15 apr. 2013

Aniversare Nichita Stănescu la Budapesta cu un manuscris inedit

În acest an, la 31 martie, s-au împlinit 80 de ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu. Cu acest prilej, Institutul Cultural Român de la Budapesta a organizat o seară literară specială cu o expoziţie fotodocumentară, oferită de Muzeul Literaturii Române, o masă rotundă cu participarea unor cadre didactice universitare de la Oradea şi Budapesta, precum şi proiecţia unor secvenţe şi imagini de arhivă din colecţia Muzeului Literaturii Române. La masa rotundă au participat Marius Miheţ, lector universitar la Universitatea din Oradea, redactor asociat al revistei Familia şi colaborator al revistei România literară şi Florin Cioban, lector la Catedra de Limba si Literatura Română din cadrul Universităţii ELTE din Budapesta.

Moderatorul serii, Gabriela Matei, director ICR Budapesta, a arătat încă de la început că ICR Bucureşti a iniţiat cu prilejul aniversării lui Nichita Stănescu un adevărat maraton la toate filialele sale din ţară şi din străinătate, iar Academia Română s-a întrunit la Ploieşti într-o şedinţă extraordinară dedicată poetului. Florin Cioban a adus în prim-plan un articol semnat în 1983 de Matei Vişniec, ca un apropo la recenta prezenţă a acestuia la Budapesta. Astfel, Matei Vişniec vorbea încă din 1983 despre fenomenul Nichita Stănescu şi influenţa pe care a avut-o asupra generaţiei ’80. „Dar Nichita Stănescu este model numai în măsura în care obligă la altceva.” Lectorul Catedrei de Limba si Literatura Română din Budapesta a precizat că modelul Nichita Stănescu se alătură unui fenomen care în literatura română apare periodic. În critica literară română se vorbeşte despre fenomenul Eminescu şi Blaga. Florin Cioban a mărturisit că în anii ’90 şi-a continuat studiile liceale în Suedia. Pe vremea aceea, poetul Nichita era un mister şi nu un fenomen pentru el. Şi-a dat seama cu dezamăgire că nici unul din colegii săi suedezi nu auzise măcar de unul din clasicii literaturii române. În schimb, ştiau de Nichita Stănescu, care era introdus în antologii de poezie.
Marius Miheţ a adăugat că poetul a ajuns pe lista scurtă a premianţilor Nobel, după 50 de ani după Lucian Blaga şi a primit premiul Herder. A arătat că debutul său literar a avut loc în 1957, pe vremea când era redactor la Gazeta literară (devenită mai târziu România literară). A început să înveţe, să recapituleze poezia românească, ajungând în final să recreeze limbajul poetic, încercând să se autodefinească: „eu sunt limba în care visez”. Limbajul poetic stănescian a fost influenţat de poezia morfologică a lui Tudor Arghezi şi de cea ermetică a lui Ion Barbu. Marius Miheţ a precizat că în formarea sa două aspecte biografice au fost definitorii: influenţa poetului Nicolae Labiş şi decernarea premiului Herder. Poezia sa nu poate fi înţeleasă fără să citim poeziile lui Malarme, Baudelaire. A recreat limbajul poetic şi a creat un sistem de semne. Versuri ca: „du-mă fericire în sus şi izbeşte-mi tâmpla de stele” sau „aş fi vrut să te îmbrăţişez cu coastele”, au derutat la început criticii. Aşa cum a derutat el însuşi pe cei prezenţi la decernarea premiului Herder în Austria, în 1976, când pe scenă în loc de cuvinte sau mulţumiri a întins mâinile ca şi cum ar fi fost crucificat. Cei prezenţi s-au speriat. De fapt, ar fi vrut doar să zboare.
Gabriela Matei a vorbit celor prezenţi şi despre eseul lui Daniel Cristea Enache, „Lirica Magna”, apărut în anul 2011, la Editura Curtea Veche, şi care a stârnit o adevărată polemică în critica literară română.
Un moment surpriză al serii l-a constituit manuscrisul inedit oferit de soţia scriitorului maghiar Páskándi Géza din Budapesta. Gabriela Matei a precizat că Sebők Anna urmăreşte cu interes evenimentele Institutului şi aflând de aniversarea lui Nichita Stănescu a avut bunăvoinţa de a dezvălui că, în 1966, la Bucureşti, Nichita Stănescu s-a întâlnit cu Páskándi Géza căruia îi apăruse nu demult „Bumerangul lumii”. Pe coperta acestei cărţi, poetul român a dedicat o poezie prietenului şi colegului său de breaslă.
Directorul ICR Budapesta a precizat: „poeţii erau foarte uniţi între ei în acea perioadă". Pe parcursul serii au fost proiectate secvenţe şi imagini de arhivă din colecţia Muzeului Literaturii Române şi au fost ascultate melodii pe versurile poetului „necuvintelor”.
Gabriela Enea Elekes

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...