Placheta „Bălcescu” pentru trei absolvente ale liceului românesc

Anul acesta, trei eleve ale promoţiei 2008/2012 au fost premiate cu Placheta „Bălcescu”. În cadrul serbării de bun rămas, directoarea liceului Maria Gurzău Czeglédi a înmânat elevelor Anamaria Bányai, Suzana Czeglédi şi Aneta Solcan acest premiu de recunoştinţă.

Am fost o mică familie…
Pentru eleva Anamaria a fost un lucru firesc şi natural să înveţe la acest liceu, pentru că părinţii, sora ei dar şi verişorii ei au terminat liceul Bălcescu. A frecventat grădiniţa românească din Jula împreună cu mai mulţi colegi de clasă: Suzana Czeglédi, Petru Ardelean şi Andrei Lovász, după care a urmat şcoala generală şi liceul românesc.

– Nu m-am aşteptat la acest premiu, pentru că mai sunt în clasă alţii care au fost eminenţi. Placheta „Bălcescu” pentru mine înseamnă laudă, recunoştinţă. În anul doi la liceu am primit nota patru la matematică, dar pe parcursul celor opt ani de şcoală generală şi de liceu am fost eminentă. În anul doi am dat examenul de bacalaureat la limba engleză şi din informatică în limba română, iar în anul trei am dat examen din chimie şi din cultură şi civilizaţie românească. Anul acesta am avut examene din limba şi literatura română, maghiară, istorie, matematică şi biologie. Mi-aş dori să devin medic şi să devin studenta Universităţii de Medicină din Seghedin. Am fost aici ca o mică familie, ce o să-mi lipsească, ne-a mărturisit Anamaria Bányai.

Prieteniile de la liceu sper să rămână pe veci
Absolventa Aneta Solcan se bucură de acest premiu mai mult pentru că a văzut în ochii părinţilor ei o bucurie nespusă. Tânăra elevă este membra Adunării penticostale „Betel” din Micherechi. După cum ne-a mărturisit, crede că Dumnezeu este cel care i-a îndreptat paşii în viaţă.
– M-a surprins când directoarea şcolii, Maria Gurzău Czeglédi, mi-a rostit numele, pentru că nu mă aşteptam să fiu şi eu numită. Mă bucur foarte mult pentru că în timpul celor patru ani m-am străduit să învăţ cât mai bine la toate disciplinele. Pentru mine este o onoare mare, fiindcă înseamnă că şi profesorii sunt de părerea că am meritat această plachetă. Sunt prima fată în familie care a ajuns până aici. Eu cred că fără Dumnezeu nu putem exista, am cerut ajutorul Lui în fiecare zi chiar şi acum, la bacalaureat. Dacă Dumnezeu nu ar exista pentru mine, atunci nu aş fi nimic. Cred că orice om are un scop în viaţă. Cu trecerea anilor am decis că vreau să devin medic. Pentru mine cel mai frumos lucru este dacă pot să ajut pe cineva, iar doctorii tocmai aceasta o fac. Ca limba română să rămână activă pentru mine, doresc să-mi continui studiile superioare în România, la Universitatea de medicină „Victor Babeş” din Timişoara. Aceşti patru ani au fost pentru mine extraordinari, nu am trăit asemenea sentimente în viaţa mea. Am legat multe prietenii care sper să rămână până-n veci, a precizat Aneta Solcan.

„În familie am auzit multă vorbă românească”
– Placheta „Bălcescu” pentru mine înseamnă o mare bucurie. Le mulţumesc profesorilor pentru faptul că mi-au oferit acest premiu. Ştim bine că această plachetă o primesc elevii cărora le place limba, literatura şi cultura românească. Aici la şcoală mi-am făcut mulţi prieteni, am însuşit multe cunoştinţe de la profesorii pe care îi iubesc şi îi respect. Când eram mai mică, în familie, de la bunicii mei auzeam multă vorbă românească. Părinţii din partea mamei au stat cu noi şi vorbeau în grai bihorean. La şcoală am învăţat limba literară, am participat la mai multe concursuri de citire, de recitare şi de povestire. Am scris articole în revista şcolară „Licurici” şi am dansat în ansamblul de dansuri populare al liceului. Vreau să învăţ limba română la cel mai înalt nivel, studiile superioare doresc să mi le continui în România, la Universitatea de medicină din Timişoara, ne-a mărturisit Suzana Czeglédi.
A. Cioca

Comentarii