24 iul. 2014

Editorial - Nepăsarea de azi ne va costa mult mâine

Abia scăpaţi din băncile şcolare şi din sălile de examene, absolvenţii de liceu, care vor să-şi continue studiile la vreo universitate, în aceste zile stau din nou cu sufletul la gură: în 24 iulie se vor face publice punctajele necesare pentru studiile superioare în Ungaria, iar tinerii noştri care vor să-şi continue studiile din toamnă în România, s-au întâlnit cu comisia de examinare sosită din Bucureşti în cursul acestei săptămâni. Zile fierbinţi, deci, şi pline de emoţii.

Studenţia de azi nici nu se poate compara cu cea de acum 20–30 de ani. Este mult mai complicată, mult mai scumpă, dar totodată şi mult mai variată şi cu multe posibilităţi de care părinţii copiilor de azi nici nu puteau visa pe vremea lor. Acum 20–30 de ani, dacă şi-a propus un tânăr român din Ungaria că vrea să devină, de exemplu, profesor de română, avea doar câteva variante: catedrele de română din Budapesta, Seghedin sau Sarvaş, ori se ducea să studieze Literele la Bucureşti. Posibilităţi pentru universităţile mai apropiate de graniţa româno-maghiară nu existau. Deci, după admitere, tânărul nostru ştia exact că, dacă este harnic şi sârguincios, şi îşi ia toate examenele cu succes, în 4 sau 5 ani va fi om cu diplomă, iar la câteva luni după absolvire va lucra într-o şcoală, integrându-se în câmpul muncii şi văzându-şi de viaţa lui. 
Azi este mai greu să intri la o universitate, şi să rămâi şi să termini în timp util, dar şi mult mai costisitor. Totodată, însă, studenţii de azi nu mai cunosc graniţe şi limite, dacă sunt talentaţi pot să înceapă studiile într-o ţară şi s-o termine în alta. Tinerii din comunitatea românească din Ungaria aleg, de obicei, universităţile din ţară, dar de câţiva ani tot mai mulţi se folosesc şi de oferta României de a deveni bursieri ai statului român. „Bursier” însă nu înseamnă de fiecare dată că studentul primeşte şi bursă, ci doar că intră la o facultate de stat fără a plăti taxe.
Anul acesta, România a asigurat pentru tinerii din Ungaria 25 de locuri, 6 cu bursă şi 19 fără bursă. Toate aceste locuri sunt cu scutire de plata taxelor de şcolarizare şi cu cazarea gratuită în campusurile universitare. Cele mai multe locuri sunt asigurate de către universităţile din Oradea, Arad, Timişoara sau Cluj, dar ni s-au oferit locuri şi la Târgu Mureş, Bucureşti sau chiar la Galaţi. De ceva ani, cea mai atractivă facultate pentru tinerii din Ungaria este Medicina, atât cea generală, cât şi cea dentară sau veterinară. Din păcate, nimeni nu-i mai îndrumă pe tinerii de azi să înveţe Literele la Bucureşti sau să meargă să studieze la catedrele din Budapesta sau Seghedin, ca apoi să devină profesori de română la şcolile noastre generale sau la Liceul Bălcescu de la Jula. Iar această neglijenţă ne va costa. Peste 10–15 ani, nu vom avea profesori de română şi va trebui, la fel ca în anii 1950–60, să „importăm” dintre ungurii din România (dintre cei care ştiu bine şi româna). 
Nepăsarea noastră, a celor de azi ne va costa mult mâine şi va afecta în mod negativ generaţiile viitoare. Urmăresc cu atenţie cum se organizează în asociaţii sau ligi alţi tineri români din comunităţile româneşti din jurul României. Ei şi-au dat deja seama că, dacă sunt uniţi, se pot ajuta reciproc, pot să-şi apere interesele, etc. Nouă, românilor din Ungaria ne place mai mult să ne jucăm „de-a autoguvernările” şi uităm că interesele comune se pot apăra mai bine în mediul asociativ. Acest handicap al nostru îl moştenesc şi copiii. „Jocul de-a autoguvernarea” înseamnă să aştepţi totul de la stat, să primeşti totul de-a gata, bani, funcţii, posturi. Prostia de azi ne va costa mult mâine când ne vom da, în sfârşit, seama că fiind mai mult preocupaţi de interesele personale am lăsat în urmă o generaţie asimilată, fără limbă şi identitate, iar acest proces va duce inclusiv la moartea instituţiilor noastre.
Eva Şimon

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...