29 mar. 2013

Actorii români „de aur” au cucerit (şi) publicul budapestan

Seara de 19 martie a reuşit să descreţească frunţile a peste 300 de români din Budapesta, adunaţi la Teatrul Katona József, pentru a urmări spectacolul „Caviar, vodkă şi bye-bye!” de George Astaloş, în interpretarea actorilor Tamara Buciuceanu-Botez, Stela Popescu, Alexandru Arşinel şi Eugen Cristea. Întâlnirea de suflet a avut loc datorită ICR Budapesta. Spectacolul itinerant este regizat de Dan Puican, şi a fost prezentat în premieră radiofonică în urmă cu 15 ani. În anul 1999, „Caviar, vodkă şi bye-bye!” a luat premiul pentru cel mai bun spectacol radiofonic al stagiunii 1998 la cea de-a şaptea Gală UNITER.

Mesajul piesei „Caviar, vodkă şi bye-bye” este unul tragicomic: drama dezrădăcinării. O Contesă, fiică de general, Colonelul, soţia sa Maşenka şi Tânărul, fiul lor – ruşi albi exilaţi la Paris în timpul Revoluţiei Bolşevice trăiesc fericirea iluzorie a revenirii în „patria-mumă”. Contesa află de la televizor că a căzut Zidul Berlinului. În toiul nopţii, şocul veştii capătă pentru Contesă dimensiunea unei bucurii fără margini pe care o împărtăşeşte fidelilor săi admiratori în faţa cărora vrea să-şi recâştige autoritatea pierdută. Caviarul, turtele ruseşti şi sticla de Smirnoff pecetluiesc lunga aşteptare a exilaţilor.

Al 68-lea spectacol
„Această piesă am prezentat-o până astăzi în 31 de ţări, pe toate cele cinci continente. Din distribuţia spectacolului fac parte unii dintre cei mai mari actori ai Ţării româneşti. Acesta este cel de-al 68-lea spectacol al acestei piese”, ne-a introdus în atmosfera serii regizorul artistic Dan Puican. După care el a împărţit între actori rolurile. Alexandru Arşinel ne-a ajutat să înţelegem de stau actorii cu hârtiile în mână: „Să nu vă surprindă că noi suntem cu textul în mână. Asta nu înseamnă că noi nu ştim rolurile, dar aici s-a improvizat un studio de radio. O să vă arătăm exact, cum se înregistrează o piesă la radio.”
„Hai, la treabă!”, a dat startul regizorul.
„Unu, doi, unu, doi. Se aude?”
Şi am auzit… Am stat vrăjiţi, lipiţi de scaunele din teatru timp de aproape de o oră, am râs, am plâns, am trăit drama exilaţilor, ne-am amuzat de naivitatea ruşilor. Am stat liniştiţi în scaunele noastre, asistând la drama sufletească a altora, care nouă nu ni se poate întâmpla. Oare?

Totul a fost o farsă
Piesa lui George Astaloş este spectacolul românesc cel mai jucat în străinătate, fiecare turneu fiind un veritabil triumf pentru producător, regie şi interpreţi. Această farsă politică face parte, alături de „Sarea exilului” şi „Întoarcerea la matcă”, dintr-un triptic despre exil scris în 1995 de către dramaturgul, poetul şi traducătorul George Astalos, care trăieşte la Paris de peste trei decenii.
„Românii din afara graniţelor se amuză când văd această piesă”, ne-a spus Stela Popescu. „Piesa este scrisă pentru diaspora, de aceea legătura între spectatori şi noi se face repede. Mesajul este foarte aproape de ei fiindcă se referă la momentul când, după căderea Zidului din Berlin, s-au născut speranţele, dorinţa întoarcerii acasă. Sigur că lucrurile astea nu s-au realizat şi, când se vede că şi după 20 de ani situaţia este aproape aceeaşi, reacţia e şi mai amuzantă. Pentru că îşi dau seama că totul a fost o farsă.”
„Jucăm această piesă de mulţi ani. Am străbătut cinci continente, am fost la Viena, Washington, Tel Aviv, Madrid, Lisabona, Londra, Paris, Sidney, cu avionul, cu maşinile şi pe jos, şi ne-am dat seama cât de dor le este românilor de ţară. Iată-ne acum şi la Budapesta, unde am fost primiţi cu multă căldură”, ne-a declarat marea doamnă a scenei româneşti Tamara Buciuceanu-Botez, care ne-a mărturisit că a trebuit să trăiască 83 de ani ca să ajungă să joace pe o scenă din Budapesta.
„Actorul este mulţumit atunci când este aplaudat. Aceasta este mulţumirea că i-a plăcut publicului. Şi cea mai mare mulţumire este când vezi că o sală întreagă se ridică în picioare, la sfârşit, aplaudă câteva minute în şir, aşa cum s-a întâmplat şi aici, la Budapesta. Aceasta este cea mai mare răsplată a muncii lui”, ne-a mai împărtăşit Tamara Buciuceanu.

Generaţia de aur a scenei româneşti
„Caviar, vodkă şi bye-bye” şi-a început turneul pe mapamond în 1998, prima reprezentaţie având loc în oraşul luminilor, la Paris, pe 4 mai 1998, în faţa a sute şi mii de români din diaspora, care, bucurându-se şi lăcrimând deopotrivă, se regăseau în partiturile susţinute de marii actori ai scenei româneşti.
„Pentru noi, ICR Budapesta a fost foarte important ca şi publicul românesc din Ungaria să aibă prilejul să se întâlnească cu aceşti reprezentanţi ai generaţiei de aur a scenei româneşti. Reacţia publicului a fost extrem de grăitoare. Cred că în aceste zile, mai mult ca oricând, ar trebui să nu precupeţim niciun efort pentru ca să-i onorăm şi să le acordăm admiraţia şi respectul nostru acestor mari actori români”, ne-a declarat doamna Gabriela Matei, director ICR Budapesta, care ne-a promis de pe acum că în toamnă, instituţia condusă de dumneaei, va aduce un spectacol de teatru românesc şi la Jula, mai aproape de comunitatea românească băştinaşă.
După piesa „Caviar, vodkă şi bye-bye”, cei patru mari actori au oferit publicului un show umoristico-muzical. Oricât i-am văzut până acum la televizor pe Stela şi pe Arşinel, oricâte momente umoristice ne-au oferit cei doi până acum pe undele radioului, văzându-i pe viu, la doar câţiva metri de noi, publicul însufleţit şi dornic de veselie şi voie bună a gustat fiecare poantă, fiecare glumă, şi i-a răsplătit cu ropote de aplauze.
„Sunt mii şi mii de români, în întreaga lume, care ne aşteaptă cu nerăbdare să audă un cuvânt românesc, mai ales dacă el este rostit cu talent de îndrăgiţii noştri actori”, a spus regizorul Dan Puican.
Nouă, publicului fidel, nu ne rămâne decât să le mulţumim pentru minunatul spectacol de la Budapesta şi să le urăm sănătate, succes şi… drum bun în continuare! Minimum până la al 100-lea spectacol cu „Caviar, vodkă şi bye-bye”!
E. Şimon

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...