Întâlnire emoţionantă la 50 de ani de la absolvirea liceului - „Această clasă mi-a fost foarte dragă…”

Mai multe imagini aici

Absolvenţii promoţiei 1960–1964 de la Liceul „N. Bălcescu” din Jula şi-au dat întâlnire, sâmbăta trecută, 17 mai, la 50 de ani de la terminarea şcolii. Bucuria cea mai mare a fost atunci când foştii elevi şi-au văzut diriginta, pe doamna Ecaterina Tiritean: „Faptul că am putut participa la această întâlnire mă face foarte fericită. Amintirea tuturor anilor pe care i-am petrecut împreună şi amintirea acestei întâlniri am s-o duc cu mine în veşnicie”, a mărturisit doamna dirigintă.

Emoţie, bucurie şi melancolie sunt doar câteva din trăirile foştilor absolvenţi atunci când s-au întâlnit după 50 de ani de la ultimele cursuri. Sâmbătă, la ora 12.00, în faţa bustului lui Nicolae Bălcescu din parcul liceului s-au adunat 17 absolvenţi ai promoţiei din urmă cu 50 de ani, ce şi-au finalizat studiile liceale. Pentru a depăna amintirile frumoase din tinereţe şi-au anunţat prezenţa 17 absolvenţi. Dintre cei 27 de foşti elevi, patru au trecut la cele veşnice (Ioan Cioca, Ioan Crâsta, Gheorghe Lazăr şi Ioan Rus) iar şase nu au putut participa la întâlnire din diverse motive. După depunerea coroanei de flori la bustul lui Bălcescu, foştii elevi au fost salutaţi de directoarea adjunctă a liceului Ana Radici Repisky. Un fost elev al clasei, Gheorghe Ardelean s-a pregătit cu o surpriză inedită: din arhiva liceului a făcut rost de lucrările scrise la bacalaureatul din limba maghiară. Întâlnirea a fost organizată de fosta elevă, Cornelia Nemeş. A venit de la Budapesta să fie alături de foştii ei elevi şi doamna dirigintă Ecaterina Tiritean. 

*

– Am avut emoţii fiindcă nu am fost sigură dacă pot veni. La aparenţă sunt sănătoasă, dar am totuşi necazuri cu tensiunea. Nu totdeauna mă simt prea bine, de aceea s-a întâmplat că nici nu am fost la serbările şcolare aniversare. Dar acum m-am rugat bunului Dumnezeu să mă ajute să pot veni, fiindcă această clasă mi-a fost foarte dragă. I-am iubit pe toţi pe care i-am cunoscut în anii de liceu, dar clasa aceasta a fost o clasă foarte drăguţă, bună, într-adevăr am fost ca şi o familie. Pot să spun că alături de ei am avut cele mai multe evenimente care au rămas eterne. Faptul că am putut participa la această întâlnire mă face foarte fericită. Amintirea tuturor anilor pe care i-am petrecut împreună şi amintirea acestei întâlniri am s-o duc cu mine în veşnicie”, ne-a mărturisit Ecaterina Tiritean, diriginta promoţiei 1960–1964. Doamna Tiritean este originară din Bătania şi a fost referenta învăţământului românesc din Ungaria până în anul 1988. A avut legătură permanentă cu şcoala, pedagogii care au activat aici. 

– Când am ieşit în pensie de la Institut, am primit distincţia „Pentru munca excelentă”, iar în 1994 am primit distincţia de merit. În anul 2005 am primit diploma de aur la Universitatea ELTE din Budapesta, unde am terminat studiile, ne-a povestit despre viaţa ei doamna Tiritean. 

Întâlnirea a fost concepută şi organizată de fosta elevă Cornelia Nemeş, care şi-a amintit cu drag de anii petrecuţi la cămin:

– Încă din prima lună a anului 2014 am început să organizez această întâlnire. Am dat telefoane, am scris scrisori, şamd. Am terminat liceul 27 de persoane, 4 băieţi au răposat deja, iar din cei 23 care suntem în viaţă 17 ne-am adunat astăzi la liceul românesc din Jula. Sunt foarte fericită că am reuşit să ne întâlnim, munca şi osteneala mea nu a fost zadarnică. 

– Se pare că aţi fost o clasă bine închegată, dacă aţi reuşit să-i adunaţi după 50 de ani…

– Aşa este, pentru că mulţi dintre noi am fost împreună şi la cămin. Pe acele vremuri, viaţa la cămin semăna cu viaţa unei familii mai mari. Fiindcă numai lunar mergeam acasă, erau organizate baluri special pentru noi. La cămin s-au dezvoltat relaţii de prietenie adevărate, chiar şi primele îndrăgostiri. Pot să vă mărturisesc că pe soţul meu acolo l-am cunoscut, fiind şi el absolventul liceului. Iar diriginta noastră, Ecaterina Tiritean, a fost ca a doua mamă pentru noi, ne-a mărturisit organizatoarea Cornelia Nemeş, care ne-a mai spus că prima întâlnire au avut-o după 24 de ani de absolvire, apoi la 30, 40 şi acum la 50 de ani. 

*

Ajunsă la o vârstă respectabilă, cu o bogată experienţă de viaţă, fosta dirigintă Ecaterina Tiritean a strigat catalogul, iar fiecare a dat timpul înapoi şi a depănat momentele vieţii sale:

1. Gheorghe Ardelean (Chitighaz) – s-a căsătorit cu Maria Gros, este inginer mecanic, economist în comerţul extern. Timp de zece ani a fost diplomat în România. Au doi copii, amândoi au devenit medici şi trăiesc în America, au şapte nepoţi. 

2. Maria Ardelean (Chitighaz) – după admiterea liceului a lucrat la Azilul Bătrânilor din Jula, a fost economistă şi casieră. Are un băiat. În 2000, după 36 de ani petrecuţi pe câmpul muncii s-a pensionat. 

3. Dinca Atyimás (Cenadul Unguresc) – după bacalaureat a lucrat ca revizor la Uzina de Textile (Textilművek). Are un băiat şi o fată şi se bucură de zilele petrecute cu singurul nepot.

4. Teodor Avramuţ (Micherechi) – după terminarea şcolii superioare de ofiţer şi-a continuat studiile în Rusia, unde timp de cinci ani a studiat la Academia de ingineri. A lucrat ca inginer la aeroportul din Kecskemét. Are un copil şi doi nepoţi. 

5. Maria Borşa (Bedeu) – cei doi copii ai săi sunt avocaţi, unul dintre ei trăieşte în străinătate, are patru nepoţi. Trăieşte în Budapesta. 

6. Maria Buta (Micherechi) – după terminarea liceului a devenit educatoare. A lucrat 30 de ani ca educatoare la grădiniţa din Micherechi. Are doi copii, o fată şi un băiat şi se bucură de cinci nepoţi. Trăieşte în Micherechi.

7. Florentina Cefan (Micherechi) – după bacalaureat a lucrat la Bichişciaba. În anul 1969 s-a căsătorit, apoi 13 ani a lucrat la cooperativa agricolă din Jula. A devenit economistă. Din anul 2002 este pensionară. Are doi copii şi patru nepoţi. De 18 ani este văduvă. 

8. Elisabeta Erdei (Săcal) – a fost absentă.

9. Ioan Finna (Chitighaz) – nu a participat la întâlnire. 

10. Irma Gaál (Săcal) – a lucrat ca educatoare la grădiniţa din Apateu. În 1967 s-a căsătorit, după care s-a mutat la Körösnagyharsány. Are doi copii, băiatul trăieşte la Seghedin, iar fata la Budapesta. Se bucură de cei doi nepoţi de 13 şi 10 ani. 

11. Ecaterina Mureşan (Bătania) – a lucrat la grădiniţa din Micherechi şi Bătania, dar a fost şi vânzătoare. Are un copil care locuieşte la Bichişciaba. Trăieşte în Bătania. 

12. Ecaterina Nedrău (Chitighaz) – timp de 40 de ani a lucrat la căile ferate, dintre care 30 de ani ca revizor. A fost pensionată în 2005, dar pe lângă pensie a mai activat până în 2012. Are trei copii, fata cea mai mare este avocat, al doilea copil este informatician, iar cel mai mic este director comercial. Are un nepot.

13. Maria Negru (Apateu) – din motive familiale nu a fost prezentă la întâlnire. 

14. Elena P. Mogyorós (Bedeu) – nu a fost prezentă la eveniment.

15. Ioan Precup (Jula) – a devenit profesor de română şi maghiară. În anul 1968 s-a mutat la Kunszentmárton. Are o fetiţă care a devenit profesoară şi are doi nepoţi. În timpul liber este preocupat de pictură şi de scris. 

16. Ana Şimonca (Chitighaz) – din motive de sănătate nu a fost prezentă. 

17. Gheorghe Şimonca (Chitighaz) – după bacalaureat a învăţat meseria de tehnician auto la Szolnok. Zece ani a fost planor. Are doi copii şi o nepoată. 

18. Maria Sarca (Chitighaz) – a devenit profesoară de română şi istorie. După terminarea şcolii superioare, împreună cu soţul său, s-au mutat la Győr. S-au întors apoi la Chitighaz, unde a predat la şcoala românească timp de 40 de ani. Este autoarea a două cărţi. Prima sa carte evocă trecutul şcolii româneşti din Chitighaz, iar cealaltă are ca temă obiceiurile de nuntă la românii din Chitighaz. 

19. Sofia Selejan (Chitighaz) – a fost profesor devotat de matematică şi desen la şcoala generală românească din Chitighaz. Trăieşte în Chitighaz. Are doi copii, un băiat şi o fată, şi se bucură de trei nepoţi. 

20. Elena Taga (Săcal) – a devenit învăţătoare. A petrecut 40 de ani pe tărâmul pedagogiei, a predat la şcolile din Săcal, Apateu şi Komádi. Are doi copii, băiatul a devenit inginer silvic, fata a fost membra Baletului din Pécs. Azi se bucură de cei opt nepoţi ai săi. 

21. Cornelia Târnovan (Bătania) – a devenit inginer în alimentaţia industrială. Este soţia lui Vasile Nemeş, şi el fiind absolvent al acestui liceu. A fost revizor la Törökszentmiklós, a lucrat şi la Szolnok. Apoi s-au mutat la Budapesta. Are două fete şi doi nepoţi. Este membra Societăţii Culturale din Budapesta şi a Autoguvernării Româneşti din Szentendre. 

22. Maria Tóth (Cenadul Unguresc) – nu a participat la întâlnire.

23. Elena Tiritean (Bichişciaba) – după terminarea Institutului Pedagogic din Sarvaş a lucrat ca educatoare la Biharugra, Okány şi Bichişciaba. Din anul 1976 până în 2006 a lucrat la o singură grădiniţă. Are doi copii, pe unul dintre ei, împreună cu nepoata sa de trei ani, în 2010 l-a pierdut în urma unui accident mortal din Turcia. Azi se bucură de viaţa de pensionar alături de nepoţii săi. 

Fiindcă întâlnirea promoţiei 1960–64 s-a organizat în perioada pascală, la propunerea dirigintei, ora de dirigenţie a fost încheiată cu cântecul „Hristos a Înviat!” Timp de câteva ore, foştii elevi au depănat amintiri, au povestit despre viaţa lor, în speranţa că se vor mai vedea în acest cerc prietenesc şi în anii următori. 

Ana Cioca