au organizat această lansare de carte. Mă bucură faptul că prin acest album am avut posibilitatea să vă aduc o Budapestă românească la Bucureşti.

Îmi revine deosebita cinste de a prezenta în faţa Domniilor Voastre etapele scrierii acestui album, care vă invită la o excursie mai puţin obişnuită prin Budapesta, pentru a depista acele urme care dovedesc existenţa culturală a românilor în capitala ungară.

În urmă cu doi ani, la solicitarea lui Tiberiu Boca, redactorul emisiunii româneşti Ecranul Nostru, am scris un scenariu pentru un film, care s-a şi realizat, fiind intitulat Poveştile caselor. Documentarul a fost proiectat la al 6-lea Festival de Filme ale Minorităţilor din Ungaria în anul 2010 şi în emisiunile televiziunii maghiare Ecranul nostru şi Együtt – Împreună.

Ideea si sugestia editării unui album trilingv a venit din partea doamnei Ireny Comaroschi, Ambasadorul României la Budapesta în perioada 2005–2011. De la bun început am simţit dragostea şi respectul unui diplomat român pentru istoria poporului său şi rolul acestuia în prezervarea limbii şi culturii comunităţilor româneşti din ţările în care se află în misiune. Excelenţa Sa a dorit să ofere cititorilor acestui album un omagiu dedicat convieţuirii în acelaşi spaţiu a mai multor culturi, între care la loc de cinste se numără cultura română, dar şi să îi aducă în atenţie pe românii care au trăit sau au trecut prin Budapesta, lăsând în urma lor ctitorii de seamă şi poveşti de viaţă demne de a fi auzite şi urmate. Dorinţa Domniei Sale era să apară un album monografic accesibil pentru oamenii de rând, pentru turiştii români care vizitează Budapesta.

Am încercat a structura albumul ca pe un ghid turistic, ce ne poartă prin cartierele şi pe străzile Budapestei de azi. Am încercat să-l opresc pe cititor, pe drumeţ, în faţa unor case, făcând acestea să-şi spună poveştile proprii, ale lor şi ale timpurilor pe care le-au străbătut, să ne conducă în trecut, cu unul sau două secole în urmă. Astfel, prin descrierile în română, engleză şi maghiară, pe aceeaşi pagină, curge istoria unei Budapeste româneşti şi aromâneşti, o istorie aproape necunoscută sau, mai bine zis, neconştientizată până acum. Nume de personalităţi culturale şi politice, familii nobiliare, mecenaţi, intelectuali – care pentru urechile deprinse cu o anumită mentalitate, sunt nume ungureşti – sunt decodate, istoricul familiilor este reformulat, repus într-un anumit context istoric. Ajungem, astfel, într-o Budapestă locuită de un conglomerat etnic, din care fac parte şi multe familii române şi macedoromâne.

Acest volum, aşadar, a apărut sub înaltul patronaj şi cu o prefaţă minunată a excelenţei sale Ireny Comaroschi, care, în cei şase ani de misiune diplomatică în Ungaria, a venit de nenumărate ori în întâmpinarea comunităţii româneşti pe care a înţeles-o şi sprijinit-o. Doamna ambasador mi-a fost şi mie de ajutor în realizarea acestui volum, îi mulţumesc şi îi sunt recunoscătoare. A făcut tot posibilul ca această carte să apară în formă tipografică excelentă. A căutat şi a găsit sponsori generoşi. Şi pe această cale le mulţumesc din suflet pentru ajutorul oferit.

În ajutorul meu la realizarea acestui album au venit Emilia Martin, în calitate de redactor, Mihaela Bucin şi Tiberiu Herdean ca lectori, Vajna Tünde, Ana Scarlat, Barna Bucin şi Vlad Marinescu ca traducători şi, nu în ultimul rând, tânăra artistă Emilia Nagy, care îi dă volumului o formă artistică impecabilă. Multe mulţumiri le adresez şi lor.

Scopul acestui album este de a face cunoscută lumii imensa contribuţie pe care membrii neamului de macedoromâni şi urmaşii lor români au adus-o atât la reedificarea Imperiul Habsburgic, implicit a Regatului Maghiar după devastările otomane, cât şi la susţinerea şi subvenţionarea vieţii culturale a românilor de aici, într-o perioadă determinată de trezirea lor naţională, de închegare într-o naţionalitate şi, cu ceva mai târziu, în naţiune culturală. Aş sublinia aici importanţa deosebită pe care a avut-o, în Epoca Luminilor, Şcoala Ardeleană, prin rolul ei hotărâtor în trezirea la conştiinţă naţională a românilor de pe ambele părţi ale Carpaţilor, fără de care acest proces ar fi fost mult mai îndelungat. La acea dată, în a doua jumătate a secolului al 18-lea şi prima parte a secolului al 19-lea, Imperiul Habsburgic, prin poziţia sa favorabilă în centrul Europei, prin structura sa politică determinată de prosperitate economică şi culturală, oferea o zonă optimă pentru valorificarea iscusinţei de comercianţi şi oameni de afaceri care erau macedoromânii. S-au descurcat însă cu dibăcie nu numai în lumea mercantilă a comerţului ci şi în lumea adoptivă poliglotă şi multiculturală, după cum au excelat şi în cultivarea ştiinţei şi a artelor. Lupta lor pentru supravieţuire era alimentată de mentalitatea lor tolerantă faţă de alteritate, ca şi de isteţimea cu care au ştiut să se integreze şi să coabiteze cu o mulţime de entităţi naţionale, rezistând timp îndelungat fără să o abandoneze pe cea proprie. Ba mai mult, din macedoromâni sau aromâni s-au ivit apoi români cu o puternică conştiinţă naţională.

Grecii şi comercianţii macedoromâni de cultură grecească au venit în număr mare în Ungaria în secolul al 18-lea, cei mai mulţi din Moscopole (azi, Voskopoje, în sudul Albaniei), din Kozani, din Bitolia. Membrii familiilor Grabovschi, Derra, Naco, Arghir, Manno, Lica aduceau cu şlepurile la Pesta cereale din regiunile sudice ale Europei, dar făceau comerţ şi cu piei, pânzeturi, argint şi tot felul de alte mărfuri şi articole de bazar. La Pesta, pe atunci, vlahii macedoneni (ţinţarii) erau denumiţi cu etnonimul de greci, deoarece greaca reprezenta pentru ei limba de afaceri. În familie, însă, foloseau aromâna (limba maternă a macedoromânilor), prin acest lucru ei înşişi se delimitau de greci. Centrul economic şi comercial al acestei comunităţi era oraşul Pesta.

Românii ortodocşi sunt organizaţi şi conduşi în Pesta de comunitatea puternică a macedoromânilor. Timp îndelungat, românii din Ungaria aproape că nici n-au avut altă burghezie, în afară de cea ridicată dintre macedoromâni. Macedoromânii erau oameni sârguincioşi şi cumpătaţi, puneau interesele economice înainte de toate, ţineau mult la credinţa lor ortodoxă şi la dezvoltarea culturii. Deţinând prăvălii în toate punctele frecventate ale oraşului, în scurt timp şi-au făcut averi considerabile, au achiziţionat multe proprietăţi imobiliare. Cei mai iluştri locuitori din centrul Pestei aparţineau acestei comunităţi. Ei nu construiau imobile numai pentru a avea unde locui sau pentru a le folosi drept spaţii comerciale, ci pentru a investi. Familia Lica avea 15 case, iar familia Mocioni 17 case. Familiile Nedelcu, Gojdu, Lepora, Derra, Ioanovici şi Sina erau, de asemenea, proprietare ale mai multor clădiri. Numeroase dintre acestea fac şi astăzi parte din patrimoniul imobiliar al capitalei Ungariei.

Prin intermediul primelor instituţii create de macedoromâni şi români în deceniile de început de secol al 19-lea, s-au manifestat aceleaşi tendinţe clare de construire identitară a neamului, de accesare a valorilor culturii, de dezvoltare a limbii şi a literaturii – ca cele ale ungurilor din acele timpuri. Macedoromânii şi românii din Budapesta au contribuit de asemenea la crearea sistemului instituţional al naţiunii majoritare, la unele realizări de anvergură ale epocii. Buda şi Pesta au devenit adevărate centre ale culturii şi vieţii publice româneşti.

Nenumărate clădiri budapestane păstrează şi astăzi amintirea unei înfloritoare existenţe româneşti, purtată cu demnitate şi mândrie de iluştrii oameni care, odinioară, le-au ridicat, le-au locuit.

E adevărat, aproape nicio tablă memorială, niciun indiciu scris nu informează despre poveştile, trecutului românesc al Budapestei, pe care le-am amintit acum sumar.

Însă clădirile rămân, prin vremuri, dovada de netăgăduit că, în capitala ungară, a existat până la începutul secolului trecut, o comunitate alcătuită din oameni energici şi inventivi, mânaţi de necruţătoarea istorie, din locurile lor natale ale Balcanilor şi ale altor spaţii, spre plaiurile ungureşti de pe malurile Dunării, pe care şi-au pus amprenta oferindu-le culoare, strălucire – căci Omul sfinţeşte locul. Macedoromânii si românii au jucat un rol important în modernizarea Ungariei, căci au fost avuţi, generoşi şi uniţi.

Astăzi, comunitatea aromânilor, macedoromânilor din Ungaria mai poate fi întâlnită într-un singur loc: în cimitire. Asimilarea nemiloasă şi-a spus cuvântul, aşa cum o face mai departe în rândurile comunităţii românilor din Ungaria de azi.

Fie ca ceea ce s-a întâmplat azi la Academia Română din Bucureşti să fie un omagiu pentru macedoromânii din istoria Ungariei şi pentru românii care mai luptă încă să nu devină prea devreme, doar istorie!”

O nouă lege pentru naţionalităţi. Şi nu pentru minorităţi!

2011-11-25T21:31:00.001+01:00

Luni, 21 noiembrie, în cadrul unei conferinţe de presă de la Budapesta, subsecretarul de stat pentru naţionalităţi şi culte din cadrul Ministerului Administraţiei Publice şi Justiţiei, Latorcai Csaba, a făcut o prezentare a noii legi a drepturilor civice şi a vorbit despre modificarea legii drepturilor naţionalităţilor din Ungaria.

Proiectele acestor două legi au fost înaintate spre dezbatere şi aprobare Parlamentului de la Budapesta în data de 19 noiembrie.

Încă de la început, Latorcai Csaba a precizat că noua lege a naţionalităţilor a fost concepută în concordanţă cu noua Constituţie, în care se precizează că naţionalităţile sunt declarate factori constitutivi ai statului. Subsecretarul de stat a continuat: „Naţionalităţile nu trebuie privite din perspectiva raportului minoritate–majoritate, ci trebuie ţinut cont de aportul pe care îl aduce fiecare prin valorile specifice culturii lor în cultura maghiară. De aceea s-a optat pentru o schimbare a terminologiei, nu se va mai folosi termenul de minoritate, ci naţionalitate.”

Latorcai a reamintit că, din păcate, în ultimii ani, au avut loc abuzuri în ceea ce priveşte înfiinţarea şi funcţionarea autoguvernărilor. Prin noua lege se doreşte să se pună capăt acestor practici şi fenomenului etnobiznis. Latorcai Csaba a arătat că fiecare naţionalitate are dreptul să înfiinţeze autoguvernări pe ţară, dar alegeri la nivel judeţean (şi în capitală) pot avea loc numai în acele localităţi unde naţionalitatea respectivă dispune de o comunitate adevărată, iar aceasta poate fi şi demonstrată cu cel puţin 30 de persoane înscrise în registrul de nume. Una din noutăţi o prezintă faptul că registrul de nume va fi întocmit, în primul rând, pe baza de datelor de la recensământul populaţiei, iar în al doilea rând, pe baza datelor de apartenenţă. Proiectul de lege prevede ca registrul de nume să fie public şi într-o evidenţă permanentă, începând cu anul 2014. Alegerile autoguvernărilor naţionalităţilor vor fi declarate pe baza datelor de la recensământul populaţiei.

Latorcai Csaba a arătat că noua lege a naţionalităţilor asigură drepturi mai largi în ceea ce priveşte folosirea limbii materne, recunoaşte ca drept juridic ocrotirea tradiţiilor istorice, a culturii, a limbii. Este recunoscut dreptul la învăţământ, înfiinţarea instituţiilor şi funcţionarea lor, precum şi dreptul de a întreţine relaţii internaţionale. Legea dă răspuns şi întrebărilor referitoare la autonomia culturală şi precizează şi autogestiunea în domeniul învăţământului şi al culturii. Ca element nou apar precizate cu lux de amănunte şi drepturile în domeniul mass-media.

În ceea ce priveşte noua lege a drepturilor civice, Latorcai Csaba a precizat că prin aceasta se doreşte o funcţionare transparentă şi necomplicată a organizaţiilor civile, încercând să se întărească colaborarea dintre guvern şi sfera civică. A subliniat că la baza elaborării acestui proiect de lege se află 16 luni de pregătire, întâlniri, forumuri, dezbateri şi prelucrarea a aproximativ 2000 de propuneri.

Gabriela Enea Elekes

Concert şi premii la ICR Budapesta

2011-11-25T21:29:00.005+01:00

Institutul Cultural Român Budapesta va organiza la Duna Palota (Budapesta, str. Zrínyi, nr. 5), în data de 14 decembrie, de la ora 19.00, festivitatea de decernare a Premiului de Excelenţă Culturală şi a Premiului Media ale ICR Budapesta–2011.

Institutul Cultural Român Budapesta doreşte să onoreze prin această distincţie cultura Ungariei şi să creeze o platformă solidă de dialog şi respect reciproc între cele două culturi. Cu această ocazie va avea loc un concert de instrumente populare susţinut de Oana Lianu, conferenţiar universitar, doctor în muzică, şeful Catedrei de Pedagogie muzicală a Facultăţii de Muzică a Universităţii din Oradea şi dirijorul Ansamblului folcloric al facultăţii.

A.B.

Gala Minorităţilor 2011, la Budapesta

2011-11-25T21:29:00.001+01:00

La începutul lunii decembrie, Institutul Cultural Maghiar din Budapesta va organiza cea de-a 7-a ediţie a Galei Minorităţilor. Evenimentul este organizat în fiecare an în preajma Zilei Minorităţilor, stabilită în 1995. Premiul Pro Cultura Minoritatum Hungariae este acordat pentru munca profesională şi efortul depus pentru păstrarea şi transmiterea tradiţiilor culturale ale minorităţilor naţionale şi etnice din Ungaria. La fel ca şi în anii precedenţi şi anul acesta vor fi onoraţi cu o distincţie şi reprezentanţi ai comunităţii româneşti din Ungaria. Această sărbătoare va avea loc pe 11 decembrie, la sediul Institutului Cultural Maghiar (Budapesta, piaţa Corvin nr. 8), cu începere de la ora 17.00.

A.C.

Conferinţă preoţească la biserica din Jula Mică

2011-11-25T21:26:00.003+01:00

Cu prilejul sărbătoririi Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României, la parohia din Jula-Oraşul Mic Românesc, va avea loc în data de 30 noiembrie, conferinţa preoţească misionară de toamnă a preoţilor din Eparhia Ortodoxă Română din Ungaria. Conferinţa va fi precedată de săvârşirea Sfintei Liturghii Arhiereşti, la biserica din Jula Mică, cu începere de la ora 10.00.

A.B.

Ştiri… pe scurt

2011-11-25T21:25:00.005+01:00

Macău

Reprezentanţii românilor din Macău s-au întrunit în şedinţă vineri, 18 noiembrie. Membrii Autoguvernării Româneşti au întocmit o concepţie bugetară pentru anul 2012 şi au discutat programul de lucru pentru anul viitor. La întâlnirea de vineri s-au întâmplat mici schimbări în conducerea autoguvernării, după ce Aurel Becan şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte, în fruntea Autoguvernării Româneşti din Macău a fost ales Gheorghe Ardelean, iar vicepreşedinte a devenit Ioan Suciu.

Bichişciaba

Autoguvernarea Minoritară Română din Judeţul Bichiş organizează o audienţă publică în data de 28 noiembrie, ora 15.30, la sediul autoguvernării (Bichişciaba, Árpád sor 18, Sala de conferinţe, etajul I).

Bătania

Asociaţia Românilor din Bătania şi Autoguvernarea Românească din localitate organizează pe 2 decembrie, de la ora 18.00, Ziua culturală a românilor din Bătania. Evenimentul va avea loc la Casa de Cultură „József Attila” din oraş. După programul copiilor de la şcoala generală, al corului din Bătania şi al oaspeţilor din Lipova, seara culturală se va încheia cu un bal de binefacere.

Medgyesegyháza

Cu ocazia „Zilei minorităţilor”, Autoguvernarea românească din oraş organizează un program cultural. În cadrul acestuia vor evolua cu cântece şi poezii în limba română copii de la grădiniţa şi şcoala generală. Manifestarea va avea loc pe 10 decembrie, la Casa de Cultură, cu începere de la ora 10.00.

Jula

Şcoala şi Liceul „Nicolae Bălcescu” s-au alăturat iniţiativei naţionale întru ajutorarea copiilor nevoiaşi, intitulată „cutii de pantofi”. În preajma Crăciunului, persoanele binevoitoare pot oferi copiilor cadouri aranjate în cutii de pantofi. Cadourile vor fi predate la şcoala românească până în 5 decembrie, ca apoi prin biserica baptistă şi centrul de ajutor social să fie distribuite, în primul rând, copiilor nevoiaşi din Jula. Pachetele pot fi predate şi la biserica baptistă din strada Munkácsy nr. 11/b, în perioada 6–16 decembrie, între orele 15.00–18.00.