In memoriam Iancu - Ioan Covaci (24 decembrie 1944 – 10 mai 2012)

A sunat tot mai încet şi până la urmă a muţit total vioara celui care a iubit o viaţă întreagă muzica populară românească. Vioara a fost rostul şi bucuria vieţii lui Ioan Covaci, cum îi ziceau micherechenii muzicantului satului: Iancu.
În lumea de azi este o caracteristică umană tot mai rară căutarea şi îngrijirea valorilor interioare. Pentru aceasta merită toată aprecierea acei oameni, care fac acest lucru cu un devotament adevărat. Acei oameni, care apreciază mai mult bunurile spirituale decât pe cele materiale, care în locul lucrurilor fără viaţă, preferă emoţiile, amintirile şi sunt capabili să le împartă acestea şi cu alţii.
Muzica este un domeniu care oferă în egală măsură atât celui care o cântă cât şi celui care o ascultă multe emoţii, amintiri plăcute. Muzica se naşte de fiecare dată într-un mod diferit prin cei care o cântă, prin cei care îşi dau tot sufletul pentru ea. Omul care cântă primeşte şi dăruieşte în acelaşi timp, îmbogăţindu-i astfel pe toţi din jurul lui.
Ioan Covaci a fost un muzicant, care a fost conştient de aceste lucruri. Poate şi pentru asta şi-a dăruit toată viaţa creării valorilor. Sutelor de tineri muzicanţi le-a arătat calea, mergând în faţă şi chemându-i după el. Ioan Covaci a avut nu numai un talent moştenit, ci şi curajul gândirii, a avut devotament, răbdare şi atenţie. Pentru el muzica a devenit o menire.
Viaţa lui Ioan Covaci s-a legat strâns de satul său natal, Micherechi, precum şi de toată lumea muzicală românească din Ungaria. Avea doar cinci ani când a prins pentru prima dată în mână vioara. A învăţat de la bunicul său, bătrânul Iancu şi de la tatăl său, Delea. Ca primaş şi contraş a transmis tuturor – atât în Ungaria cât şi în afara graniţelor ţării – dragostea faţă de muzica românească din Micherechi.
De-a lungul anilor a fost distins cu mai multe premii pentru activitatea sa muzicală, în 1994 primind din partea statului maghiar distincţia de „Maestru al artei populare”. A lăsat în urma sa un bogat material sonor, pentru care urmaşii lui îl vor stima şi aprecia. Noi, micherechenii suntem datori să-i păstrăm amintirea şi să facem cunoscută pentru toată lumea moştenirea pe care ne-a lăsat-o.
Primăria comunei Micherechi în două rânduri i-a recunoscut meritele: în 1995, a fost primul care a primit distincţia „Pentru Micherechi”, iar în 2011 a fost premiat cu medalia „Pentru cultura comunei Micherechi”.
Dar nu premiile şi distincţiile contează. Să ne aplecăm fruntea în primul rând în cinstea vieţii lui şi a moştenirii ce ne-a lăsat-o. Toate sunetele viorii lui vor trăi mai departe în sufletele celor care prin el au cunoscut şi au îndrăgit muzica populară românească din Micherechi. Iar prin noi, cei de azi, această muzică va putea fi transmisă celor care vin după noi. Noi toţi am devenit mai bogaţi prin el, viaţa noastră a fost mai frumoasă. Îi mulţumim că ne-a împărtăşit această bogăţie a lui, îi suntem recunoscători că a trăit printre noi. Ne doare însă sufletul că toate astea s-au sfârşit acum.
Prin Ioan Covaci am pierdut un om care ne-a îmbogăţit cultura. A transmis cu cinste moştenirea lăsată de înaintaşii lui. Sperăm că vor fi şi alţii care îi vor urma exemplul. Nu doar familia lui, ci tot satul îl jeleşte şi îi va păstra vie amintirea.
Fie-i ţărâna uşoară!
Conducerea comunei Micherechi

Comentarii