Nişte români la Paris

Cum prezenţa românilor la Paris este menţionată în presă mai ales legată de evenimente neplăcute, să înclinăm puţin balanţa şi către semnul plus…

La sfârşitul săptămânii trecute, eu şi colega mea, Maria Gavra, ne-am alăturat unui grup de români reuniţi la Sorbona. Cauza: misiunea noastră comună, aceea de a preda limba, literatura şi civilizaţia românească în diferite ţări ale Europei, şi nu numai, acolo unde există lectorate româneşti. Scopul: acela de a împărtăşi experienţe, bune practici, comunicări ştiinţifice, de a ne spune problemele, de a căuta soluţii.

Nu voi face o dare de seamă, ci voi reda doar câteva impresii. Mai întâi, că întreaga acţiune a fost minuţios planificată, informaţiile oferite – prompte şi eficiente, primirea, călduroasă, întregul merit al iniţiativei şi coordonării întâlnirii revenindu-i inimoasei colege care predă limba română la Sorbona.

Apoi, aş menţiona anvergura oficială conferită evenimentului, la întâlnirea de lucru participând conducerea Institutului Limbii Române de la Bucureşti, reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei din România, ai Ambasadei române din Paris, ai Institutului Cultural Român din Franţa. Astfel, fiecare lector participant a avut ocazia de a prezenta audienţei specificul academic, administrativ şi legislativ al lectoratului de provenienţă, fiind o bună ocazie de a remarca varietatea formulelor de existenţă dar şi, din păcate, în general, vulnerabilitatea multor lectorate pe fondul crizei economice şi a unei autonomii universitare predispuse la sacrificarea „limbilor mici” din oferta educaţională.

Dacă axa administrativă ne-a sporit îngrijorările referitoare la soarta lectoratelor româneşti în străinătate, cea ştiinţifică în schimb, ne-a reconfortat şi ne-a întărit în gândul că, oriunde am fi, vom sluji patriei limbii şi literaturii române. Fiecare comunicare a fost diferită de cealaltă, prin tematică şi abordare, fie că a fost vorba de a le vorbi unor studenţi străini despre virtuţi ale predării în vechile predoslovii româneşti, fie despre atente selecţii de texte din autori contemporani, fie că s-a prezentat conceptul lingvistic modern de intercomprehensiune în predarea limbilor, sau s-a abordat istoria predării limbii române în Spania, dificultăţile predării gramaticii româneşti studenţilor italieni sau traducerea scriitorilor români în limba germană. Interesul audienţei a fost remarcabil, dovadă întrebările şi discuţiile lansate de intervenţiile celor doi lectori români la Seghedin, una referitoare la dinamica lucrărilor de licenţă ale studenţilor Catedrei de limba română din cadrul Institutului pentru minorităţi, cealaltă despre importanţa metodică a aplicării conceptelor sociolingvistice, dar mai ales a fost vie dorinţa tuturor participanţilor, lectori şi reprezentanţi ai autorităţilor menţionate deja, de a afla cât mai multe despre comunitatea românească din Ungaria. Astfel stând lucrurile, poate nu ar fi lipsită de interes o viitoare întâlnire a lectorilor români în această ţară!

dr. Elena-Tia Sandu