Şi ai noştri au fost la Alba Iulia…

Anul Centenar a adus o abundenţă de noi informaţii, atât în spaţiul publicistic tipărit sau online, cât şi în cel digital, legate de momentul istoric al Marii Uniri a românilor în anul 1918. S-au scris şi s-au publicat nenumărate articole, cărţi, albume pe acest subiect, s-au realizat filme documentare, emisiuni televizate şi la radio, s-au creat zeci sau poate sute de pagini noi pe internet cu imagini, cu date şi cu poveşti despre Unirea românilor. S-au căutat urmaşi ai celor 1228 de delegaţi de la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918, s-au depănat amintiri şi s-au făcut noi şi noi cercetări pe această temă.

Cu toate că şcolarii români din Ungaria nu învaţă la orele de istorie despre participarea strămoşilor lor – din localităţi cum sunt Bedeu, Peterd, Vecherd, Micherechi, Chitighaz, Jula, Bătania, Cenadul Unguresc şi Budapesta – la istoricul eveniment de la Alba Iulia, în studii şi cărţi scrise de către cercetători români din Ungaria şi din România, în presa vremii, atât în cea maghiară cât şi în cea română, ei sunt pomeniţi cu numele. Despre unii ne-au rămas în urmă doar numele, despre alţii şi povestea vieţii lor, datorită noilor cercetări în arhive locale.

Din localităţile din Ungaria de azi au participat peste 30 de delegaţi

Bedeu: George Mureşan, econom

Bătania: Mihai Nicoară, proprietar

Budapesta: Alexandru Vaida-Voevod, medic, om politic şi parlamentar, dr. Ioan Erdelyi, avocat, dr. Iuliu Mezei, director de fabrică, Ioan Mihuţ, cojocar, Septimiu Popa, inginer, Ioan F. Negruţiu, inginer, George Popoviciu, student, Dumitru Antal, student, Traian Popoviciu, student, Veturia Leucuţia, student, Sabin Manoilă, student, Eugen Savu, student, Andrei Crăciun, student, Iosif Lobonţiu, student

Cenadul Unguresc: Romul Nestor, preot ortodox

Chitighaz: Ioan Iosif Ardelean, preot ortodox, Valeriu Magher, învăţător, Petru Santău, Vasile Gros şi Petru Bujigan, economi

Jula: Mihail Mărcuş, avocat, Teodor Suciu, Teodor Silaghi, Moise Gomboş şi Petru Chereşlădan, proprietari

Micherechi: Nicolae Rocsin, preot ortodox, protopop de Tinca, Teodor Pătcaş, econom

Peterd: Teodor Pătcaş, preot şi jurist

Vecherd: Ioan Bodor, econom şi Victor Domocuş, proprietar

Ilie Mişcuţia

Ilie Mişcuţia:

„…Şi eu am fost la Alba Iulia”

Fost-a ziua de 1 decembrie 1918, ziua când a răsărit soarele dreptăţii şi libertăţii, al bucuriei şi unităţii poporului român. Depănat pe caierul unei istorii de două ori milenară, actul de o nespusă măreţie şi deosebită importanţă de la Alba Iulia a fost o necesitate istorică, o împlinire a celui mai scump ideal: unirea tuturor românilor sub un singur stindard: tricolorul românesc.

Am trăit pe viu aceste momente. Eram tânăr, plin de entuziasm, împărtăşind cu toată fiinţa marea dorinţă a românilor, unirea Ardealului cu România. Peste ninsoarea celor optzeci de ani de viaţă şi în ajunul unui apus demn şi senin, retrăiesc cu aceaşi emoţie grandoarea zilei de 1 decembrie 1918. (…)

Sunt încredinţat că niciodată Alba Iulia nu a văzut atâta lume. Ziua de 1 decembrie 1918 a strâns pe platoul cetăţii lui Mihai peste o sută de mii de ţărani, muncitori, intelectuali, reprezentanţi ai românilor din toate colţurile Transilvaniei. Câtă fâlfâire de tricolor românesc! Clopotele celor două biserici ortodoxe chemau pe toţi la slujba „reînvierii naţionale", iar bisericile s-au dovedit neîncăpătoare pentru oceanul de suflete ortodoxe române. Locţiitorul de mitropolit, Ioan I. Papp, episcopul Aradului, la otpustul Sfintei Liturghii, cu glasul cutremurat de emoţie şi cu ochii scăldaţi în lacrimi, a adăugat: „şi a înviat şi neamul românesc din Transilvania", cuvinte de foc care n-au lăsat nici un ochi neumezit.

Nu pot uita momentul când Vasile Goldiş a citit proiectul de rezoluţie prin care se făcea cunoscută aprobarea unanimă pentru Unirea Transilvaniei cu România. Acest moment a emoţionat până la lacrimi. Întreaga suflare românească de la Alba Iulia s-a cutremurat de bucuria marelui eveniment: toţi fraţii vor fi de acum înainte sub scutul unui singur drapel, tricolorul românesc! Uitând de oboseală, frig şi foame, toţi am trăit clipe de neuitat. Suferinţele îndurate de-a lungul a mai multor veacuri au fost uitate. Nimeni nu avea ochi pentru trecut, ci numai pentru ziua de mâine. Cei ce votaserăm Unirea ştiam că ne reîntoarcem acasă cu satisfacţia împlinirii visului de aur al românilor, că suntem purtătorii bucuriei, că de acum vom trăi, noi şi copiii noştri, într-o ţară liberă, românească. Ştiam că nu vom mai auzi niciodată şi de la nimeni cuvinte de batjocură. Mi-a fost dat să trăiesc aceste clipe şi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să fiu martorul zilei de 1 decembrie 1918.

(A apărut în: Mitropolia Banatului, 1978, Nr. 10–12, p. 651–654)

Să nu-i uităm!

Dragi cititori, dacă aveţi fotografii sau poveşti, cunoaşteţi întâmplări sau aţi auzit de la părinţi despre aceşti peste 30 de delegaţi ai românilor din Ungaria de azi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, vă rugăm să le împărtăşiţi şi cu noi, trimiţându-le la adresa redacţiei noastre. Suntem convinşi că încheierea Anului Centenar nu înseamnă un capitol încheiat al istoriei noastre, ci continuarea cercetării şi cunoaşterii trecutului nostru românesc.

Eva Şimon