Autoguvernarea românească din Szentendre a organizat în ziua de 3 aprilie, la Galeria Muzeului Ferenczy din oraşul artiştilor plastici, o expoziţie comună a artiştilor Ştefan Oroian şi Aurelia Nemeş.
Cei doi artişti au fost prezentaţi publicului sosit în număr mare de istoricul şi criticul de artă Basics Beatrix, care a arătat că deşi reprezintă generaţii diferite, ceea ce îi leagă este limba şi cultura română. A precizat că deşi la prima vedere, poate părea stranie căutarea oricărei asemănări între cei doi artişti, la o privire atentă aceasta se poate sesiza în fineţea amănuntelor.
„Decorativitatea se poate descoperi atât în formele geometrice din lucrările maestrului, cât şi în spaţiile desenate generos de tânăra şi promiţătoarea artistă. Şi dacă la Ştefan Oroian formele concrete, tari sunt netezite în final, în desenele Aureliei Nemeş tocmai în spatele rafinamentului şi ornamentaţiei bogate suntem surprinşi de ceva dur, aflat la pol opus. În spatele siluetei rătăcite a Scufiţei Roşii care-şi caută drumul, se profilează primejdios lupul a cărei dimensiuni concurează cu pădurea”.
O prezentare de suflet, în care s-au regăsit mulţi dintre participanţi, a făcut Ştefan Frătean, care a arătat că cei doi artişti sunt legaţi prin mii de fire de comunitatea românească din Ungaria, iar un asemenea eveniment este un prilej de adevărată sărbătoare.
„Cu Ştefan Oroian m-am întâlnit pentru prima dată în 1969, la Jula, la Liceul românesc, unde Ştefan era profesorul de desen. Lecţiile lui, precum şi discuţiile din timpul liber au avut un efect pătrunzător asupra mea. Mi-au definit în mod fundamental coordonatele accesării artei perceptibile mie, dar în aşa fel, ca să mă simt întotdeauna liber în căutarea frumosului.
La-nceputul anilor 70 a fost o curiozitate pentru noi să ascultăm povestirile profesorului de desen despre călătoriile lui prin Italia, la Florenţa, la Roma, la Bienala din Veneţia.
Dar Bătania, locul adevăratelor rădăcini ale lui Ştefan Oroian, era cunoscut şi de mine. La clubul românesc de lângă Biserica ortodoxă am avut norocul de a întâlni ultimii reprezentanţi veritabili ai Bătaniei de odinioară. Mircu Moroşan, Gheorghe Moroşan, Eftimie Târnovan, Lina Birta, Emilia Târnovan, Cornel Foita sau preotul Ioan Magdu de mult timp nu mai sunt printre noi, precum a pierit în negura trecutului şi acea comunitate românească, în care era o personalitate marcantă şi figura bunicului, a cărui mustaţă a fost eternizată de Ştefan Oroian prin cunoscuta sculptură în lemn de nuc.
Pentru realizarea expoziţiei lui Ştefan Oroian şi Aureliei Nemeş, Autoguvernarea Românească din Szentendre a depus eforturi însemnate, lucru pentru care merită recunoaştere. Pentru artişti, această expoziţie într-un loc de seamă, în Galeria Muzeului Ferenczy, este un prilej de bucurie, dar şi o recunoaştere a muncii lor”, a spus Ştefan Frătean. (Discursul complet îl puteţi citi aici.)
Preşedinta Autoguvernării româneşti, Iulia Pantea, a mulţumit directorului instituţiei gazdă pentru amabilitatea şi ajutorul dat în organizarea expoziţiei, precum şi directorului Institutului Cultural Român, Gabriela Matei, pentru sprijinul acordat.
La eveniment au participat alături de români din Budapesta şi un număr însemnat de români din Jula, sosiţi prin efortul Autoguvernării Româneşti din Jula. Cu toţii au avut prilejul de a se înfrupta din plin din atmosfera spiritului românesc.
Expoziţia lui Ştefan Oroian şi Aurelia Nemeş poate fi vizitată până pe 1 iunie 2014, de miercuri până duminică, între orele 10–18, în Galeria Muzeului Ferenczy (Szentendre, Fő tér 2–5).
Gabriela Enea Elekes
Comentarii
Trimiteți un comentariu