„Pentru Adela, oraşul Jula este buricul pământului” - Vernisaj de expoziţie la Hotelul Elisabeth din Jula, clădirea fostului cămin de elevi români

Numeroşi români din Jula au fost cuprinşi de sentimente nostalgice şi totodată de mândrie în ziua de 9 august, la Hotelul Elisabeth, fostul cămin de elevi români. În holul şi pe coridoarele de la parter ale acestui hotel de patru stele s-a deschis în acea după-amiază cea mai nouă expoziţie a artistei Adela Kiss, fostă elevă a Liceului „N. Bălcescu” din Jula şi absolventă a Universităţii de Artă „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca.

Subiectul recentei expoziţii a fost oraşele şi oamenii care trăiesc acolo. Cuvântul festiv al vernisajului a fost rostit de către artistul plastic Ştefan Oroian, care o cunoaşte pe artistă încă de mic copil. „Adela a absolvit liceul românesc din Jula, unde a devenit renumită în urma realizării unei caricaturi minunate despre profesorul Görbedi. După bacalaureat a avut fericita ocazie să fie studentă a Universităţii de Artă Ion Andreescu, o şcoală de renume mondial, unde a învăţat design şi a obţinut şi diplomă de profesor”, a prezentat Ştefan Oroian începuturile tinerei artiste, amintindu-şi apoi de ocaziile când şi-au expus lucrările la expoziţii comune.
„Tot timpul i-am urmărit activitatea creativă. Pentru Adela, oraşul Jula este buricul pământului, de aici pleacă şi aici se reîntoarce acasă. Deoarece ea s-a hotărât să trăiască din artă, şi-a mutat sediul în capitală, pentru că acolo a găsit o viaţă artistică intensă. Din Budapesta priveşte spre marile metropole ale lumii, Londra, München, Paris, Tirana, Maroc, Baia Mare şi cine mai ştie care. Arta nu este un venit sigur pentru niciun artist, trebuie să lucreze mult, să fie tot timpul activ. Adela şi-a ţintit publicul intenţionat şi conştient. Lucrările îi sunt caracterizate de un umor uşor, specific artistei, de o ironie desenată cu cerneală neagră, iar uneori chiar şi o autoironie. Dacă i-aş vedea lucrările fără a i se scrie lângă ele numele, şi atunci mi-aş da seamă că ele au fost create de o mână de femeie”, a mai spus Ştefan Oroian în deschiderea expoziţiei Adelei Kiss.
Terasa de vară a Hotelului Elisabeth, unde s-a ţinut vernisajul, a fost plină de prieteni şi admiratori ai artei Adelei Kiss. Majoritatea lor au fost români din Jula, care şi-au amintit cu nostalgie de anii când această clădire a adăpostit căminul de elevi români şi purta numele lui I.C. Frimu. Puţini ştiau/ştiam atunci că Ion Costache Frimu (1871–1919) a fost un militant socialist şi fruntaş al Partidului Social-Democrat din România, care a murit în urma bătăilor suferite în închisoare, ca urmare a participării sale la manifestaţiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918. Foştii şcolari români, care în copilăria sau tinereţea lor au avut ocazia să trăiască ani de zile printre pereţii acestei clădiri nu de numele căminului îşi amintesc cu drag, ci de numeroasele amintiri plăcute cu foşti profesori şi colegi. Mulţi dintre participanţii la vernisaj, cu aprobarea conducerii hotelului, au avut posibilitatea să se plimbe pe coridoarele hotelului, să intre în camerele nelocuite, dar toţi s-au reîntors pe terasă cu acelaşi sentiment: „nimic nu mai e cum a fost, numai pereţii exteriori au rămas aceeaşi”.
Adela Kiss a ales un spaţiu adecvat pentru lucrările ei. Expoziţia „Oraşe, oameni” a trezit sentimente în sufletele multor prieteni şi admiratori din oraşul natal al artistei.
Creaţiile expuse pot fi văzute zilnic, până în data de 29 septembrie 2013.
E. Şimon








Comentarii