Cristos a-nviat!

„Dacă mărturiseşti, deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.” Rom. 10:9
Omul prin căderea în păcat a dobândit o natură păcătoasă. Răul îi este ceva natural, nu trebuie să-l înveţe ca să-l înfăptuiască. „Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” Rom. 7:19. Filosofii din antichitate spuneau că înţelepciunea începe atunci când omul începe să se cunoască pe sine. Cunoaşterea de sine este bună, dar dacă ne oprim numai la ea, şi nu ajungem la Dumnezeu, atunci suntem ca omul care ştie ce boală are şi ajunge disperat, pentru că nu vede nici o cale de ieşire din starea lui. „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?!…” Rom 7:24. Apostolul Pavel se cunoaşte foarte bine pe el însuşi. El este convins că numai Cristos îl poate ridica din această stare. „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru!” Rom. 7:25a.
Neprihănirea omului nu are nici o valoare înaintea lui Dumnezeu. „Şi să fiu găsit în El nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Cristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă.” Fil. 3:9 (neprihănire=stare după voia lui Dumnezeu). Are o dorinţă fierbinte şi o speranţă vie: „Şi să-l cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.” Fil. 3:10–11. Oare câţi dintre cei care se numesc azi creştini mai cred în învierea morţilor? După învierea lui Isus aproximativ la 30 de ani în biserica din Corint, unii aveau deja păreri îndoielnice asupra acestui subiect. „Iar dacă se propovăduieşte că Cristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor? Dacă nu este o înviere a morţilor nici Cristos n-a înviat.” 1 Cor. 15:12–13. „Şi dacă n-a înviat Cristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre, şi prin urmare, şi cei ce au adormit în Cristos sunt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Cristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!” „Dar acum, Cristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. Căci, dacă moartea a venit prin om tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi vor învia în Cristos, dar fiecare la rândul cetei lui.” 1 Cor. 15:17–22. De multe ori auzim de la „creştini” următoarele: Cine ştie? Încă n-a venit nimeni de-acolo. Dar, tocmai Cristos a venit! Mie îmi este îndeajuns.
Învierea Domnului Isus este temelia Creştinismului. Creştinismul stă sau cade odată cu învierea. Dacă nu există înviere nu există nimic interesant. Învierea face Creştinismul deosebit şi mai presus de orice altă concepţie religioasă. Crezi tu lucrul acesta? Dumnezeu să te ajute să crezi!
Ioan Ruja
Biserica Baptistă din Micherechi

Comentarii