Conform datelor Oficiului Central de Statistică, la recensământul din anul 2011, dintre cele treisprezece naţionalităţi din Ungaria, cinci sunt sub 4.000, trei naţionalităţi s-au declarat mai puţini decât 8.000, alte trei sunt mai puţini decât 30.000. Cea mai numeroasă naţionalitate, germanii, sunt pe jumătate cât rromi, aceştia din urmă 308.000. Nu am întâlnit niciodată un asemenea caz, ca în Ungaria, când legislatorii prevăd că dintre cele 13 naţionalităţi, maximum trei sau două vor avea şansa să reuşească să aleagă câte un reprezentant în Parlament. Dar se vorbeşte despre noua Lege Electorală din Ungaria de parcă ar fi cea mai mare invenţie din lume!
Pe baza acestei legi electorale, cetăţeanul cu drept de vot, care se va înregistra pe listele naţionalităţilor, la alegerile parlamentare din anul viitor va putea vota doar lista naţionalităţii, nu şi lista cu partidele parlamentare.
Lista naţionalităţilor va fi întocmită de autoguvernarea pe ţară a fiecărei minorităţi. Înregistrarea pe lista naţionalităţilor este un pas nedrept pentru naţionalităţi, este o discriminare care îndeamnă la un vot fără rost. Ce democraţie e aceea, când 10–11 naţionalităţi nici măcar nu vor avea şansa să fie reprezentate în Parlamentul Ungariei, doar dacă eventual populaţia majoritară nu va avea interesul să le ajute.
Pe nimeni nu consolează faptul că naţionalităţile care nu vor reuşi să aleagă deputat, vor avea purtători de cuvânt în Parlament. Aceştia ar putea fi numiţi şi fără să jignească dreptul de vot al fiecărui cetăţean. Să nu uităm nici de fenomenul etnobiznisului care s-a răspândit printre românii din Ungaria! Dacă cineva totuşi se va înregistra pe lista naţionalităţilor, va avea de ales dintre cei pe care autoguvernarea pe ţară actuală îi delegă. Câte viclenie!
E o capcană categorică pentru acel cetăţean maghiar, care doreşte să-şi exercite dreptul de vot, deoarece douăzeci şi ceva de reprezentanţi, care au fost aleşi acum patru ani la alegerile de autoguvernări minoritare, acum vor putea decide cine să fie cei care vor forma lista naţionalităţii, şi ei ne vor spune pe cine să votăm noi, dacă ne-am înregistrat!
Ohh, Doamne, nimeni nu-şi dă seama că această „înregistrare” câte posibilităţi ascunde în dosul ei? Cel care se înregistrează pe lista unei minorităţi, în mod automat îşi pierde dreptul de a vota cu un partid politic. E adevărat că el aici trăieşte, aici plăteşte impozit, cei mai în vârstă aici au făcut armata etc. Dar ne putem aştepta şi la faptul că se vor înregistra persoane, care vor vrea să influenţeze alegerile de autoguvernări minoritare din toamna anului viitor.
Etnobiznisul a trăit, trăieşte şi se pare că va trăi şi în viitor în mult-iubita noastră ţară?! Mai am câteva idei la ce se poate folosi invenţia asta genială, care se numeşte înregistrare, dar nu vreau să dau apă la moară. Vă mărturisesc doar atât că eu, în astfel de condiţii, nu doresc să mă folosesc de dreptul meu de a mă înregistra ca minoritar. Deoarece m-am născut aici şi mi-am trăit toată viaţa aici, vreau să-mi exercit dreptul de cetăţean al acestei ţări de a vota atât pe listă de partid cât şi pe candidaţi în colegii electorale.
În loc să mă înregistrez, o să le povestesc copiilor mei de unde au venit strămoşii noştri în urmă cu trei sute de ani, şi o să le povestesc despre generalul Gheorghe Pomuţ, înaintaşul nostru, care a luptat în revoluţia de la 1848-49 şi a fost nevoit să-şi părăsească ţara, a fost obligat să emigreze de partea lui Kossuth, în America. El nu a fost nevoit niciodată să se înregistreze ca să ştie că trebuie să lupte pentru libertate oriunde îl va duce soarta! Vreau şi eu să-mi păstrez libertatea care mi se cuvine, mie, care plătesc impozit în această ţară, unde m-am născut şi mi-am trăit toată viaţa, unde am făcut armata timp de 24 de luni, unde am crescut trei copii. Am dreptul la decizie, ca să votez pe acea listă de partid şi să aleg aşa reprezentant în parlament, care îmi convine, care îmi reprezintă interesele şi valorile! Totodată cred că mi-ar reveni şi acel drept, ca un cetăţean maghiar cu origini de naţionalitate, să-mi pot exercita şi dreptul de minoritar.
Legislatorii m-au pus în situaţie grea: în caz că mă înregistrez ca naţionalitate îmi pierd un drept fundamental ca cetăţean al acestei ţări, iar dacă nu mă înregistrez îmi pierd un drept fundamental ca naţionalitate.
Aşa simt că această constrângere de a ne înregistra slăbeşte în continuare capacitatea de reprezentare a intereselor naţionalităţilor, şi nu dă, ci ia. Ne ia şi acea posibilitate ca organizaţiile civile ale naţionalităţii să fie cele care desemnează candidaţii şi nu autoguvernarea pe ţară, născută în umbra etnobiznisului!
Cu aleasă stimă,
Gheorghe Ardelean, cetăţean maghiar de naţionalitate română, ai cărui moşi-strămoşi au fost tot cetăţeni maghiari, şi care niciodată nu şi-au uitat identitatea de români!
Comentarii
Trimiteți un comentariu