ORTODOXIA: Postul Sâmpetrului

În fiecare an, în data de 29 iunie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni sărbătoreşte Praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, doi dintre cei mai însemnaţi Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos, numiţi pe bună dreptate corifei sau mai mari între Sfinţii Apostoli, cunoscuţi în lumea creştină sub numărul de 12. Deşi Sfântul Pavel nu a făcut parte de la început dintre cei 12 Apostoli, ci s-a adăugat lor mai târziu.
Sfântul Apostol Petru, fratele Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat de Domnul Hristos la lucrarea apostoliei, se numără între cei mai în vârstă şi venerabili dintre Sfinţii Apostoli, având un cuvânt cu multă greutate înaintea lui Dumnezeu şi în rândul confraţilor săi. Sfântul Apostol Pavel, originar din Tarsul Ciliciei, om foarte învăţat, din neamul fariseilor, a fost mai întâi un prigonitor înfocat al creştinilor, dar prin minunea convertirii sale, petrecută pe drumul Damascului, când L-a întâlnit în mod neaşteptat, întru lumină, pe Domnul Iisus Hristos, pe Care-L prigonea, se schimbă total şi devine unul dintre cei mai mari misionari creştini din toate timpurile, cunoscut îndeobşte sub numele de „Apostolul Neamurilor”, pentru că el a vestit Sfânta Evanghelie în special la alte popoare decât la cel evreiesc, pe care totuşi nu l-a evitat în peregrinările şi cuvântările sale.
Deşi fiecare dintre cei 12, sau mai degrabă 13 Sfinţi Apostoli, dacă îl socotim şi pe Sfântul Apostol Pavel între aceştia şi trebuie să îl socotim, a avut un rol foarte important în vestirea Sfintei Evanghelii a Mântuitorului Hristos, de numele celor doi corifei ai Apostolilor, Petru şi Pavel, se leagă nenumărate minuni săvârşite prin ei de Dumnezeu şi foarte multe reuşite în răspândirea creştinismului în lume. Cartea „Faptele Apostolilor”, din Noul Testament, relatează pe larg episoade însemnate legate de viaţa Bisericii Creştine de la începuturi şi de activitatea lor, iar Epistolele Sfântului Apostol Pavel, în număr de 14, sunt grăitoare despre impresionanta sa cultură teologică şi despre rolul covârşitor avut în întemeierea multor comunităţi creştine şi în stabilirea învăţăturii de credinţă ortodoxă.
Aşadar, cinstirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel în general, dar mai ales de către Biserica Ortodoxă, este pe deplin întemeiată. Şi una dintre formele de cinstire adresată lor este şi postul ce le poartă numele (zis în popor şi „Postul Sâmpetrului”), pe care în acest an îl vom începe în data de 20 iunie.
De fapt acest post este unul dintre cele patru posturi mari din Biserica Ortodoxă, în care nu se consumă carne, lapte, brânză şi ouă, adică se folosesc doar produsele de provenienţă vegetală, la care se adaugă îndepărtarea de păcate şi rugăciunea înmulţită, însoţită de săvârşirea unor fapte bune, de milostenie oferită semenilor noştri. Pe lângă Postul Paştilor şi al Crăciunului, cele mai lungi ca durată din timpul anului bisericesc, având fiecare aproximativ 50 de zile, mai avem Postul Adormirii Maicii Domnului, de două săptămâni, dedicat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi mutării Sale la cele veşnice, sărbătorită anual la data de 15 august şi acest Post al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, care poate varia de la 3 până la 28 de zile. El este de fapt singurul post mare din Biserica Ortodoxă cu durată variabilă şi se calculează în funcţie de data Sfintelor Paşti (care poate cădea între 4 aprilie şi 8 mai), mai precis acest post începe lunea, după prima Duminică care urmează Duminicii Rusaliilor, numită Duminica Tuturor Sfinţilor şi ţine până în ajunul Sărbătorii Sfinţilor Petru şi Pavel, adică până în 28 iunie. Dacă această sărbătoare va fi în zi de miercuri sau vineri, postul se continuă şi în ziua praznicului, cu precizarea că se poate totuşi consuma peşte, este aşa numita „dezlegare la peşte”. O metodă simplă şi practică de stabilire a duratei anuale a Postului Sfinţilor Apostoli este de a calcula câte zile sunt de la data Sfintelor Paşti din acel an şi până în 3 mai. Când Paştile cad după data de 3 mai, atunci Postul Sfinţilor Apostoli poate fi de două sau de trei zile.
Dacă acestea se pot spune în mod succint despre stabilirea duratei Postului Sfinţilor Apostoli, vom enumera în continuare doar câteva dintre foloasele sufleteşti pe care le poate dobândi cel care doreşte să se angajeze liber la această lucrare a postirii. Mai întâi, postul este un exerciţiu de întărire a voinţei, foarte necesar în viaţa omului dintotdeauna. Multe dintre lucrurile care ni se întâmplă şi nouă se datorează unei voinţe omeneşti slăbite, care alege mai degrabă lucruri ce aduc pagubă sufletească, chiar dacă sunt însoţite de o anumită plăcere (ca de pildă plăcerea mâncării, a băutului, sau alte plăceri ale trupului, duse la extrem), decât pe cele cu adevărat de folos.
Apoi prin post se restabileşte o ordine a lucrurilor existentă în vremea lui Adam, primul dintre oameni, care nu putea consuma din toţi pomii raiului. Dacă el ar fi păzit această rânduială încredinţată lui de Dumnezeu cu poruncă, ar fi fost scutit mai apoi de multe suferinţe şi neplăceri. Şi odată cu el, tot neamul omenesc.
Şi în fine, prin rugăciunile şi credinţa Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel se făceau multe minuni. Ei înşişi posteau adesea în viaţa lor (Fapte 13,2 şi 14,23), consacrând astfel, pentru generaţiile viitoare, valoarea şi rostul postului. Aşadar, a rămas această pildă şi credinţă a Bisericii noastre, până în ziua de astăzi, că ţinând postul dedicat lor, nu doar că îi cinstim în mod deosebit, aşa cum se cuvine, pe aceşti Mari Apostoli ai Mântuitorului Hristos, care şi-au dat cu bucurie până şi viaţa pentru El, ci ne vom învrednici şi noi de ajutorul lor, asemenea primilor creştini, câştigând mult folos pentru sufletele noastre.
† Siluan
Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria

Comentarii