O voce deosebită în biserica ortodoxă din Micherechi: Costel Busuioc

Biserica ortodoxă şi Adunarea Oastea Domnului din Micherechi a avut la sfârşitul săptămânii trecute un oaspete de seamă: pe renumitul tenor român Costel Busuioc. Până la descoperirea lui în cadrul concursului de talente, „Hijos de Babel” (fiii lui Babel) din Spania, nimeni nu ştia în România cine este Costel Busuioc. De atunci, el a dat mai multe concerte, a editat CD-uri de muzică clasică, muzică religioasă şi colinde. „Cu ocazia vizitelor noastre la parohia din Caransebeş, la părintele Marian Mărcuş, l-am întâlnit pentru prima dată pe fratele Costel. Ne-a cucerit cu vocea lui încă de pe atunci. Mi-am dorit foarte mult să-l poată vedea odată şi credincioşii din Micherechi”, ne-a spus doamna Aurica Gurzău, membră în Oastea Domnului din Micherechi, organizatoarea evenimentului.

O copilărie tristă

Costel Busuioc face parte din Oastea Domnului încă din tinereţe. El s-a născut pe 21 octombrie 1974, în comuna Tomeşti, judeţul Iaşi, într-o familie numeroasă. Constantin şi Georgeta Busuioc aveau de îngrijit 10 suflete. Constrâns de lipsurile materiale şi de dificultăţile din familie, decide să îşi câştige existenţa, la doar 14 ani, departe de casă, în Valea Jiului. Vreme de mai bine de un deceniu va continua să lucreze cu ziua sau ca cioban, în diverse colţuri ale ţării, fiind nevoit să trăiască la limita subzistenţei şi să renunţe complet la şcoală. „Am plecat atunci la Petroşani, la minele din Valea Jiului. Acolo a fost foarte, foarte rău… Însă a fost frumos. Pentru că de acolo am început să intru într-o relaţie cu Dumnezeu. Sau a început Dumnezeu să mi se facă cunoscut, să zic aşa. Am ajuns în Valea Jiului, n-aveam unde să dormim, n-aveam ce să mâncăm…”, descrie Costel în cartea sa autobiografică aceşti ani grei.
Apoi a lucrat pe la diverse familii, ca băiat bun la toate, îngrijea animalele, mergea cu ele pe câmp, mai făcea curat prin curţile oamenilor. Era plătit doar cu câţiva bănuţi, cât să poată mânca în fiecare zi.
Un preot l-a învăţat să scrie şi să citească după Biblie. Este cavaler în Oastea Domnului şi, încă de pe vremea în care cânta pe la bisericile din satele maramureşene, acolo unde a cunoscut-o şi pe viitoarea lui soţie, Daniela, spera să urmeze studii muzicale şi poate, cine ştie, chiar să apară într-o bună zi pe o scenă mare. Înainte de a pleca din România, Costel lucra ca maseur la azilul de bătrâni din Ciacova, un orăşel de lângă Ghilad. A visat multe, dar le-a amânat pe toate pentru „într-o bună zi”, atunci când banii, şi-a promis el, nu vor mai fi o problemă.

„Vocea” îi croieşte drumul în viaţă
Primul moment în care se face auzită „vocea” lui Costel Busuioc este în 1991, când acesta avea 17 ani şi începe să cânte în corul bisericii din Reia (judeţul Hunedoara), unde lucrează cu ziua la o gospodărie. Vocea lui îi sensibiliza pe toţi care îl ascultau. Încă de pe atunci, mai toată lumea îl striga „Pavarotti”. În 1998 se căsătoreşte cu Dana şi se stabilesc în Ghilad (judeţul Timiş). Începe să cânte în corurile bisericilor din Ghilad, Obad şi Ciacova. În acelaşi an se angajează la staţia CFR din Timişoara, unde lucrează timp de patru ani ca spălător de vagoane. De-a lungul timpului, mulţi au fost cei care au ascultat glasul lui Costel şi a început să primească invitaţii, întâi pentru mici scenete la căminul cultural din comună, apoi chiar la Opereta din Timişoara. Deşi i-au recunoscut talentul, nu l-au putut angaja pentru că nu avea studii.
L-a auzit, la un moment dat, un mare profesor de la Viena, care i-a oferit o bursă de trei luni, să înveţe canto temeinic. Din păcate, chiar atunci soţia lui a avut nişte probleme de sănătate şi nu s-a putut duce. Dacă ar fi avut bani să lase acasă şi să plece, probabil că altul ar fi fost destinul lui.
În 2004 are prima întâlnire importantă din cariera lui muzicală, cu Directorul Operei din Timişoara. Cu sprijinul acestuia urmează cursuri de canto şi de notaţie muzicală la Şcoala de Artă Populară din Timişoara, unde este încurajat să continue pe linia unei posibile cariere muzicale.

Cucerirea Spaniei şi a României
Din cauza lipsurilor financiare şi dornic să îşi susţină familia, în anul 2006, în aşteptarea celui de-al patrulea copil, Costel Busuioc hotărăşte să plece la muncă în Spania. Aici a fost angajat în construcţii. Cânta lucrând, cânta mergând pe stradă, oriunde ar fi fost, el cânta şi aşa l-a auzit lumea. Într-o zi, când făcea ciment la betonieră, cânta aşa de tare că se auzea în tot cartierul şi vecinii au chemat televiziunea. Atunci „a debutat” Costel pe micile ecrane spaniole, la TV1 Spania. Spaniolii l-au numit „Un Pavarotti zidar”, „Zidarul tenor”.
În 2008 se înscrie la concursul „Hijos de Babel”. Un milion şi jumătate de spanioli sunt cuceriţi de apariţia sa explozivă: Costel Busuioc câştigă trofeul „Hijos de Babel” în faţa a 4000 de competitori! I se editează primul album, intitulat „Costel”, pentru care SONY BMG şi Nova Music îi acordă Discul de Aur, pentru cel mai bun album de debut.

Costel şi relaţia lui cu Dumnezeu
Concertul de la Micherechi a lui Costel Busuioc a fost ţinut în cadrul serviciului de după-amiază al Adunării Oastei Domnului. De această dată, adunarea s-a ţinut în biserică, şi nu în casa Oastei. Mulţi au vrut să-l asculte pe acest om înzestrat cu un deosebit talent de la Dumnezeu. Au venit credincioşi de la toate cultele din sat, a venit Episcopul Siluan, al Bisericii Ortodoxe Române din Ungaria, ambasadorul României în Ungaria, dl. Victor Micula, primăriţa Margareta Tat, preotul paroh Ioan Bun, conducătorii cultelor baptiste şi penticostale din localitate, şi mulţi alţi români nu doar din Micherechi ci şi din Jula, Chitighaz, Macău, Medgyesegyháza, precum şi mulţi ostaşi din România, de la adunările înfrăţite cu Micherechiul.
„Dumnezeu mi-a demonstrat, mie, personal, că mă iubeşte. Multă vreme mi-a fost greu să înţeleg acest lucru. Însă acum rămâne ca eu să fiu cel care demonstrează că Îl iubeşte pe Dumnezeu. Şi îmi doresc foarte mult acest lucru… Imaginaţi-vă cât bine mi-a făcut mie Dumnezeu! Mă credeam un om fără şansă şi că voi fi în iad toată viaţa. Şi, când am aflat că există viaţă după moarte, şi că de fapt Domnul Iisus a murit pentru noi, ca noi să putem avea viaţă veşnică, imaginaţi-vă ce a însemnat pentru mine aceasta! De aceea eu nu pot fără Dumnezeu! Şi nu sunt nimic fără Dumnezeu…”, mărturiseşte Costel Busuioc.
Vocea minunată a lui Costel Busuioc a umplut duminica trecută nu doar biserica din Micherechi, ci şi sufletele credincioşilor care au venit să-l asculte şi să-l cunoască.
E. Şimon

Comentarii