Editorial: Pâine şi circ

De nimic nu le este mai frică românilor decât să fie acuzaţi că ar fi naţionalişti. Suportă să le spui că sunt leneşi, că sunt murdari, dacă vrei poţi să-i şi înjuri de mamă, dar nu cumva să le pui eticheta de naţionalişti. Cu foarte puţine excepţii, asta este valabil atât pentru marea majoritate a românilor care trăiesc în interiorul României, cât şi pentru milioanele de români plecaţi din ţară în ultimii 20 de ani. Şi nu este altfel nici de 1 Decembrie, Ziua Naţională a românilor.
Oricât am vrea să credem contrariul, la români, patriotismul a murit odată cu comunismul. Sau poate încă înainte. Acum, românii se bucură de ziua lor doar pentru că primesc liber de la serviciu (în 2012 nici acest noroc nu îl au, deoarece Ziua Naţională cade sâmbăta), pentru că pot vedea în direct sau la televizor cum defilează armata, pot asculta la radio şi vedea la televizor multă, multă, chiar foarte multă muzică populară. În România: depuneri de coroane şi muzică populară şi de fanfară, fasole cu cârnaţi şi discursuri patriotarde (fals patriotism – n.n.). În afara ţării: recepţii la ambasade şi la consulate, cu vin românesc şi sărmăluţe în foi de viţă. Aici nu prea mai merg discursurile cu sentimentele naţionale, ci cu valorile europene, cu primirea românilor în marea familie a UE şi NATO, etc. Am fi curioşi să vedem măcar într-un singur an ca, de Ziua României, în loc de recepţii cu mese îmbelşugate să participăm doar la o seară de poezie românească de valoare sau un spectacol de teatru de nivel european. Fără mâncare şi băutură după. Câţi ne-am îmbulzi oare la Budapesta, Seghedin sau Jula?
Dar alta este ghicitoarea săptămânii: ştiaţi că în ajunul Zilei Naţionale a României, pe 30 noiembrie (de ziua Sf. Andrei şi mai nou şi ziua „Sfântului” Andrei Şaguna), se sărbătoreşte Ziua Românilor de Pretutindeni? Cum? Nu ştiaţi nici voi, românii răsfiraţi cu voie sau fără voie, din cauza istoriei sau din cauza traiului mai bun, în afara graniţelor României? Deja de cinci ani, în 2007, Guvernul ţării noastre mame a instituit prin lege această zi de sărbătoare. Probabil cinci ani au fost prea puţini ca să se inventeze şi o strategie despre modul cum să fie această sărbătoare. (Apropo, aceeaşi lege cu numărul 299 din 2007, la articolul 10, prevede înfiinţarea şi funcţionarea unui Muzeu (sic!) al Românilor de pretutindeni. Doar să fim împăiaţi mai lipseşte.)
România nu va avea niciodată o strategie clară pentru românii de pretutindeni, nici pentru cei plecaţi în ultimii 10–20 de ani în speranţa unei vieţi mai bune, dar nici pentru cei rămaşi în afara graniţelor actuale fără vina lor, până când în interior, începând de la Guvern până la Academie, domină un haos şi un amatorism în această privinţă. Niciodată nu-i ruşine să înveţi de la alţii. Ungurii, de exemplu, dar probabil sunt şi alte naţiuni, sunt super-organizaţi când vine vorba de ungurii lor răsfiraţi prin lume. Poate să se schimbe zilnic guvernul sau preşedintele ţării, strategia lor rămâne aceeaşi. Dacă un guvern promite să facă un „ceva” al tuturor ungurilor, acela este şi făcut în maxim doi ani. Pentru că atunci când face promisiunea şi, mai ales, când instituie legea, nu aruncă vorbe în vânt.
Din păcate, noi, românii, fiind un neam inventiv şi descurcăreţ, cu ideile stăm bine, dar cu practica… Până când doi români simpli glumesc despre asta poate mai merge, se distrează şi ei, dar când la nivel de parlamentari, miniştri sau secretari de stat se fac astfel de poante, asta se numeşte deja jignire. O jignire grosolană la adresa întregului neam român. Naţionalismul sănătos nu înseamnă folclor şi sărmăluţe, ci respect faţă de trecut şi responsabilitate faţă de viitorul neamului tău. Şi asta nu este obligaţie politică, ci datorie morală.
Eva Şimon

Comentarii

  1. D-na Eva Iova!aveti curaj sa scrieti editoriale prin care sa criticati statul ungar?????constat ca in ultimul timp scrieti editoriale anti Romania la comanda!!!!
    prea multa filozofie, putine fapte!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu