Adevăratele comori ale oamenilor sunt cele sufleteşti

Pe ulicioara unde se găseşte şi biserica ortodoxă din localitatea Otlaca-Pustă, în pragul unei căsuţe modeste, exact lângă biserică, m-a aşteptat tanti Maria Lasc, după numele ei de fată Crişan, o bătrânică simplă, cu mâinile bătătorite de muncă, cu ochii obosiţi de trecerea anilor şi părul albit de ninsorile vieţii. S-a bucurat mult atunci când am anunţat-o că vin la dânsa să povestim. M-a invitat să mergem să ne aşezăm pe banca din curte, de unde îşi spune în fiecare dimineaţă rugăciunea, privind spre turnul bisericii. Cei dragi vorbesc despre tanti Maria doar de bine, o descrie ca fiind blajină, bună la suflet şi harnică. După încercările vieţii, bătrâna ştie însă că adevăratele comori ale oamenilor sunt cele sufleteşti. Cu ele te naşti, trăieşti şi tot ele sunt cele care te conduc pe ultimul drum, ne-a mărturisit Maria Lasc.

O bătrână în pragul timpului
Tanti Maria s-a născut în 1935, la Chitighaz, şi a ajuns la Otlaca Pustă căsătorindu-se cu un român din această localitate. În luna iunie o să împlinească 77 de ani, dar deşi s-a născut într-o lună frumoasă de vară, viaţa nu i-a fost chiar aşa de senină. Rămasă orfană de mamă încă de la un an şi jumătate, ea a gustat de mică din greutăţile vieţii, a îndurat foarte multe necazuri. A trecut de un război, avea pe atunci doar nouă ani, a ţinut piept crudului destin care i-a luat la vârste fragede doi copii şi pe soţul său. Acum, la etatea pe care o are, se bucură de fiecare clipă trăită în sânul familiei, înconjurată de cele două fiice ale sale, de nepoate, rude şi vecini. Toţi o respectă şi o cinstesc ca pe o mamă. Ea este şi omul de bază al părintelui de la biserica din Otlaca, la vârsta ei se îngrijeşte şi acum de curăţenia din biserică, ea deţine cheile bisericii şi se îngrijeşte de toate cele trebuinciose.

Încercările vieţii
Rămasă fără mamă, tatăl său s-a recăsătorit pentru a avea cine să se îngrijească de copii. A avut deci o mamă vitregă şi, aşa cum era obişnuit în acele vremuri, încă de mică a fost dată la lucru. A fost de la şapte ani slugă la un unchi de la Chitighaz, după ce a mai crescut a lucrat cu ziua, zileră, şi aşa şi-a agonisit puţin pentru zestre. Când s-a măritat la Otlaca a avut 19 ani. Primii doi ani a stat cu soacra, pentru că soţul a fost dus cătană. Apoi li s-a născut un copilaş care a doua zi după naştere a murit. La câţiva ani li s-a mai născut un băiat şi două fete. O mare nenorocire a avut, când după 17 ani de căsnicie, a rămas singură să crească trei copii, pentru că i-a murit soţul într-un accident. Tanti Maria se bucură de faptul că toţi copiii ei au făcut şcoli, pentru că ea nu s-a putut ocupa prea mult de ei, a trebuit să muncească să le asigure traiul. După ce fetele s-au măritat, a rămas cu băiatul în care avea încredere că o să-i fie un spijin la bătrâneţe. Dar… se împlineşte 14 ani de când şi el a părăsit-o. Boala l-a răpus din sânul familiei lăsând în urmă o mamă şi o familie îndurerată.

Credinţa şi rugăciunea ajută să treci de greu
„Viaţa te pune la încercare de multe ori, necazuri are toată lumea, toţi păcătuim, dar credinţa şi rugăciunea te ajută să supravieţuieşti. În Dumnezeu trebuie să-ţi pui credinţa şi el te ajută să treci peste momentele grele din viaţă. Dimineaţa din pridvorul casei privesc spre biserica mea dragă şi mă rog pentru toţi ai mei, iar seara din pat privesc spre biserică şi-mi spun rugăciunea… Căci la suferinţă Domnul te ajută. Asta mi-a mai rămas acum: să mă rog pentru familia mea şi pentru sănătate”, ne-a spus tanti Maria.
Bătrânica a muncit cu dăruire toată viaţa şi mereu a avut grijă de cei din jur. Nu a fost niciodată răutăcioasă cu cineva, dimpotrivă – e credincioasă şi miloasă. Întotdeauna îşi face griji pentru toţi, dar crede din tot sufletul în bunul Dumnezeu în care şi-a pus toată nădejdea.
Anca Butar

Comentarii