„Medicina necesită multă responsabilitate şi perseverenţă” - Interviu cu studentul Gheorghe Berényi de la Universitatea de Medicină din Seghedin

Gheorghe Berényi este student în anul IV la Universitatea de Medicină din Seghedin. A fost admis în anul 2010, imediat după terminarea Liceului „N. Bălcescu” din Jula. După cum ne-a mărturisit la sfârşitul anilor de liceu, este interesat de descoperirile şi cercetările ştiinţifice, ceea ce necesită însă o învăţătură serioasă. Tânărul cu părinţi originari din Micherechi ne împărtăşeşte experienţele sale universitare şi planurile de viitor.


– În general se spune că Medicina este una dintre cele mai grele universităţi. Ce părere ai despre anii de studenţie?
– Sigur că la universitate se pun la încercare toate capacităţile studenţilor şi nu doar din punct de vedere al teoriei. Pe lângă materialul imens, zi de zi întâlnim la spitale situaţii extrem de stresante. Avem multe cursuri, de dimineaţa până seara târziu. Practica de pulmonologie din anul acesta, am făcut-o la spitalul din Desca, care a durat o după amiază, şi aceasta fiind doar una dintre practicile pe care trebuie să le îndeplinesc. Tot timpul trebuie să stau acasă, să citesc, să învăţ şi să studiez materiile. A trebuit să acumulez un volum enorm de informaţii, care în viitor trebuie să ştiu să le aplic. Medicina este una dintre cele mai nobile profesii, care necesită multă responsabilitate şi perseverenţă. 
– Privind acum în urmă, ce zici, care an a fost cel mai greu?
– Fiecare an este foarte greu. În primul an am fost consideraţi „boboci”, iar în afara cursului de anatomie, toate celelalte discipline ne-au oferit cunoştinţe generale. Din propria mea experienţă spun că anul 2 a fost mai atractiv pentru mine, pentru că am avut introduse discipline importante: fiziologie, biochimie, anatomie. Datorită faptului că şi din aceste materii a trebuit să facem faţă cerinţelor aspre, mulţi dintre colegi au fost respinşi. Anul trei este cel mai greu, marea parte a studenţilor se opreşte aici. În acest an se predă disciplinele: anatomie patologică, fiziopatologie şi microbiologie, care vor sta la baza modulului de clinică. Nu pot să-mi permit să treacă vreo zi în care să nu învăţ, pentru că dacă am făcut aşa, atunci am rămas în urmă şi este foarte greu de recuperat. Nu am timp de nimic, adică a trebuit să renunţ la foarte multe lucruri, cum este sportul sau întâlnirile cu prietenii. Din păcate, această stare nu se va schimba nici în anul şase, când voi fi la clinică. 
– Ce te-a determinat să înveţi medicina?
– Sunt pasionat în general de această ramură a ştiinţei. La liceu mi-a plăcut să învăţ biologia. Însă, cea mai mare motivaţie pentru mine a însemnat ştiinţa cu care este înzestrat un medic şi profesionalismul cu care îşi face meseria. Vor trece mulţi ani până când un medicinist va însuşi toate cunoştinţele. Avem norocul că la Seghedin predau practică mulţi medici excelenţi, aşa că ei sunt un exemplu pentru noi, deci merită tot efortul. 
– Medicina este una dintre universităţile care durează şase ani, după care vei primi diploma. Ce va urma după aceşti şase ani de studii?
– În ultimul an voi face practica, iar din două în două luni voi avea examene. La sfârşitul anului V vom ieşi din băncile şcolare, şi vom continua studiile în spitale şi la clinici. Iar în anul VI, după examenul de licenţă vom avea posibilitatea să începem cursurile de rezidenţiat, fiecare la specialitatea pe care o va alege. 
– Când vei termina de studiat?
– Pot să spun că studierea nu va avea sfârşit niciodată. Medicina presupune foarte mari responsabilităţi şi nu îmi permit să fiu neglijent şi să nu învăţ. 
– Unde ţi-ai făcut practica de vară?
– Universitatea de Medicină impune o lună de practică, eu am ales să mi-o fac la spitalul judeţean „Pándy Kálmán” din Jula, la secţia de medicină internă, la cardiologie. A fost o experienţă care m-a convins că sigur nu vreau să mă fac cardiolog. Am primit mult ajutor de la medicii Katona András şi Vasile Marc, dar trebuie să-i mulţumesc şi colegului Ioan Ruja, care a terminat nu demult facultatea şi a împărtăşit sentimentele prin ce trebuie să trecem. 
– Te-ai gândit vreodată să renunţi?
– Bineînţeles, mai ales când m-am aflat în situaţii mai grele. Dar voi merge până la capăt, pentru că sunt sigur că am ales disciplina care mă interesează cel mai mult. 
– Mulţi medici părăsesc ţara, mergând să lucreze în ţări în care sunt trataţi mai bine, sunt plătiţi mai bine. Te-ai gândit vreodată să lucrezi în străinătate?
– Da, fenomenul plecării în străinătate este binecunoscut, dar după părerea mea nu este uşor. Salariul este principalul aspect care îi convinge pe medici să îşi părăsească ţara. Deocamdată nu m-am gândit să lucrez într-o ţară străină, dar nu renunţ la visul meu de a pleca la muncă în America sau în statele Benelux. 
– Ce sfaturi ai pentru viitorii studenţi? 
– Este o întrebare dificilă. În primul rând, îi sfătuiesc să-şi cântărească bine deciziile. La vârsta de 18 ani este greu să-ţi alegi o profesie pentru toată viaţa. Dar fiecare trebuie să decidă, ce este mai important pentru el. Iar dacă a reuşit, atunci trebuie să fie perseverent. 
A. Cioca

Comentarii