Editorial - Dialogul surdo-muţilor

Liderul spiritual al românilor din Serbia de răsărit e întristat pentru modul cum s-a desfăşurat la românii din Timoc selecţia tinerilor pentru studii în România. “Cât am aflat şi acest an se va face foarte proastă selecţia cu studenţii din Timoc. Toţi cu care am vorbit spun că selecţia se va face după notele candidaţilor. Am tot vorbit şi intervenit la multe instituţii care aici reprezintă Statul Român şi în România, dar degeaba; toţi susţin că trebuie primiţi numai candidaţi cu note bune”, scrie părintele Boian Alecsandrovici pe contul său de Facebook.
Boian al Lisăndroaichi, cum îşi mai spune părintele, recunoaşte importanţa bunelor note la învăţătură ale candidaţilor, dar nu numai astea ar trebui să conteze.
“Un elev e membrul consiliului parohial al Bisericii Ortodoxe Române şi din cauza asta are probleme la scoală, profesorii îl urăsc şi-i dau note mai slabe din cauza activităţilor prin care apără românismul aici. Tot aşa, avem un elev care ne urăşte şi ne împiedică şi el şi părinţii lui şi pentru asta este bine-văzut de profesori şi ca premiu capătă note excelente. Vine vremea să se înscrie la facultate şi acest elev, care e împotriva noastră, spune: «Aha, acuma am auzit că pot studia gratuit în România!»”. Părintele Boian şi românii timoceni care s-au rugat de el să tragă acest semnal de alarmă, doar-doar îl aude cineva în România, sunt nemulţumiţi de faptul că în lupta dintre candidaţi se întâmplă să câştige uneori nu “luptătorul pentru românism” ci “duşmanul românismului”.
Strigătul, se pare, în pustiu al părintelui se încheie aşa: “Unde este dreptatea? Concluzia ar fi că România, prin acest fel de selecţie, finanţează pe aceia care se luptă împotriva intereselor şi identităţii românilor din Timoc. Ăsta este adevărul trist. Cu ani vorbesc asta şi nimeni nu vrea să mă audă. Ce să mai fac?”
Părintele Boian nu este singurul care sesizează că ceva nu-i în ordine cu acordarea burselor de studii pentru tinerilor români din afară. Comisia de examinare, care zilele trecute a fost în Ungaria, apoi în Serbia, iar acum se află în Republica Moldova, execută doar ceea ce a fost prescris în Metodologia de şcolarizare a românilor de pretutindeni, afişată pe site-ul edu.ro. Acolo se stabileşte că: “Statul român acordă, pentru românii de pretutindeni, burse de studii care se atribuie, prin respectarea prioritară a criteriului calităţii, conform Legii educaţiei naţionale 1/2011”. Se înţelege clar că nu contează apartenenţa etnică cât contează notele bune. Nici printre obligaţiile bursierilor nu găsim nimic referitor la eventualul românism de care ar trebui să dea dovadă tinerii. Candidaţii trebuie doar să facă dovada originii etnice, printr-o declaraţie pe propria răspunde, şi prin documente justificative. Astea pot fi şi documente care arată că stră-străbunicul lui a fost de origine română. Iar, dacă luăm aşa, ăsta este un merit al strămoşului, nu al candidatului la bursă. Astfel au ajuns albanezi sadea să studieze pe locurile aromânilor la Timişoara şi să se bata cu timocenii pe diferendul Kosovo.
Ungaria, când acordă burse pentru ungurii din afară, accentuează clar că prin acestea vrea să întărească intelectualitatea maghiară din ţara natală. O fundaţie maghiară, care acordă burse şcolare tinerilor maghiari din Ardeal, scrie în programul său: “Dorinţa noastră este ca tinerii care au beneficiat de bursă să-şi fructifice calităţile în beneficiul locului de baştină şi să ajute supravieţuirea limbii maghiare, a culturii maghiare în Ardeal.”
Am căutat mult printre legi şi metodologii. Poate a căutat şi părintele Boian sau alţi români din afară, dar eu una nu am găsit nimic referitor la faptul că tinerii beneficiari de burse ale statului român ar avea după terminarea studiilor vreo datorie morală faţă de comunităţile din care au plecat. Până e aşa, aceste burse sunt de pomană, fără niciun rost. În zadar. Aşa cum se pare că sunt şi strigătele românilor din afara graniţelor. România nu vede şi nu aude.
Eva Şimon

Comentarii