Părerea cititorului - În prag de alegeri…

M-am gândit la acest titlu, deoarece în prag de sărbătoare, indiferent de eveniment (Paşte, Crăciun, Rusalii, etc.) încercăm să scoatem la suprafaţă o persoană bună, iubitoare, iertătoare, gata pentru a arăta celor din jur cât de credincioşi suntem. Îmbrăcăm haina de sărbătoare şi umplem bisericile, ne vizităm, zâmbim, petrecem şi am dori parcă acele zile să nu se mai termine. Da, noi ăştia, consăteni, rude, prieteni, fraţi, creştini. Dar ce păcat că aceste zile sunt atât de rare şi trec aşa de repede. Şi aşa cum e rânduiala divină, zilele trec şi pleacă, cu bune, cu rele, dar ce e important, noi rămânem. Şi dacă am încerca să rămânem aşa cum vrem să părem la sărbătoare, ce bine ar fi! 

Dar apare aşa un eveniment (ca aceste alegeri, de ex.) şi totul se întunecă, totul se dărâmă şi din acei oameni buni, iubitori, creştini, gata să ne ajutăm unii pe alţii, parcă neaşteptat şi deodată, fără să vrem, împinşi parca de la spate de ceva, suferim acea metamorfoză şi ne transformăm în persoane de nerecunoscut. Şi iubirea, dragostea, pacea se transformă în ură, invidie, răutate. CUTREMURĂTOR, ÎNFRICOŞĂTOR să trecem aşa de repede de la o stare la alta?! Cine suntem cu adevărat? Cei de la sărbătoare sau cei de după? Mă întreb de ce ne lăsăm aşa uşor târâţi în aceste dorinţe meschine, urâte, care au rolul de a ne îndepărta unii de alţii. Ce scop avem, ce urmărim cu adevărat? Oare vrem binele semenilor noştri? Aşa cum stă scris în promisiunile care ne vin aproape în fiecare zi în cutia poştală? Cum pot să cred aşa ceva, când trecem unii pe lângă alţii nu ne salutăm şi faţa noastră parcă radiază de răutate? Sau poate văd eu rău? Ce bine ar fi! 
Şi totuşi ce alegem? Pe cine? Ce calităţi urmărim la candidaţi? Toţi promit ceva; oare din suflet? Chiar vor să schimbe ceva? Văd ei un nou orizont sau patru ani de neîmpliniri? Mă îndrept către ei acum: Stimaţi candidaţi! Iubiţi voi alegatorii? Doriţi să vă sacrificaţi timpul, energia pentru consătenii Dumneavoastră? Aceasta necesită nopţi nedormite, oboseală, decizii importante de luat cu privire la noi, ăştia, care vă votăm şi vă dorim toată încrederea noastră. Câte promisiuni în campanie… Chiar vreţi să le duceţi la împlinire? DOAMNE AJUTĂ! 
De ce oare nu credem şi ne pierdem speranţa aşa repede? Şi totuşi să fim optimişti. Poate este vremea să ne recăpătăm încrederea. Sunteţi ai noştri şi noi ai Dumneavoastră. De ce să nu credem în voi? Fie ca nu numai în prag de sărbătoare să ne transformăm, ci să ne iubim, să ne suportăm în fiecare zi aşa, cum suntem, cu bune, cu rele, căci suntem rude, consăteni, vecini, colegi de muncă şi, nu în ultimul rând, CREŞTINI, cu un Dumnezeu deasupra noastră, care vede şi aude totul şi ne iubeşte pe toţi cu bune, cu rele.
Un alegător anomim

Comentarii