Tabăra „Păpăruga”, aşa cum au văzut-o şi trăit-o micii jurnalişti; Imnul revistei „Păpăruga”; Regulamentul Taberei „Păpăruga”; Mulţumiri

De la revistă la tabără

„Păpăruga” 2011

Ideea apariţiei unei reviste a elevilor şcolii generale din Micherechi s-a ivit ca o strategie de revigorare a activităţii şcolare şi ca o mână de ajutor întinsă dascălilor care îşi desfăşoară activitatea în această şcoală, în care mai sunt încă destui elevi care aduc din familie cunoştinţe de limbă şi sentiment identitar românesc. Numele revistei, „Păpăruga”, semnifică în graiul local o mică insectă (mămăruţa, buburuza, gărgăriţa) plăcută ca aspect şi folositoare pentru om, dar şi numele unui vechi obicei pe care copiii erau îndemnaţi să îl practice pentru a aduce ploaia, adică, de fapt, speranţa renaşterii, a bunăstării pentru întreaga comunitate. De la revistă la organizarea taberei nu a fost decât un pas. La început, o astfel de tabără a părut a fi doar o idee năstruşnică şi entuziastă, dar, în câteva săptămâni, ea a devenit realitate. Multe propuneri şi aspecte ale organizării au venit chiar din partea acestor copii minunaţi, care – ne-am dat seama în cele două zile şi jumătate de tabără – merită să ne ocupăm cu ei şi să le oferim tot ce avem mai bun. Astfel, pornind fără nicio sursă financiară, tabăra „Păpăruga” a micilor jurnalişti din Micherechi a prins viaţă în curtea Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, la redacţia „Foii româneşti”. Poate niciodată curtea şi clădirea n-au fost atât de vesele, atât de colorate ca în zilele de 13–14–15 iulie. Tabăra a fost primită cu plăcere şi însufleţire şi de părinţi, şi de dascălii şcolii. A fost un eveniment inedit pentru comunitatea românească din Jula şi Micherechi şi sperăm din tot sufletul că şi în vara viitoare o vom putea organiza.

Tabăra „Păpăruga”, aşa cum au văzut-o şi trăit-o micii jurnalişti

„Am fost foarte bucuroasă când am auzit că se va organiza tabăra revistei Păpăruga. În prima zi, de dimineaţă am ridicat corturile, am desenat şi am jucat jocuri distractive. Mi-a plăcut mult că am desenat un logo al taberei.”(Lois Ruja)

 *

„La ora 10 am ajuns la tabăra Păpăruga. Aici s-au adunat 10 copii. Ne-am distrat foarte bine, cu toate că a fost tare mare căldură. Ne-am bătut cu apă. În tabăra asta nu numai ne distrăm, ci şi învăţăm şi am primit o amintire pe viaţă. Aşa-i de bine în tabăra asta, că mi-am dat seama că nu mai am nevoie de calculator sau televizor.” (Bianca Madarasi)

*

„Mai înainte am montat corturile, dar nu a fost aşa de uşor, pentru că ne-a ţinut vreo 1–2 ore. După masă ne-am jucat că ne-am stropit unii pe alţii cu apă. După ce ne-am uscat şi ne-am schimbat haine, am jucat diferite concursuri.” (Csaba Cefan)

*

„La această tabără ne-am distrat extraordinar de fain chiar şi cu adulţii. În tabără am cunoscut cum să trăim fără calculator şi fără televizor. A fost fain că am fost copii de diferite vârste  şi totuşi ne-am împrietenit şi ne-am distrat foarte bine. (Carina Iuhas)

*

„Deja din prima dimineaţă ne-am simţit foarte bine. A fost foarte fain când Ana Cioca ne-a arătat cum să folosim aparatul de fotografiat şi ne-a lăsat să facem poze cu aparatul mare al redacţiei Foaia românească. Pe tot parcursul zilei însă m-am gândit mult la cei din Micherechi.” (Lidia Somogyi)

*

„În această zi frumoasă m-am distrat foarte bine. Mi-a plăcut mult că dormim în corturi. E prima dată când dorm în cort. Am aşteptat foarte mult tabăra aceasta. Am ajutat la prepararea prânzului, am desenat, ne-am jucat mult.” (Naomi Ruja)

*

„Când am ajuns în curtea Uniunii ne-am mirat de locul frumos şi mare. Prima zi de tabără a fost foarte frumoasă, dar a fost şi grea, pentru că mult ne-am chinuit cu montarea corturilor. Cu mari greutăţi şi cu mult ajutor, am reuşit într-un final să ridicăm corturile. La prânz am luat masa în curtea Uniunii, sub un pom mare, care ne-a ţinut de umbră. Mie mi-a plăcut tare mult când am făcut logo-ul taberei. A fost o distracţie nemaipomenită.” (Diana Bogdan)

*

„După amiază, eu şi cu Csabi ne-am bătut cu apa, ne-am stropit cu furtunul. Apoi au venit şi fetele. Pe ele şi cu apă din găleată le-am stropit. Toţi ne-am udat până la piele, a trebuit să ne schimbăm hainele. Seara, înainte să mergem la plimbare prin oraş, cu domnul Barni (care a cântat la chitară) şi cu doamna profesoară Mihaela (care a scris versurile) am învăţat să cântăm Imnul Păpărugii. Noaptea nicicum nu ni s-a făcut somn.” (Victor Iova)

*

„Au venit la noi de la Ecranul Nostru şi de la radio. Doamna Eva ne-a povestit despre istoria Foii româneşti. Am cunoscut şi secretele radiofoniei. Am învăţat noţiuni de ziaristică. Am făcut şi reportaje la televiziune şi radio.” (Lois Ruja)

*

„A doua zi dimineaţa băieţii ne-au sculat la ora 7.00 şi după aceea nu am mai putut dormi. Pe la ora 11.00, au venit cei de la Ecranul Nostru şi a trebuit să facem interviuri. Am avut mari emoţii. Am citit o compunere, ca şi cum noi am fi reporterii. Asta mi-a plăcut, dar nu ştiu de ce, am început să tremur şi n-am ştiut ce să fac. (…) Ne-am udat cu apă, ne-am făcut tricouri titrate cu Păpăruga şi ne-am jucat fel de fel de jocuri. Seara au venit oaspeţi de la Chitighaz. Am cunoscut-o pe Lili şi cele două fetiţe, Liliana Daniel şi Daniela Strein, care ne-au cântat la chitară.” (Bianca Madarasi)

*

„Dimineaţa ne-am sculat foarte cu greu, pentru că seara ne-am culcat târziu. De la redactorul şef Eva Iova am aflat cum se face un ziar săptămânal, şi cum era el în trecut. Am cunoscut secretele radiofoniei. Am învăţat noţiuni noi: reportofon, operator, cameraman, reporter, presă scrisă, presă electronică, tehnoredactare, montaj, fonotecare, arhivă. A foarte fain când ne-am făcut tricouri pe spatele cărora am scris: Păpăruga. Seara cu mare bucurie i-am primit pe musafirii din Chitighaz. A fost o minunată seară cu muzică folk. A doua seară a ajuns la punctul culminant când n-am avut somn şi ne-am distrat până în zori. Chiar dacă pentru noi noaptea a fost scurtă, nu simţim oboseala, pentru că nu vrem. Îmi pare sincer rău că aşa scurtă a fost tabăra.” (Carina Iuhas)

*

„A doua zi dimineaţa noi, fetele, ne-am sculat mai devreme pentru că noi am făcut micul dejun, împreună cu doamna Anca. Azi a fost la noi televiziunea, am dat şi am făcut interviuri. Mai târziu ni s-a făcut foame şi am mâncat tocană cu carne de porc. Eva Iova ne-a arătat apoi ziare de demult. Mai spre seară ne-au stropit cu furtunul şi cu viderele. Seara mâncarea a fost mici şi carne la grătar. După concert, am mâncat tort şi am primit câte un păhărel cu şampanie pentru copii. Am cântat şi La Mulţi Ani! După plimbarea de seara, am stat cu fetele în cort şi am tot vorbit până la ora 3.30. Ne-am simţit foarte bine! (Lidia Somogyi)

*

„Dimineaţa, eu cu Ana şi Lidia am făcut micul dejun pentru toţi participanţii la tabără. Am făcut pâine cu ou şi ceai. Asta a fost ziua în care am învăţat mai multe: cum se scrie un ziar, cum se face un interviu, cum se pun întrebări. Ştefan Crâsta de la televiziune ne-a arătat un filmuleţ despre o tabără din anul 1982. Filmul a fost în alb-negru.” (Diana Bogdan)

*

„A doua zi nu a fost uşor să ne trezim, pentru că seara ne-am culcat foarte târziu. După gimnastică şi după micul dejun, am învăţat despre jurnalistică cu cei de la Foaie, Ecranul Nostru şi radio. Seara am făcut împreună cu adulţii grătare, mici. Mie îmi plac foarte mult micii.” (Tiberiu Ruja)

*

„În tabăra aceasta nu doar ne-am distrat ci am şi făcut lucruri serioase. Am învăţat cum se scrie un ziar, cum se face un reportaj, un interviu, cum trebuie să punem întrebări. Când au fost aici cei de la televiziune, eu am fost de patru ori operatorul, pentru că domnul Zsolti m-a lăsat să stau la camera de luat vederi. Apoi am făcut interviu cu Carina, dar şi cu mine au făcut interviu. A fost minunat! Sperăm să fie şi la anul!” (Ana Bodnar)

În tabăra Păpăruga, nu numai elevii au ţinut un jurnal de tabără, ci şi participanţii adulţi. În numărul următor, vă vom prezenta impresiile lor despre aceste zile minunate, petrecute la redacţia Foii româneşti, din Jula.

Imnul revistei „Păpăruga”

Dacă vrei să ne cunoşti,

Dacă vrei să ne-ndrăgeşti,

Dacă vrei să ştii apoi

Multe lucruri despre noi,

Dacă vrei ca să revii

Într-o grupă de copii,

Şi să crezi din nou că lumea

E un vis cu jucării,

Refren:

Citeşte Păpăruga,

Citeşte Păpăruga,

Fii  ochi şi urechi

Dacă treci prin Micherechi!

Poate credeţi că glumim,

Poate credeţi că nu ştim

Care este drumul bun

Pentru graiul cel străbun.

Dar citiţi revista noastră,

Duceţi-o în casa voastră.

Căci ea poate fi balanţa

Ce v-aduce iar speranţa.

Refren:

Citeşte Păpăruga,

Citeşte Păpăruga,

Fii ochi şi urechi

Dacă treci prin Micherechi!

©m&bJ

2011

Mulţumiri

„Foaia românească” le mulţumeşte tuturor acelora care au sprijinit Tabăra „Păpăruga” şi care au contribuit astfel la reuşita acestei acţiuni care nu a beneficiat de niciun fel de buget propriu. Organizatorii şi micii jurnalişti aduc mulţumiri:

- tuturor acelora care au răspuns cu donaţii în bani la apelul „Ascultaţi-ne ruga, ajutaţi Păpăruga!”,

- doamnei profesoare Florica Santău din Chitighaz,

- familiei Gheorghe şi Maria Ruja din Micherechi, care a asigurat cina în prima seară de tabără, cu piparcă umplută şi plăcintă,

- familiei Petre şi Ana Iepure, proprietara Pensiunii Fenyő, din Jula, care a ajutat la preparatul hranei,

- doamnei profesoare Ana Netea Benye de la şcoala din Micherechi, care şi-a vizitat elevii şi le-a adus două tăvi cu plăcinte,

- doamnei Nelli Son, din Megyesegyháza, care a pregătit un popricaş de porc excelent,

- domnului consul general, Călin Cămărăşan şi soţiei, Mihaela Cămărăşan, care au încununat reuşita celei de-a doua zile cu două torturi delicioase,

- domnului avocat Gheorghe Ruja din Jula, care a preparat cu mare drag grătare, mici şi croampe frite, pentru cina din seara a doua.

- Asociaţiei Culturale a Românilor din Seghedin, care a cumpărat tricourile pe care a fost imprimat logo-ul taberei.

În afară de cele enumerate, cheltuielile celor două zile şi jumătate de tabără s-au ridicat la 50 de mii de forinţi. Această sumă a fost asigurată şi prin donarea indemnizaţiei primite de la AŢRU din partea a doi deputaţi care fac parte din această organizaţie şi care au dorit să rămână anonimi.