Anul acesta, trei eleve ale
promoţiei 2008/2012 au fost premiate cu Placheta „Bălcescu”. În cadrul serbării
de bun rămas, directoarea liceului Maria
Gurzău Czeglédi a înmânat elevelor Anamaria
Bányai, Suzana Czeglédi şi Aneta Solcan acest
premiu de recunoştinţă.
Am fost o
mică familie…
Pentru eleva Anamaria a fost un lucru firesc şi natural să înveţe la acest
liceu, pentru că părinţii, sora ei dar şi verişorii ei au terminat liceul
Bălcescu. A frecventat grădiniţa românească din Jula împreună cu mai mulţi colegi
de clasă: Suzana Czeglédi, Petru Ardelean şi Andrei Lovász, după care a urmat şcoala generală şi liceul
românesc.
– Nu m-am aşteptat la acest premiu, pentru că mai sunt în clasă alţii care
au fost eminenţi. Placheta „Bălcescu” pentru mine înseamnă laudă, recunoştinţă.
În anul doi la liceu am primit nota patru la matematică, dar pe parcursul celor
opt ani de şcoală generală şi de liceu am fost eminentă. În anul doi am dat
examenul de bacalaureat la limba engleză şi din informatică în limba română,
iar în anul trei am dat examen din chimie şi din cultură şi civilizaţie
românească. Anul acesta am avut examene din limba şi literatura română,
maghiară, istorie, matematică şi biologie. Mi-aş dori să devin medic şi să
devin studenta Universităţii de Medicină din Seghedin. Am fost aici
ca o mică
familie, ce o să-mi lipsească, ne-a mărturisit Anamaria Bányai.
Prieteniile
de la liceu sper să rămână pe veci
Absolventa Aneta Solcan se bucură de acest premiu mai mult pentru că a
văzut în ochii părinţilor ei o bucurie nespusă. Tânăra elevă este membra Adunării
penticostale „Betel” din Micherechi. După cum ne-a mărturisit, crede că
Dumnezeu este cel care i-a îndreptat paşii în viaţă.
– M-a surprins când directoarea şcolii, Maria Gurzău Czeglédi, mi-a
rostit numele, pentru că nu mă aşteptam să fiu şi eu numită. Mă bucur
foarte mult pentru că în timpul celor patru ani m-am străduit să învăţ cât mai
bine la toate disciplinele. Pentru mine este o onoare mare, fiindcă înseamnă că
şi profesorii sunt de părerea că am meritat această plachetă. Sunt prima fată
în familie care a ajuns până aici. Eu cred că fără Dumnezeu nu putem exista, am
cerut ajutorul Lui în fiecare zi chiar şi acum, la bacalaureat. Dacă Dumnezeu
nu ar exista pentru mine, atunci nu aş fi nimic. Cred că orice om are un scop
în viaţă. Cu trecerea anilor am decis că vreau să devin medic. Pentru mine cel
mai frumos lucru este dacă pot să ajut pe cineva, iar doctorii tocmai aceasta o
fac. Ca limba română să rămână activă pentru mine, doresc să-mi continui
studiile superioare în România, la Universitatea de medicină „Victor Babeş” din
Timişoara. Aceşti patru ani au fost pentru mine extraordinari, nu am trăit
asemenea sentimente în viaţa mea. Am legat multe prietenii care sper să rămână
până-n veci, a precizat Aneta Solcan.
„În
familie am auzit multă vorbă românească”
– Placheta „Bălcescu” pentru mine înseamnă o mare bucurie. Le mulţumesc
profesorilor pentru faptul că mi-au oferit acest premiu. Ştim bine că această
plachetă o primesc elevii cărora le place limba, literatura şi cultura
românească. Aici la şcoală mi-am făcut mulţi prieteni, am însuşit multe
cunoştinţe de la profesorii pe care îi iubesc şi îi respect. Când eram mai
mică, în familie, de la bunicii mei auzeam multă vorbă românească. Părinţii din
partea mamei au stat cu noi şi vorbeau în grai bihorean. La şcoală am învăţat
limba literară, am participat la mai multe concursuri de citire, de recitare şi
de povestire. Am scris articole în revista şcolară „Licurici” şi am dansat în ansamblul
de dansuri populare al liceului. Vreau să învăţ limba română la cel mai înalt
nivel, studiile superioare doresc să mi le continui în România, la
Universitatea de medicină din Timişoara, ne-a mărturisit Suzana Czeglédi.
A. Cioca
Comentarii
Trimiteți un comentariu