O poezie pentru românii din Ungaria

Pe 17 iunie, în Duminica Sfinţilor Români, la Otlaca-Pustă a avut loc cea de-a şaptea ediţie a Zilei românilor, organizată de Asociaţia Culturală Română „Mihai Purdi”, eveniment la care a fost sfinţită şi o Troiţă de lemn în stil maramureşean, aşezată la intrarea în localitate. Troiţa de lemn a fost dăruită Parohiei din Otlaca-Pustă de către Primăria comunei Petrova, din Maramureş, localitate înfrăţită cu Otlaca, care a fost reprezentată la acest eveniment de către domnul Ion Petrovai, primarul localităţii, profesorul Ion Petrovai (numai numele sunt identice, nu şi persoanele) şi o delegaţie din care au făcut parte mai mulţi tineri îmbrăcaţi în costume populare maramureşene. La sfinţirea troiţei, oaspeţii din Petrova au venit şi cu o poezie pentru românii din Ungaria, scrisă de prof. univ. dr. Ion Petrovai, poet, iniţiator şi preşedinte executiv al Fundaţiei „Profesor universitar doctor Gheorghe Bilascu” din Petrova şi îndrumător în diverse cenacluri literare.


Cuvânt către fraţii români şi neromâni, dar pământeni din Ungaria

Fraţi întru credinţă, neam şi ţară
Rămaşi acasă unde v-aţi născut
Să înfruntaţi a vremilor povară
Cu nou prezent şi amar trecut!

Am venit la voi cu mic, cu mare
Să vă aducem crucea lui Iisus
Ca privind-o să renască fiecare
Şi prin jertfă să-ajungă-n ceruri sus.

V-am adus din ţară tricolorul
Purtat de cel mai bun dintre noi
Dorind să lumineze viitorul
Dar mai ales prezentul greoi.

Când va fi greu, pe cărările vieţii
Veniţi aici şi rostiţi rugăciuni
Iar greul o să treacă ca roua dimineţii
Şi-n viaţa voastră s-or petrece minuni.

Singuri rămaşi între cer şi pământ
Citiţi cu râvnă şi credinţă Scriptura
Fiindcă luminează sfântul ei cuvânt
Şi vindecă şi ce-a tăiat custura.

De credeţi în frăţie veniţi şi pe la noi
Să vă-ncărcaţi cu putere fiinţa
Ca-n vremuri grele cu viscol şi ploi
Să cunoaşteţi pe deplin biruinţa.

Ar fi multe de spus în clipele măreţe
Pe care le trăim sub soarele credinţei
Cu suflete tinere şi gândiri isteţe
Lăsând să de-a rod sămânţa sârguinţei.

Aici şi acum noi facem istorie
Şi împingem uniţi greoiul ei car
Dorind să gustăm a timpului glorie
Născută din luptă, durere şi har.

De vrem să dăinuim, să fim verticali
În tot ce facem ca simpli muritori
Căci de vom rămâne oameni banali
Riscăm să devenim nişte cerşetori.

Să nu ne lamentăm, să mergem mai departe
Şi să fim măcar ce fost-au strămoşii
Oameni ai credinţei şi marilor fapte
Începute-n în zori, când cântă cocoşii.

Să învăţăm cu toţii ce-i iubirea
De neam, de ţară şi limba română
Căci doar atunci vom întâlni fericirea
Şi viaţa ne va fi rodnică şi bună.

Să trăim cu toţii în mare armonie
Om lângă om, popor lângă popor,
Şi-atunci, pe pământ, va fi bucurie,
Pace, pâine, iubire şi dor.
Pr. univ. dr. Ion Petrovai din Petrova

Comentarii