1 mar. 2013

Editorial - Veceu etnic

Într-o şcoală din Oradea, directoarea unităţii de învăţământ a introdus nişte proceduri demne de perioada în care oamenii de culoare nu puteau împărţi acelaşi acoperiş cu albii sau când săracii nu puteau intra în acelaşi loc cu bogaţii. Conducătoarea şcolii (de etnie maghiară) le-a interzis elevilor români să folosească aceeaşi toaletă cu cei maghiari! Mai pe înţeles: elevii români nu pot să-şi facă treaba mică sau mare în acelaşi veceu cu elevii maghiari. Întâmplarea nu este din întunecatul Ev Mediu, ci din anul 2013 după Hristos.
Nu este această şcoală orădeană singura instituţie din lume în care învaţă împreună copii români şi maghiari, dar nimeni nu s-a gândit până acum la această idee genială. Citind această ştire, nu puteam să nu mă gândesc la şcolile noastre, cum ar fi dacă… Dar, slavă Domnului, la noi minţile nu s-au întunecat chiar aşa.
La Liceul „Bălcescu” din Jula învaţă minimum 4 feluri de copii: 1. români din Ungaria, 2. români din România, 3. unguri din Ungaria, 4. unguri din România. Mai trebuie să-i împărţim, bineînţeles, în băieţi şi fete. Plus profesorii, care şi ei sunt la rândul lor bărbaţi şi femei. Deci, înseamnă că la liceul nostru din Jula ar trebui să fie minimum 10 veceuri.
Sau să luăm exemplul Chitighazului. Aici funcţionează două şcoli generale. Una ungurească şi una românească. În ambele şcoli învaţă atât români, cât şi unguri, plus copii de ţigani. Dacă ne-am gândi ca directoarea din Oradea ar trebui să avem mai multe toalete decât săli de clasă.
Poate doamna director s-a inspirat din faptul că, actualmente, viaţa politică din „Bazinul Carpatic” a început să semene cu o budă, care pute până departe, până la Bruxelles, uneori chiar până la Washington. Atât în Ungaria, cât şi în România, politicienii cred că scandalurile bazate pe criterii etnice le ţin oamenilor de foame, că dacă pe primăria lor s-a arborat (sau tocmai din contră, li s-a interzis) drapelul secuiesc nu mai trebuie să-şi plătească facturile la gaz, că vom putea trăi în pace şi bună vecinătate dacă ne învăţăm copiii să-i urască pe cei care au altă limbă maternă, altă religie, altă culoare. Politicienii noştri se joacă cu focul atunci când aţâţă cu atâta uşurinţă flacăra spiritelor etnice. Şi o fac, de obicei, din interese de partid. Politicienii unguri s-au obişnuit în ultimii mai bine de 20 de ani să se plimbe prin România ca nişte grofi pe propriul domeniu. Să se folosească de ungurii de acolo după bunul lor plac. Guvernele dintotdeauna de la Budapesta varsă nişte sume enorme de bani în Ardeal. Fiecare „prieten” al unui ministru primeşte drept cadou sau drept recompensă câte-un „institut de strategie naţională” sau un fel de „institut de cercetare”, finanţat cu sute de milioane de forinţi de la bugetul de stat maghiar.
În timp ce în alte ţări, lumea se luptă cu efectele globalizării, cu criza economică sau cu sărăcia lucie, la noi ajung să fie în centrul atenţiei încăperile unde şi regii se duc pe jos. Ce fericit ar fi împăratul roman Vespasian dacă ar trăi şi ar vedea ce se întâmplă. La aşa ceva nici el nu cred că s-a gândit. Mintea lui a mers numai până acolo că a construit la Roma sute de latrine publice (vespasiene), pentru folosirea cărora a cerut taxă. Fiind criticat de unii senatori că scoate bani din ceva atât de murdar, Vespasian a replicat: „pecunia non olet”, adică „banii nu au miros”.
E adevărat, nici prostia nu miroase. Şi nici nu doare. Că dacă ar durea, multă lume ar umbla urlând pe stradă. În limba maternă.
Eva Şimon

Un comentariu:

  1. Un articol foarte bine scris. Pacat ca se intampla asa ceva. Am fost in 2009 la Jula la liceul Nicolae Balcescu, este un exemplu de cum se poate face scola fara sa tii cont de nationalitate.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...