Sărbătoarea mulţumirii şi seri de evanghelizare la Biserica Baptista din Chitighaz

În zilele de 3–5 octombrie au avut loc seri de evanghelizare şi sărbătoarea mulţumirii la Chitighaz. Invitatul evenimentelor a fost pastorul misionar Novák Zsolt. În mărturia lui, fratele a spus că s-a născut în Ungaria şi nu are rude în România. Nu de mult era un om de afaceri de succes, trăind cu mult peste toate visele lui din tinereţe, având o casă nouă ultramodernă, maşini de ultima generaţie, şi excursii în lumea largă. Practic a avut tot ce şi-a dorit în viaţă. Doar un lucru îi lipsea: pacea inimii. 

Dumnezeu însă i-a vorbit într-o zi, şi l-a scos din anturajul acela în care trăia, i-a umplut inima de pace şi bucurie, iar mai târziu Domnul l-a chemat în slujba Sa. Fiind ascultător de chemarea lui Dumnezeu, fratele a lăsat afacerea, şi-a vândut casa şi tot ce a avut, şi s-a mutat la Gheorgheni, Harghita, în Secuime, după cum i-a arătat Domnul, ca să planteze biserici şi să facă misiune. 




În serile de evanghelizare, fratele Novák a vorbit despre nevoia de înnoire a bisericilor noastre. Doar Duhul Sfânt poate înnoi oamenii şi bisericile. Unde este prezent Duhul Sfânt, acolo El aduce roade. Roadele Duhului le găsim înşirate în Epistola lui Pavel către Galateni. 
„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege” (Gal 5:22-23).
Având un timp atât de scurt, tema principală a evanghelizării de vineri seara a fost dragostea, din Întâia Epistolă a lui Pavel către Corinteni, Imnul Dragostei (1Cor 13). Sâmbătă seara tema principală a fost pacea, iar mesajul Domnului a fost predicat din Faptele Apostolilor, din pasajul în care diaconul Ştefan, primul martir creştin a fost împroşcat cu pietre (Fapte 6-7). Iar duminică dimineaţa, când ne-am şi împărtăşit, tema noastră a fost bucuria, tot din Faptele Apostolilor, din întâmplarea când Apostolul Pavel şi Sila sunt aruncate în fundul temniţei, dar în pofida acestui fapt ei cântă şi sunt bucuroşi, pentru că sunt mântuiţi. Până la urmă şi temnicerul găseşte bucuria aceasta, crezând în Domnul Isus (Fapte 16). Mesajele erau colorate cu foarte multe exemple din viaţa fratelui şi din experienţe proprii de pe câmpul de misiune. 
Duminica după amiază am sărbătorit şi am mulţumit Domnului pentru darurile Lui şi pentru mântuirea în Domnul Isus prin preajma Sărbătorii Mulţumirii. Am avut mulţi musafiri din bisericile din zonă, care au venit să împărtăşească bucuria noastră, şi fiind setoşi să audă Cuvântului lui Dumnezeu predicat. 
Mesajul a fost predicat pe baza pildei Domnului Isus despre doi oameni, un fariseu şi un vameş, care amândoi s-au suit la templu să se roage (Luca 18:9-14). Fratele a accentuat că este un lucru bun să te duci la biserică. Biserica este casa lui Dumnezeu, este locul de rugăciune pentru toate popoarele. Aceşti oameni din pilda Domnului Isus, s-au rugat amândoi. Au avut rugăciuni diferite, dar amândouă au fost auzite. Prima rugăciune era o rugăciune de mulţumire, însă pentru toate motivele greşite, anume că el este mai bun ca alţii. Tema rugăciunii acestui fariseu a fost el însuşi, pe când tema rugăciunii vameşului a fost Dumnezeu. Acest om s-a oprit de departe, şi nu a îndrăznit nici să-şi ridice privirea în sus. Rugăciunea lui ar trebui să fie şi rugăciunea noastră: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul.” 
Doar dacă ne-am rugat deja această rugăciune, putem mulţumi Domnului pentru darul Lui cel mai mare, Domnul Isus şi mântuirea sufletului nostru. Pentru că nu doar rugăciunea acestor doi oameni a fost diferită, ci şi felul în care au plecat de la locul acela. Cuvântul Domnului ne spune că vameşul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit, pe când despre fariseu nu se poate spune lucrul acesta. 
Biblia ne învaţă să fim mulţumitori. Cel mai mare motiv de mulţumire este mântuirea dată prin Isus Cristos, Domnul Nostru. Mulţumirea însă nu se poate rezuma doar la o singură zi din an, sau la un serviciu divin dint-o biserică. Trebuie să aducem jertfele noastre de mulţumire tot timpul pentru toate lucrurile lui Dumnezeu Tatăl prin Dumnezeu Fiul, mulţumirea noastră izvorând de la Dumnezeu Duhul Sfânt. 
Un mod de a învinge amărăciunea, nemulţumirea, violenţa şi celelalte păcate din viaţa noastră, este să avem o atitudine de mulţumire. Asta înseamnă să-L recunoaştem pe Dumnezeu ca şi Creator şi Susţinător, ca şi Cel care ne poartă de grijă şi ne dă speranţă, să ne vedem adânc îndatoraţi lui pentru tot ce avem, şi pentru toate lucrurile bune din viaţa noastră. 
Ca şi un ultim gând, Cuvântul ne învaţă să fim mulţumitori în toate împrejurările şi în tot timpul, chiar şi pentru încercări şi dureri pe care le avem, pentru că Domnul îşi formează chipul şi prin aceste lucruri. De aceea, „Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi” (1Tes 5:16-18).
Pastor Csaba Borzási

Comentarii