Editorial - Curechi electoral de toamnă

Conspiraţii şi demascări, critici şi injurii, promisiuni şi vorbe goale, bani publici cheltuiţi în scopuri personale sau în interese de partid, manipulări şi şantajări, laude ieftine (uneori şi de sine, care miroase foarte urât) şi bătutul în piept cu merite false, minciuni şi vorbe goale – cu asta ne este făcut capul varză dacă ne uităm zilele astea la televizor, atât la români cât şi la unguri. România îşi va alege peste două luni un nou preşedinte de stat, iar Ungaria va avea din această toamnă noi primari şi consilii locale. Românii din Ungaria, la fel ca toate minorităţile din această ţară, se frământă cu alegerile de autoguvernări de naţionalitate.
 
La noi, la minorităţi, luptele electorale nu se duc la televizor. Nici nu ar încăpea în cele câteva minute care se acordă săptămânal la televiziunea publică, unde nici nu prea poţi să vorbeşti ce te rupe capul, eventual să dansezi şi să cânţi căci aşa le stă bine naţionalităţilor. Dar nu se mai duc discuţii sincere şi deschise nici la forumuri sau la întâlniri electorale. Este mult mai uşor să-ţi spui părerea cu privirea îndreptată spre ceaunul cu popricaş şi să fii critic cu burta plină de bunătăţi culinare, la un oarecare festival gastronomic finanţat din bani publici, sau ascuns sub un pseudonim pe Facebook, decât la un forum electoral unde să te uiţi ochi în ochi şi să-i spui faţă-n faţă primarului, preşedintelui, consilierului etc. ce gândeşti, ce nu-ţi place, ce aştepţi de la noii aleşi. 
Campania negativă îl ajută deseori mai mult pe adversar decât pe cel care o face. La fel cum lauda de sine şi cultul personalităţii contribuie tocmai la simpatizarea celeilalte părţi. La naţionalităţile din Ungaria, luptele de idei serioase nu au dispărut din cauza asimilării sau a numărului tot mai redus (mai ales că datele de la recensământ arată că am fi tot mai mulţi), ci din cauza sistemului de autoguvernări minoritare. Înainte să fiu acuzată că vorbesc în numele tuturor celor 13 naţionalităţi din Ungaria, voi contura situaţia de la noi, de la români: la noi, în mod categoric, acest sistem de autoguvernări este vinovat pentru desfiinţarea atelierelor de discuţii, pentru moartea sferei civile, pentru dezinteresul total al generaţiilor mai tinere faţă de viaţa publică şi culturală românească. Dezbaterile s-au transformat la noi în certuri, argumentele au devenit supărări până la moarte, toată lumea suspectează pe toată lumea, minciuni inventate la un pahar de pălincă se transmit cu atâtea uşurinţă cum ai zice bună ziua, fără nicio urmă de responsabilitate, deoarece nimeni nu se mai ia în serios nici nu poate fi luat în serios. 
Sistemul de autoguvernări minoritare a mai adus şi altceva, pe lângă moartea luptei de idei: a adus bani mulţi pentru unii şi niciun svanţ pentru alţii. În primul rând, în cazul autoguvernărilor pe ţară, aproape că alegerile din patru în patru ani sunt total inutile, bani de la buget aruncaţi în vânt, deoarece conducerile acestora este mai greu de schimbat decât să urci muntele Himalaya. Cel ce are Banul în buzunar foarte uşor poate să promită mare cu sarea, nu are nevoie de forumuri şi întâlniri electorale. El tremură de întrebări şi nu vrea să se obosească să de-a răspunsuri. Nu-l interesează nici dispariţia treptată a celor pe care pretinde că-i reprezintă. Importantă este liniştea şi domnia cât mai paşnică a lui. Cu orice preţ…
Au mai rămas doar două săptămâni bune până la alegerile locale din Ungaria. Cunoaştem listele cu numele celor care vor să-i reprezinte în următorii cinci ani pe românii din Ungaria. Şi doar atât. În mintea alegătorilor totul este varză. Nu prea au habar pe cine şi, mai ales, de ce să voteze. Acest curechi electoral ar putea să ne coste mult în viitor. Sau nici asta nu mai contează?
Eva Şimon

Comentarii