20 dec. 2014

SCRISOARE PASTORALĂ LA SĂRBĂTOAREA NAŞTERII DOMNULUI – 2014

Iubitului cler, cinului monahal şi drept-măritorilor creştini din Sfânta şi de Dumnezeu păzita Episcopie Ortodoxă Română din Ungaria, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, prin Fiul Său Cel Unul Născut, mai înainte de veci, iar mai pe urmă, Întrupat din Fecioara şi prin harul Preasfântului Său Duh, iar de la noi părintească dragoste şi frăţească îmbrăţişare!


“Hristos se naşte, slăviţi-l! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-l!, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul!” (Catavasiile Naşterii Domnului, Cântarea I).

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

Cu aceste cuvinte, noi, creştinii ortodocşi, ne-am pregătit pentru Întâmpinarea Praznicului Naşterii Domnului încă de la începuturile Postului Crăciunului, îndemnându-ne unii pe alţii să luăm aminte la Cel Care vine în lume şi la ceea ce oferă El lumii, să fim atenţi la un eveniment existenţial ce ni se adresează nouă, tuturor şi este de o importanţă capitală pentru viaţa şi rosturile întregii lumi. Şi anume, ne referim la venirea lui Dumnezeu la noi, oamenii, la Naşterea Sa în cetatea Betleemului, care aduce bucurie, dar şi la felul în care ea a avut loc.
Dacă este vorba despre Dumnezeu, ne-am fi aşteptat poate ca El să vină în lumea aceasta în chip măreţ şi impunător, să îşi arate forţa şi să îl depăşească în măreţie, bogăţie şi putere chiar şi pe cel mai mare şi mai puternic dintre toţi oamenii. Să arate că El este mai tare decât toţi.
Şi totuşi, noi, creştinii ortodocşi, am învăţat deja, de mai bine de două mii de ani, că nu a fost aşa, că Dumnezeu a binevoit să îşi arate puterea şi lucrarea Sa într-un mod cu totul neaşteptat de către noi, prin Naşterea unui Prunc plăpând, dintr-o Fecioară Curată, într-o iesle simplă, dintr-o peşteră săracă, din cetatea Betleemului.
Cum ar putea cineva să înţeleagă un astfel de Dumnezeu? Şi totuşi, pentru cel ce crede, pentru cel care a cunoscut măcar şi în parte felul de a fi şi modul de a lucra a lui Dumnezeu, toate acestea nu i se par a fi semne de neputinţă, sau nebunie, ci dimpotrivă, o înţelepciune mai presus de înţelepciunea lumii acesteia (I Cor. 1, 25), o manifestare a puterii lui Dumnezeu, Care este cu adevărat Stăpân peste toate, chiar dacă nu face caz cu necesitate de puterea Sa şi mai presus de orice, este o dovadă a iubirii părinteşti a lui Dumnezeu faţă de om, în condiţiile cele mai modeste, mai umile şi mai sărace ale existenţei sale. Ele ne arată cu adevărat un Dumnezeu Căruia îi pasă de oameni şi pe care îi iubeşte, Căruia nu îi este ruşine să vină în mijlocul lor şi să se asemene cu ei, să trăiască întru totul asemenea lor, dar fără să săvârşească vreodată măcar şi un singur păcat.
Acesta este Dumnezeul nostru şi de aceea ne bucurăm şi noi, astăzi, de Naşterea Sa.

Dreptmăritori creştini şi creştine,

De fapt, toţi oamenii din societatea contemporană aşteaptă şi ei Crăciunul şi se bucură în felul lor de această perioadă specială din timpul anului, după cum o dovedesc şi anumite gesturi şi declaraţii ale lor: aprinderea unor brazi înalţi cu mii şi zeci de mii de luminiţe, în pieţele centrale ale marilor oraşe ale lumii, atmosfera feerică creată de jocuri de lumini, în aceleaşi locuri, care atrag atenţia şi impresionează pe orice trecător, numeroasele accesorii legate de împodobirea pomului de Crăciun, pe care le găsim în oricare mare centru comercial în care intrăm.
În acelaşi timp, însă, ne dăm cu toţii seama că lumea în care trăim nu este nici pe departe o lume paşnică şi sigură, o lume aşa cum este dorită ea de Dumnezeu şi de sufletul oricărui om iubitor de pace, ci zvonuri de conflicte majore şi nenumărate tulburări par să ameninţe echilibrul destul de fragil stabilit de mai multe decenii între marile ţări şi puteri din Europa şi din întreaga lume. Iar acestea nu pot să aducă bucurie şi siguranţă pentru nici un om care este direct interesat de ceea ce se întâmplă în jurul lui.
“Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” cântau îngerii din ceruri la vremea când se năştea Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Luca 2, 14) şi o vesteau păstorilor, pe care îi îndemnau să meargă să se Închine Acestuia, Care se va face Mântuitorul lumii întregi. Dar tot atunci, regele Irod se tulbura de vestea adusă lui de magii din îndepărtatul Orient şi trimiţându-şi ostaşi, a dat poruncă să fie ucişi toţi pruncii din cetatea Betleemului, de doi ani şi mai în jos (Matei 2, 16), ca să se asigure că va fi luată şi viaţa Celui de care se temea că va ajunge să îi ia şi locul, ca Împărat al lui Israel.
Deşi din multe puncte de vedere ni se pare că societatea modernă a progresat foarte mult şi trăim într-o lume mai performantă, cu mult mai multe posibilităţi, care ne uşurează viaţa, în fond sufletul omului şi nevoile lui fundamentale sunt acelaşi, iar bătălia cea mai importantă pentru fiecare dintre noi rămâne la fel de actuală şi de greu de purtat şi ea se referă la tot ceea ce trebuie să facă fiecare, în mod concret, pentru a-şi mântui sufletul său. Mântuirea omului nu vine însă, din forţa armelor, din dezvoltarea economică a ţărilor în care trăim şi din frumuseţea realizărilor moderne ale tehnicii, ci din relaţia personală a fiecărui om cu Cel Născut în cetatea Betleemului acum două mii de ani pentru a ne fi nouă Mântuitor (Luca 2, 11), din felul în care vom şti să cultivăm credinţa în Dumnezeu în sufletele noastre şi dorinţa de a ne asemăna Lui.
Viaţa noastră, trăită după modelul vieţii lui Hristos, care nu a fost scutită de nenumărate încercări şi a trebuit de multe ori să facă faţă răutăţilor celor mai mari care se pot sălăşlui în sufletele unor oameni şi să existe în această lume, această urmare şi împreună-petrecere a noastră cu Hristos este lucrul cel mai de preţ pentru fiecare dintre noi, cei care vom dori, la rândul nostru, să ne mântuim sufletele noastre.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Mulţi sunt şi astăzi cei care luptă pe faţă contra credinţei în Bunul Dumnezeu şi mai ales contra Bisericii Dreptmăritoare a lui Hristos şi vor să arate cu insistenţă că anumite lipsuri ale lumii în care trăim se datorează în primul rând existenţei Bisericii. Sunt şi astăzi oameni care cred, de pildă, că ora de religie nu ar trebui să îşi aibă locul împreună cu alte materii în lista disciplinelor pe care le învaţă elevii la şcoală, sau că icoanele ar trebui să dispară din locurile publice, acolo unde ele există, dar şi din vieţile oamenilor. Sunt şi astăzi unii care cred că Hristos ar trebui să fie scos din sufletele oamenilor, ca să Îi ia locul alte lucruri şi principii “mai bune” şi mai conforme cu ideologiile moderne ale societăţii contemporane, care chipurile l-ar face pe om mai liber şi mai fericit.
Să nu ne amăgim, însă, fraţilor şi să nu cădem şi noi în aceeaşi ispită în care a căzut regele Irod sau mulţi alţi oameni, dintre mai marii-lumii, sau dintre oamenii de rând, care au crezut că pot şi au vrut să trăiască fără Dumnezeu. Doar prin ei înşişi.
O viaţă trăită fără Dumnezeu, chiar şi într-o lume modernă şi performantă, ca cea în care trăim, nu poate să îi aducă omului, creat după chipul lui Dumnezeu, fericirea, nu poate să îi ofere toate lucrurile după care el însetează cu adevărat. Oricât de multe averi ar deţine omul în această lume, există riscul cert ca el să nu fie totuşi fericit. Pentru că fericirea şi mântuirea omului nu stau, cu siguranţă, în averile pe care el le deţine sau le poate aduna şi în această privinţă avem nenumărate mărturii în Sfânta Scriptură a Noului şi Vechiului Testament. Cu toţii avem nevoie de anumite lucruri, ca să putem trăi, dar ele nu sunt singurul lucru important din viaţa noastră. Iar Dumnezeu ştie că avem nevoie de ele şi El ni le dăruieşte la timpul potrivit, în primul rând ca rod al muncii noastre, dar şi în alte feluri. El îi dă fiecăruia pâinea cea de toate zilele şi tot ceea ce îi trebuieşte (Matei 6, 11; Luca 11, 3).
Însă lucrul cel mai de seamă pe care Îl dăruieşte Dumnezeu omului de astăzi şi din toate timpurile, este mântuirea sufletului. Iar pe aceasta, El a câştigat-o cu un mare preţ, cu preţ de sânge (Colos. 1, 14, 20; Efes. 1, 7) şi anume, prin Jertfa Răscumpărătoare de pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, care a şters toate păcatele oamenilor şi a dăruit celor care cred în El viaţa cea veşnică.
Să ne bucurăm aşadar, şi noi astăzi, de lucrul cel mare care s-a petrecut în cetatea Betleemului acum două mii de ani, să ne bucurăm împreună cu îngerii şi cu păstorii, cu magii de la Răsărit, care au înţeles importanţa evenimentului şi au venit de la mari depărtări să se închine şi ei, aducând daruri Pruncului Născut, cu Dreptul Iosif şi Fecioara Maria, care au fost oameni aleşi ai lui Dumnezeu şi să nu luăm drumul şi partea lui Irod.
Hristos se naşte şi astăzi în cetatea Betleemului, ca să fie lumii Mântuitor şi El se poate naşte din nou şi în peşterile cele sărace ale sufletelor noastre. Steaua cea luminoasă care i-a condus pe magi, să fie aşadar lumină călăuzitoare şi pentru sufletele noastre, ca să putem să mergem şi noi, cu credinţă şi nădejde mare, să-L vedem, să-L cinstim şi să I ne închinăm, să-I cântăm şi să ne bucurăm!

Al vostru al tuturor, de tot binele voitor şi către Hristos Domnul, Cel Născut în ieslea Betleemului rugător,



          † Siluan
Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria


Dată în Reşedinţa noastră Episcopală din Jula, la Praznicul Naşterii Domnului, în Anul Mântuirii 2014.

Veste bună pentru cei trudiţi şi împovăraţi

“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28).

Crăciunul este presupus să fie cea mai minunată perioadă din an, însă pentru prea mulţi ea devine perioada cea mai dureroasă a anului. Este timpul când oamenii cheltuiesc peste măsură, când sărbătoarea le aminteşte că familiile lor sunt disfuncţionale, când le e dor din nou de cei dragi care au murit sau sunt departe.
Pentru unii este primul crăciun după divorţ şi este o adevărată provocare împărţirea timpului petrecut cu copiii în zilele de Crăciun între cei doi părinţi. Alţii se tem că acesta va fi ultimul Crăciun bazat pe ceea ce arată cel mai recent diagnostic.

Crăciunul sau naşterea Domnului?

Mi-am pus această întrebare acum, în preajma acestei foarte mari sărbători şi mi-a venit în minte o întâmplare: la botezul unui copil au fost chemaţi mulţi invitaţi. A avut loc slujba religioasă, iar invitaţii au fost chemaţi acasă pentru a servi masa. Au intrat fiecare, au început să bea, să mănânce şi dintr-o dată cineva a întrebat: Unde e sărbătoritul? S-a făcut o tăcere de mormânt. Toata lumea a început să îl caute şi copilul nicăieri, până când cineva a observat sub mormanul de haine un colţ din perina copilului. Din neatenţie, cineva a pus haina pe copil şi ceilalţi la rândul lor au făcut la fel, nebăgând de seamă că acolo se afla copilaşul.

Supra-miracolul naşterii Domnului nostru Isus Hristos

Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” Luca 2:10-11.

Evenimentul naşterii Lui Hristos este prezentat destul de detaliat în istorisirile evangheliilor. Astfel, este anunţată conceperea, vestită naşterea, este consemnată mărturia punerii Numelui şi a împlinirii cerinţelor Legii pentru Maria şi pentru Prunc. Toate aceste detalii, sunt făcute în contextul precizări clare, a spiţei de neam Lui Isus. În acest sens, este distinsă spiţa de neam a lui David, prin care Isus Hristos se naşte şi vine în lume, conform cu profeţiile vetero-testamentale.

Calendarul românesc 2015

Dragi cititori,
După cum aţi putut vedea, şi anul acesta am reuşit ca în ultimul număr al revistei noastre să vă facem cadou, tradiţionalul calendar de perete pe anul 2015, de data aceasta cu imagini primite de la grădiniţa românească din Bătania, pentru care mulţumim conducerii instituţiei. Priviţi-l cu atâta drag tot anul cu cât vi-l dăruim noi.
Almanahul revistei noastre, “Calendarul românesc 2015”, va ieşi de sub lumina tiparului înainte de sărbătorile de iarnă. 
Acesta cuprinde şi de această dată, cele mai importante evenimente, întâmplări ale anului pe care îl vom lăsa în urmă peste câteva zile. Nu lipsesc nici de această dată paginile dedicate copiilor, şi am adunat şi în acest an datele despre botezurile, cununiile şi înmormântările de la bisericile noastre. “Calendarul românesc 2015” va putea fi procurat, ca de obicei, de la şcolile şi bisericile româneşti, dar va putea fi cumpărat sau comandat şi de la redacţia noastră: 5700 Jula, str. Doja nr. 8, tel.: 06-66/361-789 sau prin email: foaia@foaia.hu.

A.B.

“Cui îi plac dansul şi horele, trăieşte mai mult…” - Dansatorul Petru Sabău din Aletea, distins cu premiul “Pro Cultura Minoritatum”

Petru Sabău (foto: Bajtai László)
Duminică, 7 decembrie, Institutul Cultural Naţional a acordat distincţiile “Pro Cultura Minoritatum Hungariae” în cadrul Galei Naţionalităţilor. Distincţia este înmânată în fiecare an în preajma Zilei Minorităţilor, acelor artişti, instituţii, sau asociaţii civile care aparţin naţionalităţilor şi etniilor din Ungaria şi care prin activitatea lor, de-a lungul anilor, s-au remarcat în mod deosebit.
În acest an, din rândul comunităţii româneşti din Ungaria a fost propus pentru această distincţie Petru Sabău, “Maestru al artei populare”, membru fondator al Echipei de Păstrare a Tradiţiilor din Aletea.
În cuvântul de laudaţie rostit la Gala Naţionalităţilor s-a arătat că încă de la vârsta de 12 ani a fost membru fondator al Grupului Cultural Român din Aletea. În anul 1972, membru al Cercului Páva, iar la cererea lui Vass Lajos a devenit membru organizator şi conducător al Asociaţiei Române pentru Păstrarea Tradiţiilor. Membrii echipei de dansuri au strâns şi prelucrat, în ultimii 65 de ani, cele mai frumoase comori ale folclorului românesc din Ungaria şi, în special, din Aletea.

Bichişciaba îşi onorează naţionalităţile

În fiecare an, înainte de sărbătorile de iarnă, autoguvernările de naţionalitate din Bichişciaba organizează o seară a naţionalităţilor conlocuitoare în acest oraş. De anul acesta, de la alegerile de naţionalitate din 12 octombrie, există mai mult cu o autoguvernare de naţionalitate în oraşul Bichişciaba, pe lângă cea română, slovacă, poloneză şi romă va funcţiona şi o autoguvernare germană. Serbarea a avut loc în sala festivă a Primăriei reşedinţei din judeţul Bichiş, în seara de 8 decembrie. Cei prezenţi la gala naţionalităţilor s-au bucurat de o seară caldă de sărbătoare, cu bradul frumos împodobit.

Opinii şi multe idei bune la audienţa publică a Autoguvernării Româneşti a judeţului Bichiş

Sediul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria a găzduit joi, 11 decembrie, audienţa publică a Autoguvernării Româneşti a judeţului Bichiş. Preşedinta autoguvernării, doamna Eva Bocsor Karancsi a solicitat oaspeţii prezenţi să-şi exprime opinia faţă de programele autoguvernării româneşti. Emilia Martin, fosta preşedintă a Autoguvernării judeţene în ciclul 2010-2014, a vorbit despre greutăţile de la începutul înfiinţării organizaţiei. A fost de părere ca să fie finanţate acele proiecte, care nu au posibilitatea să fie subvenţionate din alte surse. Propunerea dânsei a fost ca Autoguvernarea să apeleze la ajutorul AŢRU şi la celelalte autoguvernări din judeţ.

“Îi învăţăm pe copiii noştri că Naşterea Domnului nu înseamnă cadouri” - În prag de sărbători la familia dr. Gheorghe Martin din Jula

Magia sărbătorilor de iarnă cuprinde lumea întreagă. La fel şi în familia doctorului chirurg Gheorghe Martin, Crăciunul este cea mai importantă şi aşteptată sărbătoare din an. În ajun, membrii familiei se adună pentru a îmbrăca frumoasa lor casă în straie de sărbătoare. Mai mult, soţia are grijă de bucătărie, iar copiii se arată foarte entuziasmaţi de venirea lui Moş Crăciun. Chiar dacă anul 2014 a fost pentru familia Martin un an bogat în evenimente pe plan profesional, acum se pregătesc de marea bucurie a Crăciunului. Fiind amândoi de gardă, soţii Martin o să petreacă Ajunul de Crăciun la serviciu, dar în ziua de Crăciun se vor bucura împreună cu cei dragi ai lor.

Tânărul pianist Gheorghe Hodozsó din Micherechi, recunoscut pe plan mondial

Pianistul Gheorghe Hodozsó a fost invitat recent să-şi demonstreze virtuozitatea la unul dintre cele mai renumite concursuri ale lumii, la Concursul Internaţional de pian “Liszt Ferenc” din Los Angeles. Înzestrat cu talent şi ambiţie a reuşit să câştige aprecierea celor mai mari muzicieni ai lumii, calificându-se în categoria de pian pe locul 4. Gheorghe, împreună cu fratele său, Norbert, sunt pianişti extrem de talentaţi.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...