ORTODOXIA: Valoarea şi frumuseţea sufletului

Dintotdeauna omul şi-a pus întrebarea cine este, de unde vine şi încotro se îndreaptă, ce este sufletul, de ce vorbim de suflet ca ceva de foarte mare valoare? Sunt şi alte multe întrebări pe care orice om şi le-a pus şi la care de multe ori nu a găsit un răspuns.
Nu voi putea răspunde la toate întrebările în câteva rânduri, dar cred că ceea ce trebuie să ştim este că sufletul este comoara cea mai de preţ a existenţei noastre.

Credinţa noastră este că Dumnezeu a creat lumea pentru om. La prima vedere pare ceva abstract şi curios. Cum este posibil ca o lume atât de vastă este creată pentru om? Dumnezeu a creat lumea nu pentru că ar fi avut El nevoie de ea, ci a creat lumea ca să fie cadrul în care trăieşte omul, de care să se bucure omul, în care omul îşi câştigă mântuirea. A creat deci lumea pentru om şi după aceea l-a creat pe om în lumea aceasta, ca să cunoască omul din şi prin lumea acesta puterea lui Dumnezeu, înţelepciunea şi bunătatea lui Dumnezeu. Omul la rândul său trebuie să se gândească la un creator şi să ştie că lumea aceasta nu s-a făcut singură.

Este mult prea frumoasă lumea acesta, prea multă rânduiala, prea bine puse la punct toate legile şi forţele fizice ca să creadă cineva că totul este doar o întâmplare şi că totul s-a creat din aproape în aproape, din una în alta, până s-a ajuns la o asemenea minunăţie. Desigur, nu este aşa. Dumnezeu a creat lumea şi lumea ne aduce aminte de Dumnezeu.
Peste toate acestea, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră…" (Geneza 1,24) ridicându-l la standardul cel mai înalt făcându-l stăpân al creaţiei Sale: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi…” (Geneza 1,28).
Omul primeşte o valoare specială în raport cu lumea, primind în dar chipul lui Dumnezeu şi totodată şi scânteia de viaţă sau suflarea de viaţă şi anume sufletul.
Despre valoarea sufletului ne aminteşte însuşi Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele: „Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?, sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său” (Matei 16,26–27). Noi oamenii putem să dăm valoare sufletului sau să-l pierdem, alegerea este a noastră. Gândirea pozitivă, bunătatea, smerenia, dragostea, iertarea, iubirea de semeni sunt doar câteva elemente prin care putem da valoare sufletului şi ne putem păstra curaţi înaintea lui Dumnezeu.
Fiecare zi a vieţii noastre poate deveni o sărbătoare a sufletului, să trecem din sărbătoare în sărbătoare, iar adevărata sărbătoare o face conştiinţa curată şi sufletul curat, eliberate de păcate şi patimi. Ai conştiinţă curată, ai sărbătoare tot timpul, nu ai conştiinţă curată, nici la sărbătoare nu poţi sărbători.
Chipul frumos al sufletului se revarsă asupra celor din jur. Sunt oameni care au pe chip o lumină, de parcă Dumnezeu s-ar fi coborât în sufletele lor, iar lumina aceea impalpabilă, imaterială, n-ar mai putea fi pusă sub obroc. Ochii lor sunt calzi, fără acea încrâncenare pe care o ghiceşti în privirea celor mai mulţi. Vorba e domoală, lipsită de patos, ei nu vor să convingă cu orice preţ. Ştiu că fiecare din noi putem să vedem lucrurile diferit. Ei nu vor să impună sau să se impună. Sunt umili, tăcuţi, gata să ofere mereu ceva din ei înşişi celorlalţi – o părticică din sufletul lor, o mână de ajutor celor ce au nevoie. Sau pur şi simplu o privire blândă, o strângere de mână, un cuvânt de încurajare. Sunt fericiţi că există şi că sunt parte din această lume, pe care o văd ca pe o încununare a creaţiei divine. Ei sunt „făcătorii de pace” – cearta, conflictul nu au loc în interiorul şi în exteriorul lor.
Chipul frumos al omului vine din frumuseţea sufletului. Dacă vom reuşi să acumulăm în noi mai multă bogăţie de suflet, mai multă bucurie, mai multă pace, ea se va extinde şi în exteriorul nostru. Şi lumea întreagă va deveni o materializare a frumuseţii divine, o clipă din infinitul dumnezeirii.
Pr. dr. Origen Săbău, paroh, Apateu

Comentarii