Rugăciunea, postul şi milostenia – stâlpi ai evlaviei

Duminică, 25 martie, când Biserica Ortodoxă Română a prăznuit Buna Vestire, Adunarea Oastei Domnului din Micherechi l-a avut în mijlocul ei pe preotul Marian Mărcuş din Caransebeş, care prin cântecele sale a adus linişte şi pace în sufletele celor prezenţi.

La eveniment au onorat cu prezenţa PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Răzvan Paul Ciolcă, consul general al României la Seghedin, dr. Mihaela Bucin, şefa Catedrei de Limba şi Literatura Română din cadrul Universităţii din Seghedin, Margareta Tat, primarul localităţii şi Ana Rocsin Sárközi, directoarea şcolii generale. Prima cântare pe care a cântat-o pr. Marian Mărcuş a fost o cântare în cinstea Maicii lui Dumnezeu „Sub o salcie pletoasă”.

A fost o sărbătoare îndoită, cu un aspect în plus, o zi deosebită de preacinstire a Maicii Domnului, din perioada de pregătire din Postul Mare. Preasfinţitul Siluan ne-a îndemnat să pornim pe calea sfântului post pentru a ne întâlni la capătul ei cu Isus Hristos Înviat. PS Episcop a dat o importanţă mare modului în care noi credem în Dumnezeu, iar credinţa este rodul venirii pe această lume a Mântuitorului Isus Hristos. Ne-a mai vorbit despre importanţa dreptei credinţe ortodoxe, despre sfintele icoane, care reprezintă dovada cea mai concretă a Întrupării Mântuitorului Isus Hristos. Totodată, duminica din 25 martie, a praznicului Bunei Vestiri a coincis cu praznicul mare pe care Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte, şi anume a cinstirii Sfântului Ioan Scărarul. De la acest sfânt ne-a rămas o lucrare foarte importantă care se numeşte scara, care ne duce cu gândul la scara Patriarhului Iacov din Vechiul Testament.
Literatura duhovnicească, pe care ne-o propune biserica, este la fel de importantă, pentru că ea ne arată cum au înţeles alţi oameni viaţa, patimile, despătimirile şi calea care duce spre Dumnezeu. Îndrumătorul Petrică Caba ne-a vorbit ce este de fapt pentru fiecare dintre noi rugăciunea. Ne-a arătat prin predica sa, că numai Dumnezeu le este oamenilor singura nădejde: „Datoria noastră ca şi bunici, ca şi părinţi, e să ne rugăm împreună cu copiii noştri. Astfel, totdeauna copiii noştri vor face ceea ce facem noi. Să-i învăţăm pe copiii noştri despre Dumnezeu, să-i ducem la biserică şi să ne rugăm împreună cu ei. Pentru că o familie sănătoasă înseamnă o biserică sănătoasă, iar o biserică sănătoasă înseamnă o comunitate sănătoasă. Şi ne întrebăm de ce? Răspunsul meu este că dacă noi nu facem cu copiii noştri, cine va face? Credinţa se moşteneşte de la bunica la mama şi apoi la copil. Trebuie să ne întoarcem în post şi în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea împreună cu postul şi milostenia sunt cei trei stâlpi ai evlaviei”, am auzit în predica lui Petrică Caba.
După serviciu, preotul Marian Mărcuş ne-a vorbit despre importanţa postului:
– Postul şi crucea pe care o ducem în spatele nostru, a problemelor, a greutăţilor, a necazurilor nu poate să fie decât o bucurie. Pentru omul credincios, postul este o bucurie. Credinţa noastră ortodoxă adevărată este ca postul cel trupesc să-l împletim cu cel duhovnicesc. Aceasta presupune fapte bune şi presupune să vorbeşti despre dragostea şi bunătatea lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut mult bine în locul nostru, pentru că a suferit patimile şi moartea, ca să ne împace pe noi cu Dumnezeu, ca să redeschidă din nou porţile cerului care se pare pentru totdeauna închise, după ce primii oameni, Adam şi Eva, au păcătuit. Dumnezeu era foarte supărat şi jignit pentru păcatul primilor oameni şi se pare că a închis pe veşnicie porţile cerului. Postul presupune fapte bune, vorbire despre dragostea lui Dumnezeu, cercetarea fraţilor credincioşi, cercetarea celor bolnavi trupeşte, sufleteşte, ca tuturor să le spunem despre dragostea lui Dumnezeu. Postul numai atunci este adevărat, dacă el este împletit cu faptele bune. Postul adevărat nu este acela care după ce ai mâncat de dulce, înainte de începerea postului pui vasele în pod şi spui că nu voi mânca din vasele acestea până când va trece postul. Nu aceasta înseamnă postul. Poţi să mănânci din vasele acelea din care ai mâncat mâncarea de dulce cărnuri, lapte şi brânză, dar inima ta să fie curată, sfinţită şi plăcută lui Dumnezeu. Acesta este postul adevărat.
În acest context aţi venit la ostaşii din Micherechi, care după cum am văzut este un braţ viu al acestei comunităţi. Ce înseamnă pentru Dumneavoastră să fiţi în mijlocul românilor din Ungaria?
– De fapt, atunci când îl iubeşti pe Dumnezeu, nu există graniţe. Limba în care vorbesc credincioşii este nu acea a unui popor, ci este limba iubirii şi a dragostei care vine de la Dumnezeu. Dar pentru că aici trăiesc români şi ostaşi ai Domnului iubirea este şi mai deosebită şi mai mare. Vin aici întotdeauna cu mare bucurie şi întotdeauna vreau să-i asigur că-i iubesc.
A.C.

Comentarii