Istoria recensămintelor din Ungaria

În perioada 1–31 octombrie 2011 are loc cel de-al 15-lea recensământ al populaţiei din Ungaria. Prima numărare a populaţiei a fost prescrisă în 1777 de împărăteasa Maria Tereza, care însă după moartea acesteia din 1780 a rămas pentru fiul ei, Iosif al II-lea, desfăşurându-se între anii 1784 şi 1787.

În Ungaria, primul serviciu de statistică oficială a fost înfiinţat de guvern în cadrul Ministerului Agriculturii, Industriei şi Comerţului, care în 1869 a organizat recensământul integral pentru întreaga ţară.
Cea de-a doua numărare a populaţiei s-a realizat în 1871 de către Oficiul Statistic Maghiar Regal, luând în consideraţie hotărârea din 1872 a organizaţiei internaţionale de statistică, ca ţările europene să organizeze recensămintele în aceeaşi perioadă, în anii care se sfârşesc cu cifra 0.
În cadrul celui de-al treilea recensământ, din anul 1890, alături de domicilii, s-au numărat şi imobiliarele publice şi particulare.
Calitatea recensământului din 1900 a fost îmbunătăţită prin introducerea instruirii recenzorilor, dar s-au dovedit a fi stimulente pentru recenzori şi onorariile plătite pentru prima dată.
Guvernul s-a arătat a fi foarte interesat de datele recensământului din 1910, din cauza atmosferei politice internaţionale şi naţionale şi din cauza opririi în mod brusc a dezvoltării economice.
De rezultatele din 1920 a fost mare nevoie pentru a evalua pierderile primului război mondial. Atunci au angajat pentru prima dată femei ca recenzori.
La recensământul din anul 1930 au încercat pentru prima dată mecanizarea prelucrării datelor statistice.
Cel de-al optulea recensământ a avut loc în 1941 din cauza modificărilor teritoriale în urma Dictatului de la Viena.
După cel de-al doilea Război Mondial, în loc de 1950, în 1949 a avut loc primul recensământ, de care a fost nevoie pentru evaluarea pierderilor omeneşti de război, iar despre migraţiunile considerabile existau doar estimări.
În cadrul celui de-al 10-lea recensământ, din anul 1960, a fost întocmită şi lista străzilor, numerelor de case, care au cuprins şi numele proprietarului casei şi numărul celor care au stat în acea casă. Datele statistice au fost prelucrate deja în calculator.
Recensământul din 1970 a fost ajutat prin stocul de hărţi, iar datele statistice au fost prelucrate exclusiv în calculator.
La recensământul din 1980 s-a formulat pretenţia ca acesta să ofere o imagine despre păturile sociale.
Recensământul din 1990 a reflectat particularităţile perioadei de după schimbarea regimului, în cadrul acestuia punându-se întrebări şi referitoare la şcoli, profesie.
Ultimul recensământ, cel de-al 14-lea, a avut loc între 1–21 februarie 2001, acesta realizându-se deja în mod anonim. Aici s-a lărgit numărul întrebărilor referitoare la domiciliu, dar a fost prelucrată şi metoda recenziei calificărilor obţinute în cadrul învăţământului în permanentă schimbare din Ungaria.
Parlamentul ungar a adoptat la 5 octombrie 2009 legea privind cel de-al 15-lea recensământ. Regulamentul a fost modificat la 1 iunie 2010, adăugând şi întrebările referitoare la apartenenţa religioasă, starea de sănătate, cunoştinţe de limbă, circulaţie, călătorii, deţinerea casei de vacanţă. În acelaşi timp, furnizarea datelor legate de starea de sănătate, handicap, apartenenţă religioasă, limbă maternă şi naţionalitate este voluntară, iar în loc de apartenenţa naţională şi etnică se întreabă despre naţionalitate.
R.P.

Comentarii