1 dec. 2018

Şi ai noştri au fost la Alba Iulia…


Anul Centenar a adus o abundenţă de noi informaţii, atât în spaţiul publicistic tipărit sau online, cât şi în cel digital, legate de momentul istoric al Marii Uniri a românilor în anul 1918. S-au scris şi s-au publicat nenumărate articole, cărţi, albume pe acest subiect, s-au realizat filme documentare, emisiuni televizate şi la radio, s-au creat zeci sau poate sute de pagini noi pe internet cu imagini, cu date şi cu poveşti despre Unirea românilor. S-au căutat urmaşi ai celor 1228 de delegaţi de la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918, s-au depănat amintiri şi s-au făcut noi şi noi cercetări pe această temă.
Cu toate că şcolarii români din Ungaria nu învaţă la orele de istorie despre participarea strămoşilor lor – din localităţi cum sunt Bedeu, Peterd, Vecherd, Micherechi, Chitighaz, Jula, Bătania, Cenadul Unguresc şi Budapesta – la istoricul eveniment de la Alba Iulia, în studii şi cărţi scrise de către cercetători români din Ungaria şi din România, în presa vremii, atât în cea maghiară cât şi în cea română, ei sunt pomeniţi cu numele. Despre unii ne-au rămas în urmă doar numele, despre alţii şi povestea vieţii lor, datorită noilor cercetări în arhive locale.



Din localităţile din Ungaria de azi au participat peste 30 de delegaţi
Bedeu: George Mureşan, econom
Bătania: Mihai Nicoară, proprietar
Budapesta: Alexandru Vaida-Voevod, medic, om politic şi parlamentar, dr. Ioan Erdelyi, avocat, dr. Iuliu Mezei, director de fabrică, Ioan Mihuţ, cojocar, Septimiu Popa, inginer, Ioan F. Negruţiu, inginer, George Popoviciu, student, Dumitru Antal, student, Traian Popoviciu, student, Veturia Leucuţia, student, Sabin Manoilă, student, Eugen Savu, student, Andrei Crăciun, student, Iosif Lobonţiu, student
Cenadul Unguresc: Romul Nestor, preot ortodox
Chitighaz: Ioan Iosif Ardelean, preot ortodox, Valeriu Magher, învăţător, Petru Santău, Vasile Gros şi Petru Bujigan, economi
Jula: Mihail Mărcuş, avocat, Teodor Suciu, Teodor Silaghi, Moise Gomboş şi Petru Chereşlădan, proprietari
Micherechi: Nicolae Rocsin, preot ortodox, protopop de Tinca, Teodor Pătcaş, econom
Peterd: Teodor Pătcaş, preot şi jurist
Vecherd: Ioan Bodor, econom şi Victor Domocuş, proprietar


Ilie Mişcuţia
Ilie Mişcuţia:
„…Şi eu am fost la Alba Iulia”
Fost-a ziua de 1 decembrie 1918, ziua când a răsărit soarele dreptăţii şi libertăţii, al bucuriei şi unităţii poporului român. Depănat pe caierul unei istorii de două ori milenară, actul de o nespusă măreţie şi deosebită importanţă de la Alba Iulia a fost o necesitate istorică, o împlinire a celui mai scump ideal: unirea tuturor românilor sub un singur stindard: tricolorul românesc.
Am trăit pe viu aceste momente. Eram tânăr, plin de entuziasm, împărtăşind cu toată fiinţa marea dorinţă a românilor, unirea Ardealului cu România. Peste ninsoarea celor optzeci de ani de viaţă şi în ajunul unui apus demn şi senin, retrăiesc cu aceaşi emoţie grandoarea zilei de 1 decembrie 1918. (…)
Sunt încredinţat că niciodată Alba Iulia nu a văzut atâta lume. Ziua de 1 decembrie 1918 a strâns pe platoul cetăţii lui Mihai peste o sută de mii de ţărani, muncitori, intelectuali, reprezentanţi ai românilor din toate colţurile Transilvaniei. Câtă fâlfâire de tricolor românesc! Clopotele celor două biserici ortodoxe chemau pe toţi la slujba „reînvierii naţionale", iar bisericile s-au dovedit neîncăpătoare pentru oceanul de suflete ortodoxe române. Locţiitorul de mitropolit, Ioan I. Papp, episcopul Aradului, la otpustul Sfintei Liturghii, cu glasul cutremurat de emoţie şi cu ochii scăldaţi în lacrimi, a adăugat: „şi a înviat şi neamul românesc din Transilvania", cuvinte de foc care n-au lăsat nici un ochi neumezit.
Nu pot uita momentul când Vasile Goldiş a citit proiectul de rezoluţie prin care se făcea cunoscută aprobarea unanimă pentru Unirea Transilvaniei cu România. Acest moment a emoţionat până la lacrimi. Întreaga suflare românească de la Alba Iulia s-a cutremurat de bucuria marelui eveniment: toţi fraţii vor fi de acum înainte sub scutul unui singur drapel, tricolorul românesc! Uitând de oboseală, frig şi foame, toţi am trăit clipe de neuitat. Suferinţele îndurate de-a lungul a mai multor veacuri au fost uitate. Nimeni nu avea ochi pentru trecut, ci numai pentru ziua de mâine. Cei ce votaserăm Unirea ştiam că ne reîntoarcem acasă cu satisfacţia împlinirii visului de aur al românilor, că suntem purtătorii bucuriei, că de acum vom trăi, noi şi copiii noştri, într-o ţară liberă, românească. Ştiam că nu vom mai auzi niciodată şi de la nimeni cuvinte de batjocură. Mi-a fost dat să trăiesc aceste clipe şi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să fiu martorul zilei de 1 decembrie 1918.
(A apărut în: Mitropolia Banatului, 1978, Nr. 10–12, p. 651–654)



Să nu-i uităm!
Dragi cititori, dacă aveţi fotografii sau poveşti, cunoaşteţi întâmplări sau aţi auzit de la părinţi despre aceşti peste 30 de delegaţi ai românilor din Ungaria de azi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, vă rugăm să le împărtăşiţi şi cu noi, trimiţându-le la adresa redacţiei noastre. Suntem convinşi că încheierea Anului Centenar nu înseamnă un capitol încheiat al istoriei noastre, ci continuarea cercetării şi cunoaşterii trecutului nostru românesc.
Eva Şimon

De Centenar, cercetări despre baptiştii români şi Unirea din 1918


În Biblie şi în apologia creştină întâlnim evidenţieri temporale cu semnificaţii explicite. E vorba despre aşa-numiţii ani sacri, precum anul sabatic, jubileul, mileniul. Sărbătorirea centenarului nu are rădăcini biblice, însă, pentru România, anul 2018, anul Centenar, este – ar trebui să fie – un an de bucurie, de autoevaluare, de reconciliere şi – mai ales – un an al iniţeierii unei reforme spirituale printre români. Nu e de neglijat faptul că, în jurul anului 2018, îşi serbează centenarul şi mai multe biserici baptiste, din toate teritoriile locuite de români. Tot anul acesta este un prilej de a comemora jertfa multor fraţi baptişti căzuţi în Primul Război Mondial. Este, de asemeni, un moment de a revedea şi de a aprecia rolul şi activitatea Uniunii Baptiste, care se înfiripa şi ea tot în urmă cu un secol, imediat după alipirea Ardealului şi a Banatului la Regatul României. Suntem martorii unei efervescenţe editoriale nutrite parcă din năvala cu care creştinii pornesc să pună mâna pe împărăţia cerurilor (Matei 11:12). Începând din 2017, când am celebrat 500 de ani de la iniţierea Reformei creştinismului, au apărut mai multe volume monografice despre biserici baptiste româneşti, lucrări de istorie a bisericii, culegeri de articole omagiale, s-au organizat conferinţe, mese rotunde, întruniri interconfesionale. În această paletă a recunoştinţei închinate lui Dumnezeu, la aniversarea unui secol de existenţă a României moderne, dar, mai ales, la celebrarea, dincolo de timp şi spaţiu, a jertfei Mântuitorului nostru, Isus Hristos, se înscriu şi volumele Baptiştii si Marea Unire din 1918 de Vasile Bel şi Daniel Stoica şi Biserica Baptistă Golgota din București și Marea Unire a Românilor de Teodor Ioan Colda.
Pastorii coautori ai lucrării Baptiştii si Marea Unire din 1918, subintitulată „Adevăruri şi fapte”, apărută în luna septembrie la Editura Făclia din Oradea, prezintă o serie de documente şi articole din presa vremii, referitoare la participarea baptiştilor la Adunarea de la Alba Iulia, precum şi secvenţe de istorie orală, păstrate de comunităţile baptiste ai căror membri au participat la evenimentele de acum un secol. Dintre acestea, evidenţiez un fragment preluat de autori din revista Farul creştin, nr. 1, ianuarie 1991: Fratele Popovici Ioan, din comuna Petriş, judeţul Arad, era un apropiat al lui Ştefan Cicio Pop, lider al Partidului Naţional Român, unde era membru de frunte şi fratele nostru. Acesta, după ce s-a consultat cu dr. Cicio Pop, a mobilizat cât a putut fraţii şi surorile din judeţele amintite şi, la data de 30 noiembrie 1918, s-au adunat la Alba Iulia, în cartierul Partoş, în casa cetățeanului Roşca Avram, unde era şi casa de rugăciune a localnicilor baptişti. Aici au ţinut o oră de rugăciune şi un serviciu divin, unde fratele Ştefan Ignea a mulţumit lui Dumnezeu, care a ajutat neamul românesc să-şi făurească visul milenar: acela de a se vedea toţi românii într-o ţară unită, care este a lor şi în care jugul stăpânirilor străine a fost sfărâmat. S-au rugat pentru conducătorii ţării şi pentru reuşita sărbătorii la care urmau să participe a doua zi. În noaptea aceea, surorile Maria şi Ana Haţegan au cusut un frumos drapel tricolor pe care tinerii de atunci l-au purtat împreună cu o pancartă pe care era însemnat: „Grupul Baptist Român – Trăiască România Mare.”

Fragment din volumul Baptiştii si Marea Unire din 1918 de Vasile Bel şi Daniel Stoica

Volumul pastorului Teodor Ioan Colda de la Biserica Golgota, din Bucureşti, care chiar în aceste zile va ieşi de sub tipar, vine să clarifice modul în care baptiştii din Vechiul Regat şi-au înfiinţat, începând din 1912, prima comunitate în Bucureşti, cum s-au integrat în viaţa românească a Capitalei şi ce rol au jucat în consolidarea fenomenului baptist înainte şi după Unirea din 1918. Lucrarea fratelui Teo Colda este o carte frumoasă, cu ilustraţii complementare, sugestive, care, împreună cu textul, evocă modul în care baptiştii români s-au implicat în istoria ţării şi a lumii ţinând calea evanghelică şi susţinând învăţătura lui Isus, cel care, în neţărmurita Sa dragoste se ruga Tatălui, pentru noi, astfel: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.” (Ioan 17:15). 

Fragment din volumul Biserica Baptistă Golgota din București și Marea Unire a Românilor de Ioan Teodor Colda

Volumul Biserica Baptistă Golgota din București și Marea Unire a Românilor ne face să nădăjduim că, în secolul care tocmai începe pentru România, istoria mare a neamului românesc va îmbrăţişa, în mod vizibil şi natural, şi contribuţia discretă, smerită şi, deseori, tragică, a creştinilor baptişti. Căci şi baptiştii au contribuit la făurirea naţiunii în care Dumnezeu i-a aşezat. Îi suntem recunoscători Lui pentru tot ce ne-a dăruit şi ne rugăm pentru pacea, înţelepciunea şi mântuirea tuturor oamenilor.
Conf. dr. Mihaela Bucin
Universitatea din Seghedin

Românii din Ungaria și Unirea din 1918


Unirea românilor din Bucovina, Basarabia, Ardeal și părțile zise ungurene, Maramureș, Crișana și Banat cu Regatul Român a fost un moment istoric fără precedent în viața poporului român, oferind, în sfârșit, o adevărată șansă pentru coagularea unei națiuni unitare și prospere. Unirea din 1918 a fost într-adevăr o „mare unire” și îndeplinirea unui vechi ideal național. Desigur, o sută de ani în viața unui popor nu este o perioadă prea lungă, dar potrivită pentru a face bilanțul anilor care s-au scurs de la marele moment istoric. Unii vor sărbători, pe bună dreptate, alții vor face analize de tot felul, vor constata ce a fost bine și ce a fost nesatisfăcător în acest secol.

Noi, românii care am rămas în afara Marii Uniri, nu prea știm pe ce poziție să ne situăm,

căci din punct de vedere național suntem cu certitudine marii perdanți, compensați, ce-i drept, cu condiții sociale cu ceva mai favorabile. Suntem solidari cu neamul din care facem parte, dar totodată privați de perspectivă națională,

Probleme tehnice

Blogul nostru întâmpină cu regularitate probleme tehnice. Încercăm să îl reparăm. 
Vă mulţumim pentru înţelegere.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...