Editorial: Cu frica-n oase

Unii micherecheni ştiu din povestirile bătrânilor că, pe la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, germanii şi ungurii erau gata să le aprindă satul. Norocul lor a fost că armata română era pe aproape, într-o bătălie de la marginea satului i-au învins pe inamici. Micherechenii zic că ungurii şi nemţii au vrut să le aprindă satul pentru că acolo au locuit români. Aceste întâmplări au fost evocate zilele trecute, pe o reţea de socializare, în urma discursului unui parlamentar maghiar contra evreilor.
„În ziua de 26 noiembrie 2012, la ora 15 şi 47 de minute, în Parlamentul de la Budapesta a apărut fascismul”, notează presa din Ungaria. Un deputat parlamentar al partidului de extrema dreaptă, Jobbik, a cerut să se întocmească liste cu toţi evreii din ţară, şi mai ales cu cei care sunt în Guvern şi în Parlament, deoarece toţi aceştia înseamnă un „risc pentru securitatea naţională”. Parlamentarului nu i-a fost oprit microfonul şi nici nu i s-a cerut să-şi întrerupă discursul care instiga la ură. Discursul antisemit şi reacţia cam întârziată a Guvernului a făcut ca duminică zece mii de oameni să iasă în stradă la Budapesta pentru a protesta faţă de ultimele acţiuni ale Jobbik.
Liderii Jobbik se fac tot mai des remarcaţi prin declaraţii antisemite, precum şi prin insulte la adresa minorităţii ţiganilor. Şi nu-i opreşte nimeni. De ura lor nu scapă nici celelalte naţionalităţi care trăiesc în Ungaria, doar că „incidentele etnice” contra românilor sau slovacilor nu prea primesc atenţie nici din partea presei centrale, nici din partea forurilor competente internaţionale. Zilele trecute, nu pentru prima oară, ţinta atacurilor unui site de pe Internet (kuruc.info), apropiat Jobbik-ului, au fost slovacii. Un ziar electronic slovac din Ungaria a publicat un articol despre un medic, care s-a născut la începutul secolului al XIX-lea pe teritoriul Slovaciei de azi, într-o familie mixtă slovaco-maghiară, şi care, făcându-şi studiile la Pesta, Paris şi Viena, a devenit mai târziu unul din principalii organizatori ai învăţământului medical modern din ţară. Ungurii îl cunosc ca Markusovszky Lajos, iar slovacii ca Ľudovít Markušovský. Aşa cum noi, românii, pe Mátyás király îl ştim de Matia Corvinul, sau pe Gozsdu Manó îl numim Emanuil Gojdu. Dar nu contează deloc ce credem noi, cei de azi, despre aceşti oameni, care au trăit cu secole în urmă, ci faptele lor contează. Acelea arată dacă au fost români, unguri sau slovaci. Aşa cum şi despre noi, faptele noastre vor vorbi pentru generaţiile următoare.
Nu dorim să punem acum sub lupă originea doctorului Markusovszky sau Markušovský, dar nu putem trece pe lângă şovinismul unor concetăţeni de-ai noştri. Redactorul publicaţiei slovace a fost avertizat să nu mai continue propaganda falsă şi să nu publice articole „şoviniste şi care falsifică istoria”, altfel va fi dat în judecată pentru incitare la ură (sic!). După articolul din kuruc.info, am găsit însă un comentariu cutremurător pentru toate minorităţile din Ungaria, şi nu numai. „Tudomásul kellene venni, hogy nem az a lényeg a magyarság szempontjából, hogy az illető milyen etnikumú személy, hanem az, hogy töretlenül lojális legyen a magyarsághoz és ezt értékelhető módon a gyakorlatban és életteljesítményében is kifejezésre is juttassa!” În traducere: „Ar trebui să se ia la cunoştinţă că, din punctul de vedere al maghiarimii, nu apartenenţa etnică a unei persoane este esenţială, ci faptul că persoana respectivă este în mod consecvent fidelă maghiarimii, această atitudine şi-o expune în mod evident în practică şi şi-o exprimă pe toate planurile existenţei sale!”
Până când un singur concetăţean de-al nostru gândeşte aşa, nicio naţionalitate nu se poate simţi în siguranţă în această ţară.
Eva Şimon

Comentarii