„Fanfara din Tinca reprezintă pentru mine o mândrie” - Interviu cu Gheorghe Moţ din Chitighaz, dirijorul fanfarei din Tinca

Dragostea pentru Dumnezeu nu cunoaşte noţiunea de „departe” când este vorba de vizita fraţilor români de peste hotare. Un grup format din aproape cincizeci de copii, tineri şi adulţi din Biserica Baptistă din Tinca au adus bucurie şi dragoste prin cântecele lor, membrilor Bisericii Baptiste din Micherechi, în ziua de duminică, 10 iunie.

Grupul de tineri talentaţi au venit de la biserica baptistă din Tinca, judeţul Bihor, în care păstoreşte Dorin Simu. Fanfara din Tinca este acompaniată de dirijorul Gheorghe Moţ din Chitighaz, care nu este doar un simplu dirijor, ci şi autor de muzică fanfaristică.

− Eu am venit din România în anul 1988 şi m-am mutat la Chitighaz, unde am încercat dă mă implic în viaţa bisericii baptiste din această localiate. În luna aceasta se împlinesc trei ani de când m-au solicitat să conduc această fanfară din Tinca, şi eu am acceptat să lucrez acolo unde este nevoie de mine. Aici la Tinca fiindcă s-au produs schimbări de generaţie, au venit copii cu dorinţa de afirmare şi nu aveau cine să-i dirijeze. Munca dirijorului fanfarei este grea şi trebuie să ai o dibăcie ca să ştii să-i cucereşti pe copii. Fanfara aceasta reprezintă pentru mine o mândrie, pentru că nu-i totuna să începi cu 16 copii sau să dirijezi o fanfară, cum este formaţia aceasta cu 44 de tineri. Fiind mai atent cu ei am reuşit să-i cuceresc pe fiecare şi se bucură şi ei de rezultatele obţinute. Numărul membrilor adunării este în creştere, vin bunici, prieteni, părinţi să ne asculte. Muzica de fanfară e prezentă nu numai la mai multe evenimente principale din viaţa credincioşilor, dar suntem prezenţi la nunţi, unde înveselim pe cei ce ne ascultă.

− Am văzut şi în această seară că sunt tineri în fanfară, cântă împreună mai multe generaţii tată, fiu, bunic…

− Precum a amintit şi pastorul bisericii din Tinca, cel mai bătrân component al fanfarei peste câteva luni împlineşte 90 de ani, iar cel mai tânăr, care bate toba mică, are 10 anişori. Între ei sunt tineri de vârsta cuprinsă între 15 şi 20 de ani, sunt bunici, părinţi, copii. La repetiţii suntem ca o familie, în pauză le dau voie să ne spună câte-un banc, ca să ne descreţim frunţile, dar când este vorba de cânt atunci mă ascultă şi îmi respectă cerinţele. Repetiţiile totdeauna le încheiem cu o rugăciune. Ne simţim atât de bine la repetiţii, încât seara la ora 10 încă nu doresc să plece acasă.

− În fiecare vară, la Bichişciaba, are loc Festivalul Zenit, la care sosesc şi fanfare din România. Veţi veni şi Dvs.?

− La solicitarea preşedintelui Autoguvernării Româneşti din Bichişciaba, Gheorghe Gros, la festivalul internaţional al fanfarelor sunt solicitat să aduc o organizaţie de fanfară din bisericile baptiste. O să fim prezenţi la acest festival cu peste patruzeci de fanfarişti din Sălaj, Bihor, Tinca, până la Timiş, să fie reprezentanţi din zona frontierei. Gheorghe Gros ne aranjează şi cazarea pentru sâmbătă noaptea. Duminică dimineaţa vom face o slujbă la biserica baptistă din Bichişciaba. Sperăm că va fi frumos.

− Pastorul din Tinca, Dorin Simu, a amintit că Dvs. cântaţi la mai multe instrumente. La câte instrumente cântaţi?

− Nu pot să le înşir pe fiecare, dar trebuie să vă spun că astăzi dacă aş fi pus mâna pe acordeon, atunci imediat aş fi înviorat biserica din Micherechi, pentru că acordeonul este instrumentul meu preferat. Unde cânt eu cu acordeonul, nimeni nu doarme. Acompaniez copiii cu pianul şi cu orga şi acompaniez corul mixt bărbătesc. Cânt la toate instrumentele de fanfară de la cel mai mic până la cel mai mare, indiferent care este. De la Dumnezeu am primit un dar, ceea ce aud cu urechea mea o pun în muzică, pot să o scriu pe note. Ceea ce noi am cântat astăzi a fost scrisă din capul meu. Este o plăcere pentru mine că pot să scriu şi îmi face mare satisfacţie să ne bucurăm împreună. Acesta este un dar de la Dumnezeu şi ar fi mare păcat să nu mă folosesc de el.

Ana Cioca