25 oct. 2014

Editorial – „Că piatra, orişicât de tare, se macină şi trece stând…”

Iar a mai trecut un rând de alegeri. De 20 de ani, de când se zice că şi noi, naţionalităţile, luăm parte în viaţa politică a ţării prin alegerile de autoguvernări minoritare, din patru în patru ani ajungem să ne mâncăm între noi, să ne urâm şi să ne jignim, să săpăm şanţuri şi să ridicăm garduri între noi. Luptele electorale nu se duc cu programe şi concepţii, cu argumente şi convingeri, cu concepţii reale sau planuri realizabile, ci cu şantajări şi intimidări şi promisiuni uitate deja a doua zi după alegeri. În campania electorală toată lumea vorbeşte despre unitate, alianţă, bună înţelegere. Accentul este pe: vorbeşte. Pentru că la a se pune în practică încă nu am ajuns niciodată. E adevărat, este şi foarte greu să construieşti o alianţă bazată pe minciuni, pe falsităţi. La noi este mult mai la modă păcăleala, nesinceritatea. 

Joaca de-a autoguvernările minoritare ne sfarmă toate energiile pe care am putea să le direcţionăm în altă parte. În timp ce avem deja 61 de autoguvernări locale (cât sunt ele de româneşti vom vedea în următorii ani), abia mai avem coruri, echipe de dansuri, teatru, de scriitori, poeţi să nici nu mai vorbim. Când organizăm o “zi” dedicată culturii româneşti, programul se întinde pe maximum 2 ore, pe care doar aşa suntem în stare să-l umplem cu cultură românească dacă mai invităm şi vreo 3 ansambluri din România. Asta-i starea culturii la noi!
Dar lupta nu s-a terminat încă, ea mai continuă câteva zile. Săptămânile următoare vor fi constituite autoguvernările alese duminica trecută, care îşi vor alege conducătorii. La nivel local sau teritorial nu ne aşteptăm la mari surprize, acolo jocurile aproape că s-au făcut deja, bătălia se va duce doar în Autoguvernarea pe Ţară unde nimeni nu întruneşte majoritatea de voturi pentru a putea alege conducătorii fără niciun compromis. Văzând componenţa Autoguvernării pe Ţară, bat la ochi următoarele: 1. În premieră în istoria de 20 de ani a sistemului de autoguvernări minoritare vom avea o Autoguvernare pe Ţară, compusă din 15 persoane, care cu toţii vorbesc limba română, deci, în mod normal, nimic nu o să-i împiedice să folosească la şedinţe limba naţionalităţii pe care o reprezintă. 2. Datorită votului direct, principiul teritorial nu a mai fost respectat de nicio organizaţie de desemnare a candidaţilor, drept urmare, 7 din cei 15 membri ai AŢRU sunt din Micherechi sau cu origini din acest sat. E bine, e rău, vor lua decizii mai înţelepte decât înaintaşii lor, vom vedea cu timpul. 3. Dacă îi luăm după profesii şi funcţii pe cei 15, observăm că vom fi “conduşi” în viitor de 5 persoane, care au obţinut diploma de profesor la Catedra de română a Facultăţii Pedagogice din Seghedin, 2 persoane la Catedra de română din Budapesta, 3 sunt directori de şcoli, 2 sunt primari, 1 viceprimar, 1 medic, 1 avocat, etc. Avem deci în faţă un viitor promiţător, să nu se mire niciunul dacă alegătorii, poporul, o să aibă mari aşteptări de la ei.
Alegerile au trecut. Luptele trebuie să înceteze, iar munca e musai să înceapă. Timpul nu mai are răbdare. Suntem tot mai puţini şi tot mai asimilaţi. La asta trebuie să lucrăm. Nu prin a obliga pe nimeni să facă mai mulţi copii, ci prin a integra românii valoroşi, prin a sprijini toate activităţile cu adevărat româneşti (de la scrierea unei cărţi până la funcţionarea unui cor) şi prin a întări mândria de român, care ne-a fost spurcată ani de-a rândul. Am ajuns să fim ca pietrele din renumita poezie a lui Mihai Codreanu, recitată atât de minunat de Florian Pittiş: “Bătrânii spun că apa trece/ Şi spun că pietrele rămân,/ Dar lucrul altfel se petrece/ Pe vechiul nostru glob bătrân./ 
Că piatra, orişicât de tare,/ Se macină şi trece stând,/ Iar peste trista-i măcinare/ Doar apele rămân curgând.” Ne-am măcinat destul. Dacă nu facem ceva, în scurt timp vom avea mai multe autoguvernări decât români în ţara asta!
Eva Şimon

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...