Un nou diplomat român îşi încheie misiunea - „Plec din Ungaria cu dorinţa de a reveni aici într-o bună zi”
La acest sfârşit de săptămână,
domnul Lucian Casone, secretar I al
Ambasadei României la Budapesta îşi încheie misiunea în Ungaria. Momentul
despărţirii este şi un moment al bilanţului, un moment al trecerii în revistă a
celor întâmplate pe parcursul anilor. Lucian Casone a avut printre sarcini şi
relaţia cu comunitatea românească din Ungaria, astfel a avut ocazia să ne
cunoască cu bunele şi relele, cu succesele şi insuccesele noastre.
– Peste câteva zile, la
începutul lunii august, se sfârşeşte o perioadă în viaţa Dvs. Vă încheiaţi
misiunea diplomatică la Budapesta. Cu ce sentimente trăiţi aceste ultime zile
în capitala Ungariei?
– Misiunea pe care am realizat-o la Budapesta a fost încă de la început o
provocare pentru mine. Registrul larg al relaţiilor bilaterale româno-ungare
mi-a permis să trec printr-o gamă largă de experienţe şi să fac faţă unor
probleme din domenii diferite, dar având un numitor comun: străduinţa de a
ajuta la apropierea dintre cele două popoare şi la o mai bună cunoaştere
reciprocă dintre naţiuni, care să permită înlăturarea diferenţelor dintre noi
şi concretizarea unui viitor comun, reclamat şi de actualul cadru european.
Mi-a permis totodată să cunosc oameni din toate mediile sociale şi să percep
societatea ungară din diverse perspective, căutând de multe ori răspunsuri la
probleme complicate prin cooperarea cu oameni simpli, dar cu bun simţ şi cu
deschidere culturală.
– Una dintre sarcinile Dvs. în
cadrul Ambasadei României la Budapesta a fost relaţia cu comunitatea
românească. Cum vedeţi acum, la încheierea mandatului, această comunitate?
– Comunitatea românească din Ungaria, deşi mică, este foarte complexă. În
urma contextului istoric şi politic prin care a trecut, reprezintă cu siguranţă
un tezaur unic, care nu şi-a pierdut în totalitate simţul de apartenenţă
naţională şi sunt convins că nu îl va pierde niciodată. Reprezintă în acelaşi timp
rezultatul unui exemplu de confluenţă şi îngemănare culturală dintre popoarele
român şi ungar, care poate constitui baza clădirii unor relaţii solide între
cele două ţări. Acelaşi lucru este valabil şi pentru comunitatea maghiară din
România, chiar dacă proporţiile şi coordonatele sunt bineînţeles diferite.
– S-a schimbat această
comunitate în anii trecuţi? În ce direcţie?
– Nu vă ascund că, alături de dorinţa firească de apropiere faţă de
comunitatea istorică românească, care este şi va rămâne cea mai importantă aici
în Ungaria, am încercat să relev autorităţilor de la Bucureşti existenţa mai
multor straturi ale comunităţii româneşti, formate îndeosebi în ultimii ani. Nu
poţi să ignori că un număr mare de studenţi români vin să îşi continue studiile
în Ungaria, iar apoi unii se stabilesc şi îşi creează un viitor aici. Nu poţi
să nu vezi că românii sunt tot mai prezenţi în estul Ungariei, fie ca turişti,
fie chiar ca proprietari de case. Nu poţi de asemenea să îţi întorci faţa de la
etnicii maghiari care au venit în ultimii 25 de ani din România, dar care nu
şi-au uitat originile şi vorbesc cu plăcere limba română. Toate acestea
reprezintă părţi ale sufletului românesc, aşa cum probabil aparţin în egală
măsură şi culturii maghiare. Datoria noastră a diplomaţilor este să facilităm
interacţiunea dintre aceste categorii diferite de români, care pot învăţa multe
unele de la altele şi pot, în cele din urmă, asigura o revigorare la nivelul
comunităţii.
– În Budapesta, spre
nemulţumirea unora, nu există instituţii ale românilor din Ungaria, nu există
şcoală, grădiniţă. Un singur loc este unde românii se pot întâlni: la biserică.
Şi aici, deja sunt în mare majoritate românii veniţi din România şi stabiliţi
în Ungaria în ultimii 20 de ani. Credeţi că e vreo şansă sau există vreo dorinţă
de a se înfiinţa şi în Budapesta o grădiniţă sau şcoală românească?
– Cred că acesta este un lucru trist, dacă ne gândim că alte minorităţi mai
mici sau chiar maghiarii din Bucureşti au posibilitatea de a învăţa în limba
maternă. Am fost în destule ocazii în situaţia de a răspunde celor interesaţi
că, din păcate, copiii lor nu pot beneficia de studiul limbii materne în
Budapesta, ci o pot face doar în Jula sau în zona de la graniţa cu România.
Cred însă că acest deziderat se va putea îndeplini la un moment dat, în
condiţiile în care s-ar crea o comuniune de eforturi în acest sens. Prima
condiţie este însă să se dorească cu adevărat acest lucru.
– Ce viitor vedeţi pentru
comunitatea românească din Ungaria? Budapesta va fi vreodată mai bine
organizată? Românii din judeţele Bihor şi Ciongrad au vreo şansă să fie din nou
conştienţi de originea lor, să nu-şi uite sau să-şi reînveţe limba şi
tradiţiile? Românii din judeţul Bichiş vor mai fi români peste 20 de ani?
– Cred că românii din Ungaria se află pentru prima dată în ultimii 20 de
ani în faţa unei şanse reale de a fi reprezentaţi de oamenii pe care îi
consideră de cuviinţă, ca urmare a introducerii votului direct la nivelul
minorităţilor. Nu va fi deloc uşor, dar în actualele condiţii există
într-adevăr posibilitatea de a scăpa de etnobişniţari şi de a crea apoi
proiecte care să răspundă într-adevăr necesităţilor comunităţii. Nu trebuie ca
românii din Budapesta, majoritatea stabiliţi aici pe parcursul ultimilor ani,
să fie o categorie respinsă de comunitatea istorică. În acelaşi timp, ei
trebuie încă să îşi demonstreze apartenenţa la comunitate în mod real. Poţi să
îţi doreşti să fii român, chiar dacă te cheamă István sau Tibor, dar trebuie să
te comporţi atunci ca un român şi să îţi asumi acest lucru în fiecare acţiune a
ta.
– Suntem în perioada când şi
tinerii români din Ungaria sunt preocupaţi de continuarea studiilor. 12
absolvenţi ai Liceului „Bălcescu” din Jula au înaintat cerere pentru bursă de
stat în România. Ce sfaturi le-aţi da acestora, atât pentru anii de studii în
România, cât şi după terminarea studiilor?
– Programul burselor de studii în România reprezintă cu siguranţă unul
dintre proiectele reuşite ale autorităţilor din Bucureşti, care vine în
întâmpinarea nevoilor comunităţii româneşti din Ungaria. Sfatul pentru viitorii
studenţi nu poate fi decât unul singur: să profite cât mai mult de şansa care
li se oferă – atât pentru a se dezvolta pe plan profesional şi a se face apoi
utili comunităţii, cât şi pentru a descoperi astfel în mod nemijlocit
societatea română tolerantă, diversificată şi primitoare.
– Alături de doamna ambasador
Irina Comaroschi şi începând de anul trecut alături de domnul ambasador Victor
Micula aţi lucrat la o ambasadă dintr-o ţară vecină României. Cum aţi trăit în
toţi aceşti ani relaţiile româno-maghiare, atât la nivel diplomatic cât şi la
nivel interuman? Aţi reuşit să vă faceţi prieteni printre maghiari?
– Am avut mulţi prieteni între maghiari veniţi din România şi acest lucru a
fost aproape inevitabil având în vedere portofoliul meu de sarcini. Am legat în
acelaşi timp legături directe şi cu unguri adevăraţi, care îşi iubesc ţara, dar
care nu demonstrează acest lucru prin exersarea unor prejudecăţi istorice
preconcepute. Cred că ungurii reprezintă un bun model de cum trebuie să fii
mândru de ţara ta şi să pui în valoare lucrurile ei pozitive. Îmi doresc ca
prieteniile create aici să reziste în timp şi să contribuie şi ele, cât de
puţin, la multitudinea de relaţii care trebuie să se stabilească între români
şi maghiari. Vă mărturisesc totodată că am trăit momente intense în cadrul
activităţii pe care am realizat-o în Ungaria, dar chiar şi în momentele care
păreau să ne pună faţă în faţă în mod public, relaţiile umane au continuat să
se deruleze în cel mai natural şi firesc mod.
– Ştiţi deja ce veţi face după
întoarcerea la Bucureşti? Vi s-a propus o altă misiune diplomatică într-o altă
ţară străină?
– Îmi voi continua activitatea în cadrul ministerului, fără a avea neapărat
o legătură directă cu Ungaria. Voi încerca totuşi să împărtăşesc cunoştinţele
dobândite aici, inclusiv despre comunitate, colegilor direct interesaţi, pentru
a fi astfel de folos atât lor, cât şi etnicilor români din Ungaria. Nu vă
ascund totodată că plec din Ungaria cu sentimentul şi dorinţa de a reveni aici
într-o bună zi.
E. Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu