La începutul lunii iulie au început lucrările de
restaurare la exteriorul bisericii „Sfânta Parascheva” de la Jula – Oraşul Mic
Românesc. Se tencuieşte şi vopseşte biserica în exterior şi se va face şi o
mică parcare în spatele bisericii. Pentru aceste lucrări, parohia dispune de
sprijin financiar de la Secretariatul de Stat pentru Culte de la Bucureşti şi
de la diferiţi sponsori. Despre activitatea părintelui paroh Petru Puşcaş,
preot misionar în Ungaria de două decenii, despre Cuvioasa Parascheva, patronul
acestui spaţiu sacru de la Jula-Mică şi despre ultimele realizări la biserică
am stat de vorbă cu părintele paroh.
– Părinte, vă enumeraţi printre primii preoţi misionari
care au venit în Ungaria după anul 1990. Vă rog să ne vorbiţi puţin despre
activitatea dumneavoastră aici, la parohia Jula-Mică!
– În primăvara anului 1992 am primit decizia de numire ca
preot misionar în Ungaria de la Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist,
Dumnezeu să-l odihnească în pace. Odată ajuns aici în Ungaria am slujit pentru
început la Catedrala „Sf. Nicoale” din Jula, am lucrat şi la Vicariatul Român
Ortodox din Ungaria, cum era pe vremea aceea, până la reactualizarea Episcopiei
Ortodoxe Române din Ungaria. Acolo am îndeplinit funcţia de consilier
administrativ bisericesc, consilier economic, casier, înţelegând prin aceasta
că era necesară munca în toate ramurile fiind foarte puţini preoţi. Munceam la Vicariat
împreună cu părintele vicar Pavel Ardelean şi cu pr. Ilie
Ciocan de la Bătania. În situaţia în care pr. vicar Pavel Ardelean a venit
de la Micherechi, unde era paroh, la parohia „Sf. Nicolae” din Jula, ca vicar
şi ca preot paroh la catedrală, eu am primit sarcina să vin aici la parohia din
Jula-Mică şi să pornesc o nouă viaţă bisericească. Pe acele vremuri, aici era doar
un preot administrator, care săvârşea o dată sau de două ori pe lună slujbă. Părintele
Roxin, preot la Otlaca-Pustă a slujit atunci şi aici. Sigur că deoarece nu s-a
făcut liturghie în fiecare duminică de aproximativ douăzeci de ani, viaţa
bisericească era într-o situaţie destul de dezastruoasă. Situaţia financiară a
parohiei era la pământ, biserica era într-o stare deplorabilă, casa parohială
la fel, aşa că am început în condiţii foarte, foarte grele aici. După
reactualizarea Episcopiei Ortodoxe Române aici în Ungaria am mai rămas încă doi
ani şi jumătate la Episcopie ca şi consilier bisericesc, pe urmă am venit la
biserica din Jula-Mică ca preot paroh, unde sunt şi în prezent, ocupându-mă în
special de problemele administrativ-gospodăreşti ale parohiei, de viaţa
bisericească şi de turma credincioşilor din oraş, care mulţumim Bunului
Dumnezeu este destul de frumoasă. Practic cele două parohii din oraş nu au un
teritoriu delimitat pentru Jula-Mare sau Jula-Mică, astfel credincioşii pot
solicita pe oricare preot din oraş cu slujbe şi toate celelalte. În anul 1996
am făcut prima reparaţie mare la exteriorul bisericii, când am tencuit
biserica, am vopsit exteriorul şi am schimbat ţigla de pe acoperiş. Pe parcurs
s-au făcut şi la casa parohială reparaţii, ca să existe cât de cât condiţii
normale de locuit.
– Părinte, biserica de la Jula-Mică o are ca ocrotitoare
pe Sf. Parascheva, ale cărei moaşte se află la Mitropolia Moldovei din Iaşi, de
la care aţi primit şi un rând de veşminte. Credeţi că în realizările avute până
acum a avut vreun rol şi Sf. Parascheva?
– În primul rând, aş dori să vă spun că un
lucru de o deosebită importanţă pe care consider eu că l-a avut în buna
desfăşurare a lucrurilor, înfruntând problemele pe care le-am avut, este faptul
că în luna noiembrie a anului 2006, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte
Patriarh Daniel, care era pe vremea aceea mitropolit al Moldovei, am
primit veşmântul Sf. Cuvioase Parascheva, pe care l-am aşezat într-o raclă şi-l
păstrăm cu mare cinste în biserica noastră. În momentul în care veşmântul
Cuvioasei Parascheva a fost pus în biserică, viaţa bisericească a prins un nou
contur, în sensul că au început să vină donaţiile de la credincioşi, biserica a
primit în sânul său mai mulţi credincioşi decât până atunci, de sărbătorile
mari şi de hram lăcaşul de cult se umple de credincioşi şi vin foarte mulţi
credincioşi şi din România. Eu consider că toate acestea sunt lucruri minunate,
pe care Sf. Parascheva le-a făcut pentru parohia şi biserica noastră. Au
început să apară mai multe donaţii şi am prins curaj, am început să schimbăm
geamurile şi uşa laterală la biserică, am reparat şi vopsit scaunele în
interiorul bisericii, că erau foarte distruse, şi s-au făcut şi alte reparaţii
necesare pentru interior.
– La biserică mai vedem că sunt schele. Ce lucrări se mai
fac?
– Biserica este monument istoric şi nu putem să facem nimic fără a obţine
aprobări pentru lucrările care se fac, astfel am primit aprobarea pentru partea
exterioară (turn, tencuit, acoperiş, vopsitul exteriorului bisericii şi
trotuarul din jurul bisericii împreună cu sfânta cruce care este în faţa
bisericii). Rând pe rând le-am renovat pe toate, iar după cum aţi remarcat că
încă sunt schelele puse, suntem în faza finală a proiectului pe care l-am avut,
şi anume tencuirea şi vopsirea exteriorului bisericii. Avem speranţa ca în
viitor să putem reface şi pictura şi să schimbăm pardoseala, dar în aşa fel
înaintăm cu lucrările după cât ne sunt posibilităţile materiale, după cât ne
vin ajutoarele. Şi în acest sens aş vrea să mulţumesc în primul rând pentru
sprijinul acordat domnului secretar de stat pr. univ. Adrian Lemeni,
pentru sprijinul primit de la Secretariatul de Stat pentru Culte din România.
Am avut şi alţi sponsori cărora doresc să le mulţumesc, firma Lavinamix din
Budapesta, firma de medicamente din Budapesta a domnului dr. Robert Cozma,
precum şi celorlalţi credincioşi care au sprijinit şi sprijină biserica.
A. Butar
Comentarii
Trimiteți un comentariu