Cum să-i faci pe copii să iubească teatrul… - De vorbă cu Nora Chiriac, regizorul trupei de teatru amator al Liceului „Bălcescu” din Jula

Odată cu începerea noului an şcolar, şi-a reînceput activitatea şi teatrul de amatori de la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula. Cu sprijinul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, intermediatorul principal al acestei mişcări, teatrul de amatori din Jula pregăteşte o piesă nouă. Mentorul grupului este profesoara Vera Gurzău Cser, iar îndrumătorul elevilor-actori este regizorul Nora Chiriac Tiu din Oradea, care ne-a informat despre începerea activităţii teatrului.

– Anul a început cu o echipă aproape nouă, faţă de anul trecut, aşa că a început mai greu. De fiecare dată când îmi vine o echipă nouă, îmi ia un pic mai mult timp să ne cunoaştem, să ne deschidem faţă de celălalt, să ne adunăm ca şi echipă. 

– Ai întocmit o piesă nouă pentru această echipă. Care este titlul piesei?

– Totdeauna când am o echipă nouă, încerc prima dată să-i cunosc şi apoi să caut piese, sau să scriu piese, care să li se potrivească, care să le deschidă pofta de teatru. Nici la un caz să nu le aduc o piesă care să-i facă să se îndepărteze. De data aceasta, am ales să scriu o piesă, în genul comediei dell’arte, care este un gen de teatru foarte relaxant şi foarte antrenant şi pentru actori şi pentru public. Am ales s-o scriu pentru că personalităţile sunt diferite şi am căutat să le creez personaje care să fie un pic pe ei, să le placă, să-i încânte. Titlul piesei este „Pantalone se însoară”. Am ales titlul acesta pentru personajul Pantalone. El este cel care tot timpul „ia ţeapă”. Este bătrânul îndrăgostit de persoanele nepotrivite şi care tot timpul este păcălit de slugi. 

– Care este tema scenetei?

– Tema scenetei este dragostea, pentru că ei sunt la vârsta la care descoperă dragostea şi obstacolele pe care trebuie să le treacă tinerii îndrăgostiţi pentru a ajunge să-şi împlinească iubirea. Fiind comedie dell’arte sunt nişte personaje-tip care creează comicul. Toată piesa se va învârti în jurul carnavalului şi în fiecare scenetă vom prezenta personaje noi, care au legătură cu îndrăgostiţii şi care au acţiuni cu legătura celor doi, adică susţin iubirea. În timpul carnavalului, când toate se dau peste cap, normal că tinerii vor triumfa, iar cei care vor încerca să pună piedică o vor păţi, dar în general în comedia dell’arte totul se termină cu bine pentru toată lumea. 

– Dacă tema comediei este carnavalul, atunci vă pregătiţi ca sceneta să fie prezentată publicului în timpul carnavalului?

– Eu aşa m-am propus ca în luna februarie să o putem prezenta publicului. 

– Aţi introdus în scenariu şi momente când două fete conversează în limba italiană. De ce?

– Două dintre fete vorbesc mai greu româna şi pentru că în comedia dell’arte merge să vorbeşti în cât mai multe limbi, atunci am ales ca dintr-un personaj să creez trei personaje, care se completează una pe alta, care vorbesc o cu totul altă limbă, dar pe care toată lumea o înţelege. Celelalte personaje înţeleg ce zic ele, publicul nu contează dacă înţelege, aceasta este nebunia acestor personaje. 

– În mai multe piese am putut vedea triplu personaj…

– Întotdeauna îmi place să creez triplu personaj pentru că acesta creează un comic. Era într-o piesă personajul dottore, care apărea în trei exemplare. Faptul că nimeni nu mai înţelege nimic, totul se confundă, de aceea am ales să creez personajele acestea, iniţial din motive de limbă, după care am ajuns la comic. 

– Cum reuşeşti să faci faţă, pentru că ştim că nu demult ai devenit mămică?

– Am noroc că am o fetiţă extrem de veselă şi de sociabilă şi din punctul acesta de vedere nu am probleme când vin aici sau când mă duc la universitate. Nu am probleme în a o lăsa cu cineva, pentru că se deschide atât de repede, se bucură când plec şi după aceea se bucură la întoarcerea mea. Iar când suntem numai două ne distrăm cu căţeii şi ne plimbăm. Mai nou a descoperit cărţile, mi le ridică după raft şi mi le pune într-o cutie. 

– Dacă răsfoieşti cartea de amintiri, care sunt momentele de care îţi aminteşti cu drag ca regizor de teatru la Jula?

– Primele două întâlniri m-au atins foarte puternic. Îmi aduc aminte de eleva Raluca Curcan, care a atins şi publicul foarte mult cu Chiriţa ei. Ea era un personaj extraordinar de expansiv şi dădea energie tuturor. Era un om pe care l-aş fi îndrumat spre teatru dacă nu ar fi avut defectul puternic de vorbire. În fiecare generaţie sunt mai mulţi care m-au ajutat la rândul lor şi m-au dat energie. Am reuşit cu fiecare dintre grupe să creez spectacole de care eu sunt mândră, mă laud cu ele şi care este trecută în CV-ul meu. 

– Ce planuri pentru viitor aveţi?

– Până la sfârşitul anului şcolar aş mai vrea să mai scot o piesă cu un grup mai restrâns, pentru că vreau un pic să-i antrenez. Aş vrea să-i bag în priză, să-i scutur un pic şi pe ei dar şi pe mine, pentru că şi eu am fost un an în „dolce far niente”. 

– Ce înseamnă pentru tine teatrul amator românesc al Liceului „Bălcescu”?

– Pentru mine înseamnă foarte mult, pentru că din când în când îmi aduc aminte de primele generaţii. În fiecare generaţie am găsit amintiri şi oameni care îmi sunt dragi şi îmi vor fi dragi. Copiii aceştia, fiecare dintre ei, pe mine m-au atins, şi cred că pe mulţi dintre ei i-am atins şi eu. Dovadă că mai ţin legătura cu foarte mulţi dintre ei, indiferent că pe Facebook sau pe alte site-uri de socializare. Sunt unii care au venit să vadă spectacolele şi repetiţiile, deşi au plecat de la liceu. Am avut experienţe sau vorbe care mi le-au spus aceşti copii şi am înţeles că nu a fost în van nimic din tot ceea ce am făcut. Am ajuns ca una dintre fete să-mi spună că înainte de a veni aici ura să meargă la teatru. Acum, de când a terminat aceşti patru ani, abia aşteaptă să meargă la spectacole teatrale. Faptul că am reuşit să creez un spectator de teatru este foarte important. Pentru mine teatrul amator de aici, în ciuda anumitor ani când am crezut că va fi un eşec total, toate spectacolele au fost din punctul meu de vedere un succes. 

A. Cioca