Odată
cu plecarea consulului Răzvan Ciolcă, la începutul lunii iulie, la
Consulatul General al României din Seghedin a sosit un nou consul în persoana
doamnei Monica Radu. Pentru a o cunoaşte şi pentru a o prezenta şi
comunităţii româneşti din Ungaria, i-am solicitat doamnei Monica un interviu în
care ne-a vorbit despre viaţa ei de până acum şi despre planurile pentru
viitor.
– Eu sunt economist, am absolvit Facultatea de Relaţii Economice
Internaţionale la AS Bucureşti, am absolvit un master în management la Academia
de Studii Economice din Bucureşti, studiile au fost făcute în limba engleză. În
ultimul an, am studiat în Italia, la Trieste. Pe vremea aceea, în anul
2003–2004, nu exista un consulat al României la Trieste, ulterior s-a înfiinţat,
dat fiind faptul că acolo studiază într-adevăr foarte mulţi români la
Universitatea de Studii Politice Trieste.
– Înseamnă că vorbiţi şi italiană?
– Da. În momentul respectiv am dat toate examenele în italiană, de fapt
trei sferturi în italiană şi un sfert în limba engleză, dar acum pentru că nu
am mai utilizat limba italiană, cred că am ceva deficienţe, dar nu cred să am
probleme dacă interlocutorul mi se adresează în limba italiană.
– Şi după Italia?
– După Italia am revenit la Bucureşti, am făcut acel masterat de care v-am vorbit,
după care am intrat, să zicem, în business, am lucrat întâi la mici firme, apoi
am ajuns la o firmă mai mare de consultanţă în investiţii, e o firmă cunoscută,
cunoscută chiar în Sud-Estul Europei, care accesează şi sprijină accesarea de
fonduri europene. La vremea respectivă erau fonduri PHARE, ISPA şi SAPARD,
ulterior au devenit fonduri structurale şi de coeziune. Cum piaţa şi economia a
căzut şi în România, dar şi în Ungaria, lucrurile nu au mers foarte bine în
firmă, în sensul că s-au făcut anumite restructurări. Apoi am dat naştere unei
fetiţe, care acum este deja de trei ani, se numeşte Maria. Am stat doi ani cu
copilul acasă, am revenit la firmă şi apoi am ajuns în cadrul Ministerului de
Externe al României. Ca şi experienţă diplomatică am mai făcut un stagiu
diplomatic la Viena, în cadrul Ambasadei României de la Viena. Asta s-a
întâmplat în vara anului trecut, după care mi-am continuat stagiunea în cadrul
Ministerului Afacerilor Externe al Românei.
– Aţi venit în Ungaria împreună cu familia?
– Am venit împreună cu soţul meu şi cu fetiţa, noi suntem familişti. Eu cu
soţul meu avem o istorie destul de mare, în sensul că ne cunoaştem şi suntem
împreună aproape de 15 ani. Pentru noi este esenţial să fim apropiaţi unul de
celălalt. Soţul meu este inginer economist şi a plecat dintr-o poziţie de management,
dintr-una din băncile greceşti din România. A fost oarecum o soluţie de
compromis, să zic aşa, pentru el, dar benefică pentru noi ca şi familie.
– Care sunt primele impresii pe care vi le-a făcut oraşul, comunitatea,
pentru că aţi avut deja câteva contacte cu comunitatea românească din această
zonă?
– Primele impresii din primele clipe în care am intrat în oraş: am constatat
o diferenţă uluitoare între Bucureşti şi Seghedin. Această diferenţă constă în
primul rând în liniştea pe care am găsit-o aici şi în ordinea şi destinderea
care se poate citi pe chipurile oamenilor de aici. Bănuiesc că şi dumneavoastră
aţi fost în Bucureşti şi aţi văzut în ce ritm accelerat se trăieşte acolo. Nu
pot decât să mă bucur foarte tare că eu voi sta aici pentru patru ani de zile
împreună cu familia mea. Întâlnirea cu comunitatea în mod oficial s-a realizat
pe data de 4 iulie, când am organizat acea recepţie la care, de fapt,
comunitatea şi cei apropiaţi Consulatului român de aici şi-au luat rămas bun de
la colegul meu Răzvan Ciolcă. Am găsit aici nişte români foarte primitori,
foarte apropiaţi de misiune, ceea ce se întâmplă foarte rar. Cred că motivul
principal este că Seghedinul este un oraş mic şi e o comunitate mică de români,
ceea ce nu se întâmplă în marile metropole ale lumii.
– Aţi avut vreo idee despre comunitate înainte să ajungeţi aici?
– Regula principală a Ministerului Român al Afacerilor Externe este ca
înainte ca orice diplomat să plece la post, să parcurgă o perioadă de pregătire
în centrală. Asta se întâmplă indiferent că vii de la un alt post şi pleci în
altă parte sau că este primul post pentru care ai aplicat. În această perioadă
am aflat toate problemele comunităţii. În această perioadă am luat act de
numele dumneavoastră, sau al majorităţii membrilor marcanţi ai comunităţii, am
luat act de ce înseamnă „Foaia românească” şi ce înseamnă „Cronica”, deci în
mare parte sunt familiarizată cu comunitatea românilor din Ungaria, nu doar din
zona noastră de responsabilitate.
– În această ordine de idei, cu ce planuri aţi sosit la noi?
– E foarte uşor să-ţi expui planurile. Important este ca eu să-mi continui
mandatul pe care colegii mei l-au început. Eu nu voi face decât să susţin
finalizarea acestor planuri.
– La câteva zile după instalarea
Dvs. la Seghedin, aţi participat câteva ore la tabăra de copii „Păpăruga” şi
aţi luat-o acolo şi pe fetiţa dumneavoastră. Cum v-aţi simţit acolo?
– A fost foarte bine. Copiii au fost foarte primitori. Am văzut unde este
redacţia „Foaia românească” şi, totodată, am făcut cunoştinţă şi cu sediul
Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria. Nu vă ascund faptul că la aceeaşi
acţiune a participat şi consulul gerant interimar de la Jula, domnul Dragoş Ţigău, împreună cu fetele sale,
care sunt adorabile şi am avut parte de o seară minunată în care am cântat cu
toţii „Imnul Păpărugii”.
I. Kaupert
Comentarii
Trimiteți un comentariu