Editorial - Joaca de-a românii

Să nu ne îmbătăm cu apă rece! Nici în următorii cinci ani (pentru că acum atâta va fi un ciclu electoral în Ungaria) nu vom avea autoguvernări curat româneşti. Oricât am sperat unii ca ne-românii să obosească şi să nu se mai îmbulzească la alegerile de autoguvernări din toamna acestui an, să le fie frică să mai comită fals în acte declarând pe nedrept că sunt români, că ştiu limba şi cultura românească, să se simtă jenaţi că şi după a multa modificare a Legii Naţionalităţilor tot mai găsesc nişte portiţe prin care îi pot reprezenta pe cei care nu vor ca ei să-i reprezinte, văzând listele publicate de curând pe pagina oficială a Biroului Electoral Naţional (www.valasztas.hu) ne-a dispărut orice rază de speranţă. 

Trista realitate este că vom avea mai multe autoguvernări în judeţul Pesta (în localităţi precum Bugyi, Érd, Gyál sau Maglód), alcătuite din persoane necunoscute pentru românii autohtoni, dar nu a scăzut pofta de a se juca de-a românii nici în localităţile Múcsony sau Győr sau Mátészalka. În niciuna dintre aceste localităţi nu există vreo şcoală, biserică sau orice altă instituţie românească, dar nici măcar un club al pescarilor români! Atunci pe ce bază? – se întreabă alegătorul naiv sau cetăţeanul turmentat. Iacă aşa, pentru că aşa vor muşchii lor! Îi opreşte cineva, îi controlează cineva? Nuuu. Se folosesc mersi frumos de banii destinaţi românilor. Nu că ar fi aceştia aşa de mulţi, dar e deranjator că în statisticile ungureşti (şi) aceste sume apar ca fiind cheltuite, investite în/pentru comunitatea românească din Ungaria. Şi nu este aşa. 
Un străin care va cerceta numele candidaţilor la alegerile de autoguvernări româneşti, pe care le publicăm şi noi în articolul de alături, uşor poate judeca greşit, deoarece aproape toate numele par a fi ungureşti, inclusiv cele româneşti fiind transcrise sau chiar traduse de către autorităţile maghiare cu mai multe generaţii în urmă. Aşa cum slovacii sau croaţii sau sârbii din Ungaria se cunosc între ei, tot aşa şi noi românii ne cam ştim fiecare. Nu-i de mirare, fiind vorba de minorităţi cu număr redus. Ştim că Árgyelán-ul unguresc este, de fapt, Ardelean, sau Nyisztor – Nistor, Márk – Marc, Ruzsa – Ruja, Kozma – Cozma, Muntyán – Munteanu, Szeleján – Selejan, Krizsán – Crişan, Borbély – Borbil, Pilán – Pilan etc. Însă numele precum Meleg, Karika, Fehér, Nagy, Kiss, Székely sau Jakab sunt nume ungureşti, cu nicio urmă de origine românească. 
Deci, de pe acum este clar: atât în autoguvernările locale aşa-zis româneşti cât şi în cele pe Capitală sau judeţene vom avea persoane necunoscute şi nerecunoscute de către comunitatea românească autohtonă. Miza cea mare este, totuşi, Autoguvernarea pe Ţară. Şi nu pentru că acolo sunt cei mai mulţi bani, care oricum au o destinaţie clară, cea de finanţare a instituţiilor preluate de către AŢRU, ci pentru că este reprezentanţa românilor recunoscută ca fiind partener al Guvernului maghiar. Numai AŢRU are şansa să obţină finanţări mai serioase de la Budapesta, numai AŢRU este chemată în Capitala ţării să spună ofurile comunităţii. Orice alte voci rămân mute în faţa autorităţilor maghiare. 
Conducerea de până acum a AŢRU nu a făcut nimic ca să şteargă pata urâtă, făcută de ne-români, pe faţa comunităţii noastre de mult prea mult timp. Ba mai mult, s-a complotat. Singura speranţă este o nouă Autoguvernare pe Ţară, care în următorii cinci ani să controleze şi să ducă până la desfiinţare(!) toate autoguvernările pseudo-româneşti, curăţind astfel, pentru totdeauna, viaţa publică românească de această rană care începe să devină cangrenă. Şi de ce credem că se poate face asta? Deoarece în tot mai multe cazuri şi cancerul se poate vindeca. Trebuie doar multă voinţă!
Eva Şimon

Comentarii