„Jumătate din cei şase ani i-am terminat deja” - De vorbă cu Greta Ruja, studentă la Universitatea de Medicină din Seghedin

La ora actuală 19 tineri, care au terminat Liceul „N. Bălcescu” din Jula, studiază medicina. Ei au ales să înveţe la universităţile din Dobriţân, Seghedin, Oradea, Cluj-Napoca, Arad sau Timişoara. În „Foaia românească” de săptămâna trecută am început să vi-i prezentăm pe câţiva dintre aceşti tineri remarcabili ai comunităţii noastre. Săptămâna trecută l-aţi putut cunoaşte pe Gheorghe Berényi, student în anul V la Universitatea de Medicină din Seghedin. De această dată, medicinista Greta Ruja din Micherechi îi încurajează pe liceenii care se pregătesc să studieze această ştiinţă să aducă sacrificii şi să depăşească orice obstacol pentru a-şi îndeplini visul de a deveni medic.

Greta Ruja, posesoară a Plachetei Bălcescu în anul 2009, este originară din Micherechi. Este o tânără foarte hotărâtă, încă în primii ani de liceu şi-a stabilit scopul pentru viitor: vrea să devină medic. Prin multă muncă şi devotament, visul ei a început să se contureze, în anul respectiv a fost admisă la Universitatea de Medicină.
– Deja în anul IX la liceu am decis să-mi continui studiile la Universitatea de Medicină. Am dorit să-mi aleg o profesie care durează toată viaţa, fiindcă sunt o fire căreia îi plac provocările. Profesia de medic este o vocaţie. Voi ajuta oamenii în orice situaţie de viaţă, ori pe stradă, ori pe tramvai, oriunde. Scopul principal a fost de a ajuta oamenii, şi de aceea am decis că vreau să mă fac medic. 
– Acum eşti studentă în anul patru. Care an de studiu a fost cel mai greu?
– Cel mai greu a fost anul trei, pentru că atunci am avut de însuşit bazele ştiinţei teoretice. Cu aceasta s-a încheiat cea mai grea perioadă a universităţii. În anul patru luăm parte la modulul clinic, facem multă practică. Acum vom învăţa mai multă teorie la specializările medicină internă, chirurgie, ginecologie, pulmonologie, ortopedie. 
– Care este secretul succesului examenului de admitere?
– Fiindcă deja în anul IX ştiam că mă voi îndrepta spre medicină, am umblat la ore particulare la biologie şi chimie. Care este secretul? Perseverenţa este cel mai important factor, sârguinţa şi multa învăţătură, care trebuie s-o începem deja la liceu. La vârsta de 15 ani este greu să luăm decizii, mai trăim situaţii incerte. Dar trebuie să avem statornicie în planul nostru. Pentru a dobândi cunoştinţele de care am nevoie, din anul X am umblat la ore particulare săptămânal de două ori. 
– Ce specialitate doreşti să-ţi alegi?
– În anul şase voi primi diploma de doctor, după care voi alege specialitatea. Cursurile de rezident vor dura cinci ani, după care va urma examenul de specialitate. După cei şase ani de studii, mai am o mulţime de cunoştinţe de însuşit. Aş dori să mă specializez la neurologie. 
– Când ai făcut practica şi unde?
– Am avut de două ori practică, la sfârşitul primului şi celui de-al treilea an. A fost obligatoriu să fac practica la secţia de medicină internă, eu am făcut la gastroenterologie. Acele patru săptămâni de practică au fost de folos, am învăţat multe lucruri de la doctorii de specialitate. În anul patru voi face practica la chirurgie, va dura patru săptămâni, iar la sfârşitul anului cinci nu vom avea practică, numai în anul şase, când vom fi în practică numai la spitale şi clinici, unde dorim noi. Aceste practici sunt de durată mai lungă, pentru că sunt de două-trei luni. Din acest punct de vedere este mai uşor, că fiecare decide liber, în care oraş, la care spital doreşte să-şi facă practica.
– Aceasta înseamnă că poţi să alegi şi neurologia?
– Trebuie să ne facem practica la toate secţiile: chirurgie, medicină internă, ginecologie, neurologie, psihiatrie şi pediatrie. În orice caz, eu la Jula îmi voi face practica, iar la neurologie mă voi da silinţa să avansez cât mai mult. 
– Te-ai îndoit vreodată în decizia ta?
– Niciodată. Bineînţeles că am retrăit clipe foarte grele, dar totdeauna m-a condus faptul că asta a fost decizia mea, acesta mi-a fost scopul vieţii şi că viaţa oamenilor depinde de mine. Iar pentru asta trebuie să aduc sacrificii şi trebuie depăşite orice obstacole. 
– Te-ai decis deja unde vrei să-i lucrezi?
– Eu rămân de părere că aici m-am născut, aici am învăţat, aici am primit diploma şi vreau să lucrez în ţara aceasta. În urmă cu patru ani, când am început universitatea am fost conştientă de aceste împrejurări. Asta nu m-a pus pe gânduri niciodată. Ştiu că există foarte multe posibilităţi favorabile, consider că sunt şanse, pentru care merită să renunţ să plec în străinătate. Eu cu siguranţă doresc să rămân în ţară, nici măcar nu mi-a trecut prin minte că nu voi lucra aici.
– Nu numai medicamentele şi tratamentul sunt care vor îmbunătăţi starea pacientului, dar de asemenea un factor în plus este şi atitudinea pozitivă a medicului, ascultarea pacientului. Ce crezi tu despre asta?
– Empatia în comunicare este şi ea extrem de importantă. În cursul celor trei ani am făcut cursuri de etică pentru a studia aceste aspecte legate de relaţia medic-pacient. Medicul trebuie să fie atent la ce spune şi, mai ales, cum spune. Medicul trebuie să ştie să asculte activ bolnavul, dar şi să-i respecte opiniile pe care acesta le are. Empatia este importantă pentru că medicul înţelege mai bine prin ce stări trece pacientul şi îl poate încuraja să se exprime deschis. Înainte de a le comunica veştile bune sau rele trebuie să aflăm cât ştiu şi înţeleg pacienţii din situaţia lor medicală curentă şi dacă percep seriozitatea. Trebuie să fim atenţi la răspunsul pacientului, la limbajul, la cuvintele pe care acesta le foloseşte. Acest pas ne ajută să apreciem distanţarea uneori neaşteptat de mare între aşteptările pacientului şi situaţia lui medicală reală. 
– La sfârşitul anului trei aţi avut organizat un chef mare. Poveste-ne despre acesta!
– Da, aşa este. Dacă un medicinist a trecut cu succes peste cei trei ani de universitate, acesta este sărbătorit în cadrul unui chef mare, care are loc la începutul semestrului patru, în luna septembrie. Aşa s-a întâmplat şi cu noi. Ne-am adunat toţi colegii şi am sărbătorit pe 25 septembrie 2013. Ne-am bucurat că jumătate din cei şase ani deja i-am terminat.
A. Cioca

Comentarii