Un nou diplomat român îşi încheie misiunea - „Plec din Ungaria cu dorinţa de a reveni aici într-o bună zi”

La acest sfârşit de săptămână, domnul Lucian Casone, secretar I al Ambasadei României la Budapesta îşi încheie misiunea în Ungaria. Momentul despărţirii este şi un moment al bilanţului, un moment al trecerii în revistă a celor întâmplate pe parcursul anilor. Lucian Casone a avut printre sarcini şi relaţia cu comunitatea românească din Ungaria, astfel a avut ocazia să ne cunoască cu bunele şi relele, cu succesele şi insuccesele noastre.

– Peste câteva zile, la începutul lunii august, se sfârşeşte o perioadă în viaţa Dvs. Vă încheiaţi misiunea diplomatică la Budapesta. Cu ce sentimente trăiţi aceste ultime zile în capitala Ungariei?
– Misiunea pe care am realizat-o la Budapesta a fost încă de la început o provocare pentru mine. Registrul larg al relaţiilor bilaterale româno-ungare mi-a permis să trec printr-o gamă largă de experienţe şi să fac faţă unor probleme din domenii diferite, dar având un numitor comun: străduinţa de a ajuta la apropierea dintre cele două popoare şi la o mai bună cunoaştere reciprocă dintre naţiuni, care să permită înlăturarea diferenţelor dintre noi şi concretizarea unui viitor comun, reclamat şi de actualul cadru european. Mi-a permis totodată să cunosc oameni din toate mediile sociale şi să percep societatea ungară din diverse perspective, căutând de multe ori răspunsuri la probleme complicate prin cooperarea cu oameni simpli, dar cu bun simţ şi cu deschidere culturală.

– Una dintre sarcinile Dvs. în cadrul Ambasadei României la Budapesta a fost relaţia cu comunitatea românească. Cum vedeţi acum, la încheierea mandatului, această comunitate?
– Comunitatea românească din Ungaria, deşi mică, este foarte complexă. În urma contextului istoric şi politic prin care a trecut, reprezintă cu siguranţă un tezaur unic, care nu şi-a pierdut în totalitate simţul de apartenenţă naţională şi sunt convins că nu îl va pierde niciodată. Reprezintă în acelaşi timp rezultatul unui exemplu de confluenţă şi îngemănare culturală dintre popoarele român şi ungar, care poate constitui baza clădirii unor relaţii solide între cele două ţări. Acelaşi lucru este valabil şi pentru comunitatea maghiară din România, chiar dacă proporţiile şi coordonatele sunt bineînţeles diferite.
– S-a schimbat această comunitate în anii trecuţi? În ce direcţie?
– Nu vă ascund că, alături de dorinţa firească de apropiere faţă de comunitatea istorică românească, care este şi va rămâne cea mai importantă aici în Ungaria, am încercat să relev autorităţilor de la Bucureşti existenţa mai multor straturi ale comunităţii româneşti, formate îndeosebi în ultimii ani. Nu poţi să ignori că un număr mare de studenţi români vin să îşi continue studiile în Ungaria, iar apoi unii se stabilesc şi îşi creează un viitor aici. Nu poţi să nu vezi că românii sunt tot mai prezenţi în estul Ungariei, fie ca turişti, fie chiar ca proprietari de case. Nu poţi de asemenea să îţi întorci faţa de la etnicii maghiari care au venit în ultimii 25 de ani din România, dar care nu şi-au uitat originile şi vorbesc cu plăcere limba română. Toate acestea reprezintă părţi ale sufletului românesc, aşa cum probabil aparţin în egală măsură şi culturii maghiare. Datoria noastră a diplomaţilor este să facilităm interacţiunea dintre aceste categorii diferite de români, care pot învăţa multe unele de la altele şi pot, în cele din urmă, asigura o revigorare la nivelul comunităţii.
– În Budapesta, spre nemulţumirea unora, nu există instituţii ale românilor din Ungaria, nu există şcoală, grădiniţă. Un singur loc este unde românii se pot întâlni: la biserică. Şi aici, deja sunt în mare majoritate românii veniţi din România şi stabiliţi în Ungaria în ultimii 20 de ani. Credeţi că e vreo şansă sau există vreo dorinţă de a se înfiinţa şi în Budapesta o grădiniţă sau şcoală românească?
– Cred că acesta este un lucru trist, dacă ne gândim că alte minorităţi mai mici sau chiar maghiarii din Bucureşti au posibilitatea de a învăţa în limba maternă. Am fost în destule ocazii în situaţia de a răspunde celor interesaţi că, din păcate, copiii lor nu pot beneficia de studiul limbii materne în Budapesta, ci o pot face doar în Jula sau în zona de la graniţa cu România. Cred însă că acest deziderat se va putea îndeplini la un moment dat, în condiţiile în care s-ar crea o comuniune de eforturi în acest sens. Prima condiţie este însă să se dorească cu adevărat acest lucru.
– Ce viitor vedeţi pentru comunitatea românească din Ungaria? Budapesta va fi vreodată mai bine organizată? Românii din judeţele Bihor şi Ciongrad au vreo şansă să fie din nou conştienţi de originea lor, să nu-şi uite sau să-şi reînveţe limba şi tradiţiile? Românii din judeţul Bichiş vor mai fi români peste 20 de ani?
– Cred că românii din Ungaria se află pentru prima dată în ultimii 20 de ani în faţa unei şanse reale de a fi reprezentaţi de oamenii pe care îi consideră de cuviinţă, ca urmare a introducerii votului direct la nivelul minorităţilor. Nu va fi deloc uşor, dar în actualele condiţii există într-adevăr posibilitatea de a scăpa de etnobişniţari şi de a crea apoi proiecte care să răspundă într-adevăr necesităţilor comunităţii. Nu trebuie ca românii din Budapesta, majoritatea stabiliţi aici pe parcursul ultimilor ani, să fie o categorie respinsă de comunitatea istorică. În acelaşi timp, ei trebuie încă să îşi demonstreze apartenenţa la comunitate în mod real. Poţi să îţi doreşti să fii român, chiar dacă te cheamă István sau Tibor, dar trebuie să te comporţi atunci ca un român şi să îţi asumi acest lucru în fiecare acţiune a ta.
– Suntem în perioada când şi tinerii români din Ungaria sunt preocupaţi de continuarea studiilor. 12 absolvenţi ai Liceului „Bălcescu” din Jula au înaintat cerere pentru bursă de stat în România. Ce sfaturi le-aţi da acestora, atât pentru anii de studii în România, cât şi după terminarea studiilor?
– Programul burselor de studii în România reprezintă cu siguranţă unul dintre proiectele reuşite ale autorităţilor din Bucureşti, care vine în întâmpinarea nevoilor comunităţii româneşti din Ungaria. Sfatul pentru viitorii studenţi nu poate fi decât unul singur: să profite cât mai mult de şansa care li se oferă – atât pentru a se dezvolta pe plan profesional şi a se face apoi utili comunităţii, cât şi pentru a descoperi astfel în mod nemijlocit societatea română tolerantă, diversificată şi primitoare.
– Alături de doamna ambasador Irina Comaroschi şi începând de anul trecut alături de domnul ambasador Victor Micula aţi lucrat la o ambasadă dintr-o ţară vecină României. Cum aţi trăit în toţi aceşti ani relaţiile româno-maghiare, atât la nivel diplomatic cât şi la nivel interuman? Aţi reuşit să vă faceţi prieteni printre maghiari?
– Am avut mulţi prieteni între maghiari veniţi din România şi acest lucru a fost aproape inevitabil având în vedere portofoliul meu de sarcini. Am legat în acelaşi timp legături directe şi cu unguri adevăraţi, care îşi iubesc ţara, dar care nu demonstrează acest lucru prin exersarea unor prejudecăţi istorice preconcepute. Cred că ungurii reprezintă un bun model de cum trebuie să fii mândru de ţara ta şi să pui în valoare lucrurile ei pozitive. Îmi doresc ca prieteniile create aici să reziste în timp şi să contribuie şi ele, cât de puţin, la multitudinea de relaţii care trebuie să se stabilească între români şi maghiari. Vă mărturisesc totodată că am trăit momente intense în cadrul activităţii pe care am realizat-o în Ungaria, dar chiar şi în momentele care păreau să ne pună faţă în faţă în mod public, relaţiile umane au continuat să se deruleze în cel mai natural şi firesc mod.
– Ştiţi deja ce veţi face după întoarcerea la Bucureşti? Vi s-a propus o altă misiune diplomatică într-o altă ţară străină?
– Îmi voi continua activitatea în cadrul ministerului, fără a avea neapărat o legătură directă cu Ungaria. Voi încerca totuşi să împărtăşesc cunoştinţele dobândite aici, inclusiv despre comunitate, colegilor direct interesaţi, pentru a fi astfel de folos atât lor, cât şi etnicilor români din Ungaria. Nu vă ascund totodată că plec din Ungaria cu sentimentul şi dorinţa de a reveni aici într-o bună zi.
E. Şimon

Comentarii