Recensământ 2011 - Convinge-i şi pe ceilalţi să se declare români! (5)

Mihaela Bucin, şefa Catedrei de română, Seghedin
– În cazul meu, lucrurile sunt foarte simple, nu mă pot declara decât ceea ce sunt, româncă. Însă recunosc faptul că în Ungaria multe persoane ar putea fi în dificultate, atunci când li se pun întrebările legate de naţionalitate, limbă maternă şi religie. Ca orice lucru care se întâmplă în domeniul vieţii publice, recensământul populaţiei din Ungaria este o problemă de responsabilitate. În prezent, trăind în democraţie şi ca cetăţeni ai unui stat european, avem nişte drepturi şi nişte îndatoriri. Atât îndatoririle, cât şi drepturile, trebuie să le abordăm cu responsabilitate. Căci fiecare este răspunzător de soarta comunităţii din care face parte, din momentul în care se consideră membru al ei. Cei doi piloni ai rezistenţei unei naţionalităţi în perioada actuală, cred eu, sunt munca de calitate şi responsabilitatea. Deci, şi întrebările pe care ni le vor pune recenzorii veniţi cu chestionarul de recensământ trebuie luate foarte în serios. Aceste întrebări care sunt voluntare, nu sunt obligatorii şi sunt pe ultima pagină a chestionarului, s-ar putea să fie omise de unii recenzori. De aceea, cei care se pot informa, cei care au posibilitatea, talentul, voinţa, curajul de a le vorbi celorlalţi sunt obligaţi şi responsabili să le atragă atenţia semenilor lor din comunitate, că în chestionarul de recensământ există întrebări referitoare la naţionalitate, limbă maternă şi religie. Dacă recenzorul uită, orice român din Ungaria e obligat să-i atragă atenţia că vrea să răspundă şi la aceste întrebări. Sper că studenţii mei, care sunt într-adevăr români şi care lucrează şi-şi câştigă pâinea din faptul că sunt români, lucrează în instituţii româneşti, simt importanţa acestui lucru şi eu refuz să cred că ar avea nevoie de o altă motivaţie în afară de aceea că fac parte din neamul românesc, prin naştere, educaţie, identitate. Există mai multe categorii, din punctul de vedere al ocupaţiilor, printre românii din Ungaria. Suntem noi, românii care trăim din românitatea noastră – şi nu o spun în sensul rău al cuvântului. Eu şi încă atâţi oameni cât se pot număra pe degetele de la patru mâini, deci destul de puţini, trăim datorită faptului că suntem români şi ştim româneşte. Pentru activitatea desfăşurată în acest domeniu primim salariu, iar responsabilitatea şi meseria noastră nu se pot opri la terminarea orelor de muncă, dacă vrem ca aceste instituţii să se menţină şi dacă vrem ca, eventual, şi copiii sau nepoţii noştri să aibă posibilitatea, dacă vor, să rămână români în Ungaria. Trebuie să facem mai mult decât ceea ce facem la locurile de muncă şi pentru care primim plată, fiindcă soarta de minoritar implică mai mult efort pentru a te menţine, decât în cazul majorităţii. Să le vorbim, deci, celorlalţi despre importanţa acestui recensământ! Eu cred că nu trebuie să privim lucrul acesta în glumă sau cu dezinteres şi indiferenţă. Este o obligaţie care ţine de demnitatea umană personală a fiecăruia!

Cosmin Pop, preot, Jaca
– Recensământul este important pentru fiecare minoritate din Ungaria, în cazul de faţă pentru noi, românii de aici, deoarece vom avea o imagine despre felul cum îşi asumă fiecare dintre noi apartenenţa la naţionalitatea din care face parte, ne este ruşine sau nu că suntem români. Dragostea faţă de neamul din care faci parte şi faţă de biserică, o învaţă fiecare dintre noi în primul rând acasă, în familie, nu la şcoală sau la biserică. Dacă acasă părinţii le vorbesc copiilor lor cu dragoste şi mândrie despre neamul din care se trag şi despre biserica de care aparţin, atunci mai mult ca sigur că fiecare copil şi om matur îşi va iubi neamul şi biserica, şi nu-i va fi ruşine de ceea ce este. Acasă se pun bazele patriotismului sănătos şi a credinţei. Eu cel puţin aşa am învăţat de la părinţii mei: să-mi iubesc neamul şi biserica. Sper şi am nădejde ca rezultatele să fie cât mai pozitive posibil.

Ioan Cozma, Jula
– Sunt convins că recensământul populaţiei e important, dar pentru noi românii şi pentru toate minorităţile din această ţară nu ştiu dacă va fi un lucru pozitiv. Indiferent că vom fi mai mulţi sau mai puţini, statul nu cred că va avea posibilitatea să ne sprijine mai mult, simţim pe pielea noastră demult acest lucru. Instituţiile noastre tind tot mai mult spre desfiinţare. Am speranţa că la recensământul de anul acesta să se declare mai mult de zece mii de români, pentru că în ultimii ani foarte mulţi români din ţara mamă s-au stabilit aici, în Ungaria.

Petru Hotea, Aletea
– Eu trăiesc la Aletea şi sufletul meu este încă român, nu am uitat de neamul meu. La începutul lunii octombrie am împărţit la toţi consătenii mei pliante despre recensământ, primite de la Autoguvernarea Românească a Judeţului Bichiş. Eu am fost mai demult distribuitor de gazete la ziarul judeţean şi îi ştiu pe toţi românii din Aletea. Aşa că atâta am putut să fac pentru comunitatea românească, că le-am pus în cutia poştală la toţi pliante. Sper să fim mai mulţi români decât în urmă cu zece ani, iar cei care sunt români să se declare fără ruşine.
Anca Butar

Comentarii