Excursie imaginară prin istoria şi cultura românilor

Dragi cititori,
Vă invităm la o excursie mai puţin obişnuită prin Budapesta, pentru a depista acele urme care dovedesc existenţa culturală a românilor în capitala ungară. Ne va călăuzi istoricul Maria Berényi, care ne va propune, de fiecare dată, un imobil, o casă, care a aparţinut unor români din Budapesta, care au avut merite importante în păstrarea şi sprijinirea limbii şi culturii româneşti. Vă adresăm rugămintea de a încerca să le recunoaşteţi, să vă documentaţi ce reprezintă respectiva imagine şi să ne împărtăşiţi şi nouă concluzia lacare aţi ajuns, scriindu-ne la adresa electronică: foaia@foaia.hu

Să mai zăbovim în Piaţa Vörösmarty preţ de o casă, o casă impozantă, aflată în stânga pieţei, pe colţul cu strada Váci, la numărul 2. Familia proprietară a acestui imobil s-a stabilit în Ungaria în secolul al XVIII-lea, venind din Macedonia. În 1781, această familie macedoromână a cumpărat moşii lângă Timişoara, la Foeni, toponim care a intrat şi în denumirea titlului nobiliar maghiar pe care l-a dobândit. Mai târziu, aceşti macedoromâni s-au mutat la Pesta, şi, ca negustori înstăriţi, au avut mare influenţă asupra comerţului şi a industriei maghiare a vremii, angajându-se şi la roluri importante în viaţa societăţii. Cea mai mare parte a averii lor au investit-o în imobile: aveau 17 case la Pesta. 
Membrii acestei familii au participat şi la organizarea şi susţinerea evenimentelor culturale şi bisericeşti ale românilor din Pesta. La mijlocul veacului al XIX-lea, au creat o fundaţie care a venit în sprijinul tinerilor români din Banat şi Ungaria. În 1865, fostul proprietar al clădirii din colţul pieţei Vörösmarty cu strada Váci, a devenit deputat în Parlamentul Ungariei. Pregătirea intelectuală şi talentul său oratoric i-au creat deputatului, care avea abia 20 de ani, o faimă specială. În 1867, el a elaborat o propunere de lege în care considera că rezolvarea problemei cheie a sorţii popoarelor nemaghiare din Ungaria constă în acordarea drepturilor de folosire a limbii materne. A fost ales preşedintele Partidului Naţional Român, constituit în 1869, la Timişoara. Din anul 1869, a reprezentat, în Parlamentul Ungariei, circumscripţia Lugojului, iar din 1872, pe cea a Lipovei. 

Întrebare: Despre ce familie renumită în Ungaria şi Banat este vorba şi care a fost numele acestui membru al ei, ale cărui iniţiale care le putem vedea şi astăzi dacă, trecând pe lângă această casă din Pesta, ne înălţăm privirea spre un ornament din fier forjat înfăţişând monograma M.S.?

Răspunsul la întrebarea din numărul trecut: Eleganta cofetărie Gerbaud din Pesta se află în imobilul care, odinioară, a aparţinut familiei Lica, iar cel care a dorit – însă n-a reuşit – ca actuala Piaţă Vörösmarty să poarte numele său a fost Atanasie Lica.

Comentarii