Editorial - Şi eu vreau să fiu ROMÂNIA

După ce exact acum 10 ani, la 1 mai 2004, odată cu aderarea Ungariei în rândul ţărilor Uniunii Europene, am devenit cu toţii “cetăţeni europeni”, iată că în scurt timp, poate că încă în acest an 2014, noi, românii din Ungaria vom putea avea, dacă vrem, pe lângă cetăţenia maghiară şi pe cea română. Toate astea pentru că Senatul României a adoptat săptămâna trecută, în mod tacit, o propunere legislativă pentru modificarea Legii 20/1991 a cetăţeniei române, o iniţiativă ce simplifică în mare măsură acordarea cetăţeniei române pentru etnicii români din alte state, care cunosc limba română. Dar nu vă grăbiţi încă să vă adunaţi actele şi să completaţi cererile pentru cetăţenia română, deoarece propunerea legislativă pentru modificarea Legii cetăţeniei române mai trebuie să fie adoptată şi de Camera Deputaţilor din Parlamentul României, aceasta fiind camera decizională în privinţa acestui proiect. Să sperăm totuşi…

Pentru cine şi de ce este asta o veste bună? În primul rând pentru românii care trăiesc în jurul graniţelor României, cei din Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria (pentru Moldova existând deja o înlesnire a obţinerii cetăţeniei române), precum şi pentru cei din Balcani (Macedonia, Albania şi Grecia), care vorbesc limba română. Modificarea legii, dacă va trece fără probleme şi prin Camera Deputaţilor, va uşura viaţa acelor etnici români, care vor să dobândească sau să redobândească cetăţenia română. Condiţiile vor fi doar următoarele: să aibă vârsta de 18 ani şi să nu fi fost condamnaţi în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îi face nedemni de a fi cetăţeni români. Legea cetăţeniei române mai cere ca solicitanţii să cunoască limba română şi să posede noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească. Adoptarea finală a modificării Legii cetăţeniei române ar fi un mare pas făcut înspre apropierea românilor din jurul graniţelor României. 

Cu siguranţă, printre românii din zona Cernăuţiului vor dori mult mai mulţi să devină (unii mai bătrâni să redevină) cetăţeni români, deoarece istoria lor se leagă mai strâns de statul român actual decât trecutul românilor din Ungaria sau Serbia. Românii care trăiesc pe teritoriul Ungariei sau Serbiei de azi nu au făcut niciodată parte din România de azi, cea unită la 1 Decembrie 1918. Cu toate că şi aceste comunităţi au avut delegaţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, pe aceşti români istoria i-a sortit să rămână în afara graniţelor statului numit România. 

De ce să vrea acum oricare dintre ei să obţină cetăţenia română? La ce le-ar folosi? Cu siguranţă, la fiecare pentru altceva. Micherecheanul ar rămâne tot micherechean, vlahul tot vlah, aromânul tot aromân, dar nimeni nu le va mai putea contesta că, peste toate astea, sunt şi români, cu acte în regulă, acolo în locurile în care trăiesc. Pe noi ne interesează mai mult la ce ne-ar folosi nouă, românilor din Ungaria, obţinerea cetăţeniei române. Până la adoptarea finală a modificării Legii, să ne jucăm fiecare măcar cu ideea ce am face dacă… 

Eu, dacă aş avea cetăţenia română, aş avea o legătură sufletească mult mai puternică cu ţara a cărei limbă o vorbesc. Aş putea să am abonament la orice bibliotecă sau arhivă din România, ca să pot citi ce vreau sau să pot cerceta trecutul nostru comun. 

Dacă aş avea cetăţenia română nu-i sigur că m-aş duce să votez la alegerile din România, ca să nu încurc viaţa celor ce trăiesc în interiorul ţării. Cred că este, în primul rând, dreptul lor să-şi aleagă conducătorii pe care îi vor, pe care îi merită. Sau poate că m-aş duce să-i votez tocmai pe cei care au o viziune de ansamblu asupra întregii naţiuni române, oriunde s-ar afla pe planetă.

Dacă aş avea cetăţenie română n-aş mai fi privită doar cu îngăduinţă de România, ci cu respect, pentru că şi eu aş fi ROMÂNIA.

Eva Şimon