Delia Magdu Krasznahorkai (1944–2012)

A părăsit această lume o româncă devotată, care a ştiut să-şi menţină integritatea obârşiei în ciuda circumstanţelor deseori vitrege, care ar fi predispus pe alţii să-şi-o abandoneze. A părăsit această lume o fiică de preot, soră de genial creator spiritual românesc din Ungaria, care cu modestie a ştiut să poarte povara renumelui celor doi bărbaţi remarcabili în umbra cărora a crescut. A părăsit această lume un intelectual şi om de cultură temeinic pregătit, care a ştiut să ofere semenilor săi un exemplu de trăire lucidă şi corectă, fără compromisuri. A părăsit această lume o profesoară generoasă, care a ştiut să atragă pe cunoscuţii ei – mai ales discipolii îndrăgiţi – spre valori culturale veritabile, adevărate. A părăsit această lume o bătăniancă devotată, care, chiar dacă s-a depărtat de locul natal, ajungând la Jula, sufletul şi gândul i-a rămas mereu acolo. A părăsit această lume un om deosebit, care a ştiut să-şi păstreze ţinuta morală şi sufletească în ciuda grelelor încercări fizice. A părăsit această lume o colegă, o prietenă inegalabilă, care a fost mereu discretă în prietenie, consecventă în sentimente, neclintită în convingeri.
Delia Magdu s-a născut pe 23 noiembrie 1944, la Bătania, în familia preotului Ioan Magdu şi a preotesei Maria. Şcoala generală a terminat-o în satul natal, după care şi-a continuat studiile la Liceul de artă Tömörkény din Seghedin, urmând apoi Facultatea de Muzică din acelaşi oraş. Încă din ultimul an al studenţiei a început să predea la Şcoala de muzică din oraşul Jula. Din toamna anului 1965 până la pensionarea sa din iunie 2007 a avut acelaşi loc de muncă: şcoala de muzică din Jula. Între 1987 şi 1990 a predat muzică şi la Liceul „N. Bălcescu” din Jula. Nu s-a odihnit nici după ieşirea la pensie. A continuat să predea muzică la şcolile din Újkígyós şi Aletea până în noiembrie anul trecut. În decembrie a aflat că are o boală nevindecabilă. Au urmat săptămâni de spitalizări, operaţii şi tratamente, dar boala a fost mai tare decât ea. Duminică, 1 aprilie a răpit-o definitiv dintre noi. Soţul şi cei doi copii ai ei, precum şi rudele şi prietenii au pierdut o fiinţă dragă.
Delia, de acum încolo, când se vor întâlni românii julani la un spectacol de teatru românesc, la câte-o conferinţă românească, la concertul unui valoros interpret român, scaunul Tău va rămâne vacant. Dar locul Tău va rămâne mereu ocupat în sufletele celor care Te-au cunoscut, apreciat şi iubit.
Veşnică să-ţi fie pomenirea!

Comentarii