Editorial - Nu-mi spălaţi creierul!

Jobb – acest cuvânt, în ungureşte, nu e acelaşi cu cuvântul „job” (muncă, lucru, serviciu) din engleză, ci înseamnă: drept sau dreapta (jobb kéz = mâna dreaptă); mai bun sau mai bine. Nu trece zi să nu aud la „tembelizor” sau să citesc pe Internet acest cuvânt, pentru că la noi în Ungaria mai nou totul este de sau la dreapta şi trăim mult mai bine decât nu ştiu cine şi este totul mult mai bun decât oriunde în lume. 
„Magyarország jobban teljesít”, adică Ungaria îndeplineşte, execută, realizează mai bine – este sloganul cu care am fost sufocaţi luni de zile, până la recentele alegeri parlamentare, prin ecranul televizorului sau al calculatorului, prin pliante aruncate în cutiile poştale sau prin afişele uriaşe care ne distrag atenţia de la condusul maşinii. Îndeplinim mult mai bine decât orice ţară din UE sau decât oricare dintre vecinii noştri, care poate au o economie mai stabilă şi mai dezvoltată, dar se pare că pe noi ne interesează doar reducerea preţului la gaz şi la curent, reducerea regiilor. 

Nu doar sloganul Guvernului, ce ne-a costat pe noi, contribuabilii, aproape 800 de milioane de forinţi, ne sufocă de luni de zile, ci şi numele partidului de extrema dreaptă Jobbik, care şi-a ales perfect numele: Jobbik Magyarországért Mozgalom (Mişcarea pentru o Ungarie mai bună, sau de dreapta, depinde cum vrem să-i traducem numele). Şi acest partid îndeplineşte tot mai bine şi tot mai la dreapta. Săptămâna trecută, la dezbaterile pentru componenţa comisiilor de specialitate ale noului Parlament de la Budapesta, partidul Jobbik a primit postul de preşedinte al două comisii: cel pentru învăţământ şi cel pentru cultură. Şi să ne bucurăm că nu li s-a dat, totuşi, scaunul mult dorit de preşedinte al comisiei pentru siguranţa naţională. Mică ne este însă bucuria când ştim că acest partid, votat de aproape 1 milion (!) de maghiari, va susţine introducerea în manualele şcolare că, de fapt, Hitler sau Horthy nu au fost nişte băieţi foarte răi, ci chiar simpatici, sau că operele literare ale lui Wass Albert sau ale lui Nyírő József sunt mai valoroase decât ale lui Ady Endre sau Radnóti Miklós. 
Ideologiile politice şoviniste şi anti-UE la noi sunt tot mai obişnuite şi acceptate de tot mai mulţi. Le întâlneşti peste tot şi oricând. După ce prin forţa mediatică ni s-a băgat în cap că noi suntem poporul ales al Europei, cei care îndeplinim cel mai bine, mai nou suntem şi cei mai uniţi. Şi această spălare de creier se face şi cu naţionalităţile, nenorocitele de ele. De curând s-a lansat la Budapesta o carte cu titlul “Együtt jobb” (Împreună e mai bine), ce cuprinde scrieri din literatura celor 13 minorităţi din Ungaria. Cert este că ideea volumului este lăudabilă, pentru că numai printr-o cunoaştere cât mai temeinică ne putem înţelege mai bine unii pe alţii, dar e înspăimântător că până şi pentru minorităţi se transmit aceste sloganuri subtile. Cine şi cât de conştient sau inconştient a ales titlul cărţii habar nu avem. S-ar putea să fie o simplă întâmplare. Dă totuşi de gândit dacă până şi un volum despre literatura naţionalităţilor trebuie să fie în spiritul dreptei şi al unităţii naţionale. 
Noul Parlament de la Budapesta va avea de săptămâna viitoare un vicepreşedinte (din partea Jobbik), care în floarea tinereţii a fost un lider al mişcării skinhead şi persecuta ţiganii. Spălarea creierelor noastre se face zi de zi, prin mass-media, prin învăţământ, prin toată viaţa publică. Anecdota renumită pe vremea dictaturii lui Nicolae Ceauşescu parcă începe să prindă la noi actualitate: Să nu gândeşti!!! Dacă gândeşti, să nu vorbeşti! Dacă vorbeşti, să nu scrii! Dacă scrii, să nu semnezi! Dacă semnezi, să nu te miri…
Eva Şimon

Comentarii