„Mă străduiesc să pictez icoane tot mai frumoase…” - O nouă expoziţie de icoane pe sticlă a Elenei Ruja la Bichişciaba

În preajma sfintelor sărbători de iarnă, pe 4 decembrie, în Casa Industrială (Iparos Ház) din Bichişciaba a avut loc vernisajul expoziţiei de icoane pictate pe sticlă, realizate de artista Elena Ruja, originară din Micherechi. Expoziţia a fost deschisă de preotul paroh din Bichişciaba, Teodor Marc.

Elena Ruja este un artist pentru care a picta icoane este o bucurie de nespus, un rost în viaţă, un mod de a fi şi mai aproape de Dumnezeu. Copilăria şi-a petrecut-o în satul său natal, Micherechi, până la vârsta de 13 ani. În fiecare duminică a mers singură la biserică. Acolo a descoperit frumuseţea icoanelor şi a simţit profunda lor încărcătură spirituală. De-a lungul vieţii, Elena Ruja a trecut prin mai multe încercări, dar după cum ne-a mărturisit artista, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea ca să treacă peste ele şi să-şi păstreze speranţa în El. La sfârşitul vernisajului, artista micherechiancă ne-a vorbit despre dragostea pentru pictură şi despre credinţa în Dumnezeu.

„Am trecut prin multe greutăţi în viaţă. De mic copil, la vârsta de 2 ani, am rămas orfană de tată. În fiecare duminică mergeam singură la biserică şi mă uitam la icoanele pictate de pe pereţi. Familia mea a stat în Sămoacă şi acolo, într-o casă bătrână, era o casă de rugăciune ortodoxă. Pentru că aici mi-am găsit liniştea sufletească şi ca să fiu mai aproape de locul natal, în primăvara acestui an m-am mutat la Jula.”

Elena Ruja a fost înzestrată cu darul de a picta icoane şi spune că pentru ea a picta icoane înseamnă viaţa însăşi. Artista a expus la Bichişciaba numeroase lucrări, iar vizitatorii, printre care s-au aflat şi cei doi fraţi ai săi, Maria şi Gheorghe Ruja, au admirat aceste creaţii. „În anul 1997 am început să pictez icoane pe sticlă. La vârsta de 42 de ani am pictat tablouri după care am pictat din nou icoane. Câteva creaţii expuse aici fac parte din proiectul »La ieslea din Betleem«, lansat anul trecut în pragul sărbătorilor de Crăciun, la Budapesta. Celelalte icoane au fost create din 2000 până în prezent. Mă străduiesc să pictez icoane tot mai frumoase”, ne-a mărturisit artista Elena Ruja.
Despre preotul bisericii ortodoxe române din Micherechi, Ioan Olah, Elena Ruja îşi aminteşte astfel: „L-am admirat pe protopopul Olah! Mergeam la biserică ca să-i ascult cântările. Îmbrăcat în haine de preot, arăta ca şi un împărat! În biserica ortodoxă din Micherechi m-am format ca şi creştin ortodox. Fiindcă am crezut adânc în Dumnezeu, am cerut prin rugăciune ajutorul de la Dumnezeu. Tot de la mama mea am învăţat că fără Dumnezeu nu e nimic posibil în viaţă. Meşterul meu este Domnul Isus Hristos”.

Preotul Teodor Marc din Bichişciaba a deschis această expoziţie minunată, făcând cunoscută originea icoanei pe sticlă. Cuvântul icoană este de origine greacă, înseamnă chip, imagine, portret. Cinstirea icoanelor ocupă un loc foarte important în învăţătura ortodoxă. Aceasta pentru că icoana nu este o simplă imagine, nici o ilustraţie a Sfintei Scripturi. Ea este ceva mai mult: mesajul evanghelic, un obiect de cult, care face parte integrantă din viaţa liturgică.
În general, icoanele trezesc, întreţin şi întăresc peste tot viaţa duhovnicească. Ele întăresc credinţa şi aduc un real folos în sporirea evlaviei, fiind un stimulent pentru săvârşirea binelui, a dreptăţii şi a împlinirii dragostei. Pentru viaţa religios-morală, sfintele icoane sunt purtătoare ale îndemnurilor spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu şi spre imitarea vieţii neprihănite a modelelor al căror chip îl reprezintă, fiind o adevărată călăuză în formarea duhovnicească a credincioşilor.
Părintele Marc şi-a exprimat aprecierea pentru acest adevărat tezaur spiritual şi material lăsat românilor din Ungaria.
În acelaşi loc au fost vernisate două expoziţii, una din icoanele pe sticlă ale artistei Elena Ruja, şi alta din mai multe Biblii vechi din anii 1800. Expoziţia din Bichişciaba este deschisă publicului larg, cu intrare gratuită, până pe 23 decembrie.
A. Cioca