Până în acest an, tinerii români din Ungaria nu se prea îmbulzeau să plece
la studii în România. Erau ani când se înscriau pentru bursele statului român
doar 2–3 persoane. Pentru anul şcolar 2012–2013, încă de prin primăvară, şi-au
exprimat intenţia de a studia în România 15 absolvenţi ai liceului „N.
Bălcescu” din Jula. De ce acum acest mare interes? Cu siguranţă nu din
dragostea nemărginită faţă de ţara-mamă, ci dintr-un motiv mult mai realist: pentru
că în Ungaria costă tot mai mult învăţământul superior, deoarece s-au redus
semnificativ locurile fără plată la universităţi.
Zilele trecute a apărut metodologia înscrierii pentru bursele statului
român a tinerilor români din afara României. Pentru Ungaria au fost rezervate
15 locuri, aşa cum liceul de la Jula şi diplomaţia română a cerut încă
dinainte. La prima vedere am putea fi mulţumiţi, pentru că ni s-a dat ceea ce
am cerut. Dar se pare că nu este aşa. Cele 15 locuri nu s-au dat în acele oraşe
şi la acele secţii unde tinerii noştri ar fi vrut. Dintre absolvenţii de anul
acesta, 6 ar fi dorit să studieze medicina generală, 3 stomatologia şi 2
medicina veterinară. Conform datelor de pe site-ul Ministerului Educaţiei din
România, pentru Ungaria au fost repartizate numai 3 locuri la medicină
generală, 2 la stomatologie şi 1 loc la medicină veterinară. Nemulţumirea este
mare din partea unor tineri (şi a părinţilor lor), care au sperat să intre
sigur pe un loc în România. E justă oare această supărare în condiţiile în care
tinerii noştri ajung la studii în România fără examen de admitere, numai pe
baza rezultatelor de la bacalaureat? Iar alţii nu prea înţeleg, de ce dă România
burse la limba şi literatura română sau la finanţe (nici nu oriunde, ci la ASE
Bucureşti) când tinerii noştri toţi vor să se facă medici? Cei care vrem, putem
să credem că repartizarea din acest an a locurilor este un semnal din partea
Bucureştiului cum ar trebui în viitor să-i direcţionăm pe tinerii noştri.
Conform datelor culese de „Foaia românească”, actualmente studiază în
România 16 tineri din comunitatea românească din Ungaria. Majoritatea acestora
învaţă medicina. Poate ar trebui să ne bucure că toţi aceşti viitori medici vor
spori numărul doctorilor români de la spitalul din Jula, dar, din păcate,
niciun tânăr nu se duce să înveţe de profesor de limba şi literatura română
pentru ca, întorcându-se acasă, să se angajeze la vreo şcoală şi să transmită
elevilor frumoasa limbă românească.
Ar fi de responsabilitatea noastră, a comunităţii şi, în primul rând, a
liceului unde termină aceşti elevi, să le arătăm tinerilor calea pe care să
apuce. Să-i informăm atât pe tineri cât şi pe părinţii lor că România nu este
obligată să dea aceste burse de studii, ci ne oferă un cadou. Un cadou pe care
suntem datori să-l primim cu cinste: 1. Să ne îndemnăm copiii ca în România să
înveţe în limba română! (Suntem nevoiţi să accentuăm acest lucru, pentru că,
din păcate, în cazul unor studenţi din Ungaria nu este de la sine înţeles,
deoarece unii trec la secţiile de limbă maghiară, ceea ce nu este un lucru prea
etic.) 2. Tinerii care ajung bursieri ai statului român, după terminarea
studiilor nu au nicio obligaţie faţă de statul român, au însă o foarte mare
datorie faţă de comunitatea românească din care au plecat. Ar fi bine să nu se
uite un lucru: exclusiv datorită apartenenţei lor etnice au putut lua parte la
învăţământ fără taxă în ţara-mamă, astfel aceşti tineri, după terminarea
studiilor, au datoria morală să ia parte în mod activ în viaţa comunităţii
româneşti.
Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu