Protopopul Marius Maghiaru, sărbătorit la 20 de ani de preoţie

Protopopul Marius Maghiaru, parohul Capelei Ortodoxe Române de la Budapesta a fost sărbătorit de către credincioşii români din Capitala Ungariei cu ocazia aniversării a 20 de ani de preoţie. Evenimentul a avut loc duminică, 20 octombrie, la Budapesta, după Sfânta Liturghie.

Un gând de recunoştinţă şi preţuire
Evenimentul surpriză a fost organizat de un grup de credincioşi în frunte cu doamna Şerbana Kiss–Meiroşu şi preoteasa Marta Maghiaru, şi s-a realizat cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Siluan, Episcopul românilor din Ungaria şi cu sprijinul credincioşilor de la Capela Ortodoxă Română din Budapesta şi a Părintelui Protosinghel David Pop, Superiorul Aşezământului Monahal „Sfântul Ioan Botezătorul” şi al Centrului Pastoral-Misionar şi Cultural „Sfântul Vasile cel Mare”. 

Duminică, după Liturghie, părintelui i-au fost adresate felicitări şi urări de sănătate. Protosinghel David Pop a vorbit credincioşilor despre slujirea sfântă, înfricoşată şi plină de răspunderi a preotului de mir. Deoarece pentru a ajunge la înălţimea chemării sale, preotul trebuie să fie, potrivit îndemnului şi modelului de viaţă al Mântuitorului Hristos, un evlavios trăitor al virtuţilor creştine: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Matei, 5, 48). Monahul le-a mai vorbit credincioşilor despre harul preoţiei, despre preoţi, oameni aleşi de Hristos pentru a-i sluji lui. Au urmat apoi felicitări adresate personal părintelui şi i-au fost înmânate cadouri simbolice din partea credincioşilor, după care a urmat o agapă frăţească organizată de un grup de credincioase.

Vrednic este…
Pr. Marius Maghiaru a fost hirotonit de preot la 4 septembrie 1993, în parohia ortodoxă din Cenadul Unguresc, locul de baştină al tatălui său. Această sfântă taină a fost săvârşită de PS Timotei Serviciu, Episcopul Aradului şi purtătorul de grijă şi oblăduitorul Vicariatului Ortodox Român din acea vreme. Pe 3 octombrie 1993, pr. Maghiaru a fost instalat ca preot la Budapesta ca să păstorească turma credincioşilor români de pe aceste meleaguri, unde până în prezent este un slujitor al Domnului.

Familia, călăuzitor pe cărarea bisericii
Tatăl părintelui a fost cel care l-a purtat pe cărarea bisericii, popas din viaţă pe care părintele îl păstrează în amintire ca pe o icoană de bunătate şi evlavie. În fiecare duminică şi sărbătoare acesta îşi purta cu mare credinţă paşii spre biserică, împreună cu tatăl său. Despre cum a învăţat să-l cunoască pe Dumnezeu şi pe Maica Domnului părintele mărturiseşte cu emoţie şi cu sfială: „Din copilărie am fost crescut de părinţii mei în spirit religios. Seara, înainte de culcare am învăţat cu fratele meu să rostim rugăciunea Tatăl Nostru, mergeam la ore de religie. În acelaşi spirit creştinesc au trecut şi anii de liceu, pe care i-am petrecut într-un liceu confesional catolic din Budapesta. Cred că şi acest contact permanent cu viaţa bisericească din anii tinereţii mele m-a îndrumat spre preoţie. După bacalaureat m-am prezentat la Institutul Teologic din Sibiu, dar înainte de a-mi începe studiile propriu-zise, am făcut armata, timp de 18 luni.”

Realizări de două decenii
După absolvirea studiilor teologice, fiind angajat şi la Biblioteca Naţională a Ungariei, în toamna anului 1993, a fost hirotonit de preot, după care a fost instalat ca paroh la Parohia Ortodoxă Română din Budapesta. Între primele activităţi ale sale a fost contribuţia la întocmirea dosarului pentru retrocedarea clădirii care adăpostea din anul 1900 capela românească. „După retrocedarea casei din strada Holló, a urmat lupta cu primăria locală a sectorului VII, care a vrut să ne mute într-un loc periferic al cartierului, dar nu ne-am lăsat. În 1994, cu ocazia vizitei sale în Ungaria, Patriarhul Teoctist a vizitat şi Capela românească din Budapesta. În anul 2000, am sărbătorit centenarul sfinţirii lăcaşului nostru din Budapesta, iar peste doi ani, în 2002, împreună cu instituţii româneşti din România şi Ungaria, bicentenarul naşterii lui Emanuil Gojdu. Din anul 2005, la iniţiativa ierarhului de atunci al Eparhiei din Ungaria, Preasfinţitul Părinte Sofronie, sărbătorim la Budapesta cu solemnitate deosebită Învierea Domnului, făcând o procesiune pe străzile din jurul adăpostului românesc din Budapesta. Această tradiţie a fost continuată şi de Preasfinţitul Episcop Siluan, fiind prezent în fiecare an de Paşti la Budapesta, ca şi cu ocazia altor multe evenimente. În anul 2003, datorită unor subvenţii substanţiale primite din România şi din partea statului ungar, s-au început lucrările de renovare ale Capelei româneşti din Budapesta. Lucrările au durat un an. Până atunci comunitatea a fost primită de parohia greacă din Budapesta, în mica lor capelă de pe strada Váci. În 2010 şi 2011, în capela noastră au sărbătorit comunităţile ortodoxe din Budapesta Duminica Ortodoxiei”, ne-a mărturisit părintele Marius Maghiaru. 
De când a păşit pe acele porţi vechi şi bătute de vreme ale Curţii Gojdu şi până acum, părintele Marius a rămas un neobosit chivernisitor al treburilor bisericii, un preot râvnitor şi un îndrăgostit de Liturghie. El ne-a mărturisit că are o râvnă deosebită pentru slujirea Sfântului Altar şi pentru parohia pe care a luat-o în primire în urmă cu două decenii într-o situaţie destul de jalnică.
La acest popas aniversar, rugăm pe Bunul Dumnezeu să îi dăruiască sănătate deplină, pace multă şi bucuria duhovniceştilor împliniri.
Anca Butar

Comentarii