Un simpozion ştiinţific „condimentat” cu artă şi muzică


În zilele de 24–25 noiembrie s-a desfăşurat cea de-a XXII-a ediţie a Simpozionului ştiinţific anual al cercetătorilor români din Ungaria. La tradiţionala întâlnire a oamenilor de ştiinţă şi cultură au participat, alături de cercetători români din Ungaria, şi specialişti din România, de la Arad, Oradea, Tîrgu Mureş, Cluj şi Bucureşti. Această întâlnire se organizează de mai bine de două decenii şi în fiecare an se consideră a fi o adevărată sărbătoare a Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria, întâlnirea bucurându-se întotdeauna de o importanţă desăvârşită.

„O comunitate care nu lasă urme este ca una inexistentă, pierdută în neant, fără memorie, confiscată de gândire şi de preocupări rudimentare. Pentru că forma de respect şi preţuire reală faţă de înaintaşii noştri este conservarea şi punerea în valoare a inestimabilelor comori culturale şi spirituale, de artă veche, etnografie şi folclor. De fapt, aceasta îşi propune Institutul nostru, prin cultivarea şi înţelegerea în spirit actual a valorilor noastre din trecut reafirmă tradiţiile pentru generaţiile noastre de azi şi de mâine. Pe lângă promovarea culturii, cercetătorii şi-au trasat drept scop cercetarea şi valorificarea trecutului istoric şi cultural, a tradiţiilor românilor de pe aceste meleaguri. Institutul publică an de an cărţi, volume, cu scopul de a prezenta fizionomia spirituală a comunităţii româneşti din Ungaria. Cea mai mare parte a publicaţiilor noastre sunt tipărite în limba română, limbă pe care dorim să o păstrăm cu orice preţ… Prin cercetările noastre ne străduim să contribuim la un climat de cordialitate şi respect faţă de valori. Cărţile, volumele, publicaţiile reprezintă rodul activităţii ştiinţifice a colaboratorilor Institutului nostru. Datorită colegilor mei, producţia editorială de până acum a Institutului este întruchipată în 75 de volume”, a spus în deschiderea simpozionului de sâmbăta trecută, Maria Berényi, directorul Institutului de Cercetări.



Simpozionul a fost structurat pe două zile, în care au fost prezentate 15 comunicări. În prima zi au fost prezentate şi noile publicaţii, „Simpozion”, „Lumina” şi „Izvorul” pe anul 2012, cărora Rodica Colta de la Arad le-a făcut o scurtă recenzie. Programul zilei a continuat cu aniversarea a 20 de ani de existenţă a Comunităţii Cercetătorilor şi Creatorilor Români din Ungaria. Această comunitate a fost înfiinţată în cadrul Uniunii, în anul 1992, la un an după înfiinţarea Cercului cercetătorilor care avea atunci denumirea „Pentru cultura românească din Ungaria”. Din sânul acestei comunităţi a cercetătorilor a luat naştere puţin mai târziu, la 4 iunie 1993, Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria. Despre cele două decenii de activitate a Comunităţii a vorbit preşedinta organizaţiei, Elena Csobai.
Seara de sâmbătă a cuprins şi deschiderea expoziţiei de pictură şi desen a două tinere artiste plastice din Jula, Emilia Nagy şi Iulia Machhour. La vernisaj, artistul plastic Ştefan Oroian a mărturisit că nu i-ar fi ruşine să organizeze o expoziţie de rang internaţional cu lucrări ale românilor din Ungaria, expoziţie în care pe primul plan ar figura lucrările lui Gheorghe Cohan, dar unde ar primi un loc şi lucrările celor două tinere talentate. După vernisaj, Corul „Pro Musica” din Jula a încântat participanţii cu cântece religioase şi folclorice, după care au cântat colinde cu toţii până seara târziu. 



A doua zi de simpozion a continuat cu noi prelegeri, evenimentul încheindu-se cu discuţii interesante, drept dovadă că cercetătorii români din Ungaria şi România mai au multe de făcut împreună în scopul cercetării şi prezentării istoriei şi valorilor culturale ale comunităţii româneşti din Ungaria. Pentru ca tradiţia simpozioanelor să nu se întrerupă, anul acesta întâlnirea şi tipărirea publicaţiilor au fost susţinute financiar de Autoguvernarea Minoritară Română a sectorului II din Budapesta şi de Autoguvernarea Românească din Jula. La simpozion au onorat cu prezenţa şi reprezentanţii diplomaţiei româneşti, de la Ambasadă şi de la consulatele Românei în Ungaria.
A. Butar

Comentarii