Noul consul la Seghedin: „Am găsit aici nişte români foarte primitori”

Odată cu plecarea consulului Răzvan Ciolcă, la începutul lunii iulie, la Consulatul General al României din Seghedin a sosit un nou consul în persoana doamnei Monica Radu. Pentru a o cunoaşte şi pentru a o prezenta şi comunităţii româneşti din Ungaria, i-am solicitat doamnei Monica un interviu în care ne-a vorbit despre viaţa ei de până acum şi despre planurile pentru viitor.

– Eu sunt economist, am absolvit Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale la AS Bucureşti, am absolvit un master în management la Academia de Studii Economice din Bucureşti, studiile au fost făcute în limba engleză. În ultimul an, am studiat în Italia, la Trieste. Pe vremea aceea, în anul 2003–2004, nu exista un consulat al României la Trieste, ulterior s-a înfiinţat, dat fiind faptul că acolo studiază într-adevăr foarte mulţi români la Universitatea de Studii Politice Trieste.

– Înseamnă că vorbiţi şi italiană?
– Da. În momentul respectiv am dat toate examenele în italiană, de fapt trei sferturi în italiană şi un sfert în limba engleză, dar acum pentru că nu am mai utilizat limba italiană, cred că am ceva deficienţe, dar nu cred să am probleme dacă interlocutorul mi se adresează în limba italiană.
– Şi după Italia?
– După Italia am revenit la Bucureşti, am făcut acel masterat de care v-am vorbit, după care am intrat, să zicem, în business, am lucrat întâi la mici firme, apoi am ajuns la o firmă mai mare de consultanţă în investiţii, e o firmă cunoscută, cunoscută chiar în Sud-Estul Europei, care accesează şi sprijină accesarea de fonduri europene. La vremea respectivă erau fonduri PHARE, ISPA şi SAPARD, ulterior au devenit fonduri structurale şi de coeziune. Cum piaţa şi economia a căzut şi în România, dar şi în Ungaria, lucrurile nu au mers foarte bine în firmă, în sensul că s-au făcut anumite restructurări. Apoi am dat naştere unei fetiţe, care acum este deja de trei ani, se numeşte Maria. Am stat doi ani cu copilul acasă, am revenit la firmă şi apoi am ajuns în cadrul Ministerului de Externe al României. Ca şi experienţă diplomatică am mai făcut un stagiu diplomatic la Viena, în cadrul Ambasadei României de la Viena. Asta s-a întâmplat în vara anului trecut, după care mi-am continuat stagiunea în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Românei.
– Aţi venit în Ungaria împreună cu familia?
– Am venit împreună cu soţul meu şi cu fetiţa, noi suntem familişti. Eu cu soţul meu avem o istorie destul de mare, în sensul că ne cunoaştem şi suntem împreună aproape de 15 ani. Pentru noi este esenţial să fim apropiaţi unul de celălalt. Soţul meu este inginer economist şi a plecat dintr-o poziţie de management, dintr-una din băncile greceşti din România. A fost oarecum o soluţie de compromis, să zic aşa, pentru el, dar benefică pentru noi ca şi familie.
– Care sunt primele impresii pe care vi le-a făcut oraşul, comunitatea, pentru că aţi avut deja câteva contacte cu comunitatea românească din această zonă?
– Primele impresii din primele clipe în care am intrat în oraş: am constatat o diferenţă uluitoare între Bucureşti şi Seghedin. Această diferenţă constă în primul rând în liniştea pe care am găsit-o aici şi în ordinea şi destinderea care se poate citi pe chipurile oamenilor de aici. Bănuiesc că şi dumneavoastră aţi fost în Bucureşti şi aţi văzut în ce ritm accelerat se trăieşte acolo. Nu pot decât să mă bucur foarte tare că eu voi sta aici pentru patru ani de zile împreună cu familia mea. Întâlnirea cu comunitatea în mod oficial s-a realizat pe data de 4 iulie, când am organizat acea recepţie la care, de fapt, comunitatea şi cei apropiaţi Consulatului român de aici şi-au luat rămas bun de la colegul meu Răzvan Ciolcă. Am găsit aici nişte români foarte primitori, foarte apropiaţi de misiune, ceea ce se întâmplă foarte rar. Cred că motivul principal este că Seghedinul este un oraş mic şi e o comunitate mică de români, ceea ce nu se întâmplă în marile metropole ale lumii.
– Aţi avut vreo idee despre comunitate înainte să ajungeţi aici?
– Regula principală a Ministerului Român al Afacerilor Externe este ca înainte ca orice diplomat să plece la post, să parcurgă o perioadă de pregătire în centrală. Asta se întâmplă indiferent că vii de la un alt post şi pleci în altă parte sau că este primul post pentru care ai aplicat. În această perioadă am aflat toate problemele comunităţii. În această perioadă am luat act de numele dumneavoastră, sau al majorităţii membrilor marcanţi ai comunităţii, am luat act de ce înseamnă „Foaia românească” şi ce înseamnă „Cronica”, deci în mare parte sunt familiarizată cu comunitatea românilor din Ungaria, nu doar din zona noastră de responsabilitate.
– În această ordine de idei, cu ce planuri aţi sosit la noi?
– E foarte uşor să-ţi expui planurile. Important este ca eu să-mi continui mandatul pe care colegii mei l-au început. Eu nu voi face decât să susţin finalizarea acestor planuri.
– La câteva zile după instalarea Dvs. la Seghedin, aţi participat câteva ore la tabăra de copii „Păpăruga” şi aţi luat-o acolo şi pe fetiţa dumneavoastră. Cum v-aţi simţit acolo?
– A fost foarte bine. Copiii au fost foarte primitori. Am văzut unde este redacţia „Foaia românească” şi, totodată, am făcut cunoştinţă şi cu sediul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria. Nu vă ascund faptul că la aceeaşi acţiune a participat şi consulul gerant interimar de la Jula, domnul Dragoş Ţigău, împreună cu fetele sale, care sunt adorabile şi am avut parte de o seară minunată în care am cântat cu toţii „Imnul Păpărugii”.
I. Kaupert

Comentarii