„Arheologie fără frontiere” a fost titlul conferinţei organizate pe 22 octombrie, în Sala Lenkefi a Muzeului Munkácsy Mihály din Bichişciaba, cu participarea arheologilor din România şi Ungaria. „Frontierele artificiale care mai există, nu ne mai separă, chiar din ce în ce dispar şi putem discuta foarte deschis despre aceste lucruri. Tocmai de aceea ne întâlnim ca să fie un schimb de experienţă, să putem colabora şi să avem rezultate cât mai bune în domeniul cercetărilor. Prin expunerea obiectelor dorim să le facem cunoscute publicului larg, pentru că aceasta este menirea noastră, de aceea suntem arheologi”, a concluzionat arheologul arădean, Florin Mărginean, în cadrul interviului acordat săptămânalului nostru.
Cuvântul de deschidere a fost rostit de către domnul Medgyesi Pál, arheolog al Muzeului „Munkácsy Mihály” din Bichişciaba, în mod special au fost salutaţi arheologii de la Muzeul din Arad. La conferinţă a onorat cu prezenţa Bíró Csaba, consilier al Consiliului Judeţean Bichiş, cercetătoarea dr. Elena Rodica Colta, iar din rândul comunităţii româneşti din Ungaria, cercetătoarea pensionară Elena Csobai, istoric şi muzeograf. Titlul conferinţei a fost „Arheologie fără frontiere”, în cadrul căruia au avut loc câteva prelegeri ţinute de arheologi de la Muzeul din Arad şi de la Muzeul „Munkácsy” din Bichişciaba. Conferinţa a fost organizată de doamna Emilia Martin, muzeograf şi etnograf, în realitate a fost o continuare a tradiţiei conferinţelor, iar în ziua respectivă invitaţii s-au axat, în mod special, doar pe arheologie.
În cuvântul de deschidere, domnul Medgyesi a evidenţiat că domeniul de specialitate, arheologia nu cunoaşte frontiere, cercetările, descoperirile arheologice, în realitate se întind pe teritorii mult mai vaste care acoperă frontierele, în realitate trec peste frontieră. Medgyesi Pál a considerat că pe lângă evaluarea muncii arheologilor români şi maghiari ar fi importantă elaborarea programelor comune de cercetare, în care să fie fructificate rezultatele muncii comune. Arheologii Florin Mărginean, împreună cu Victor Sava, arheolog la Complexul Muzeal Arad, au încercat să facă o prezentare despre câteva descoperiri din perioada sfârşitului Evului mediu. Fortificaţiile epocii bronzului în zona Aradului şi puţin din Ungaria, judeţul Ciongrad, a fost tema prezentării domnului Victor Sava. Despre cele mai importante descoperiri, Victor Sava ne-a spus următoarele.
– Fortificaţie înseamnă centre de putere, o zonă fortificată, o zonă apărată de către un şanţ, un val, o palisadă, semne de fortificare de ziduri din pământ. Aici am prezentat săpăturile mele arheologice de la Sântana, Cetatea Veche, o cetate de peste trei mii de ani, unde am început cercetările în 2009. Am mai prezentat săpăturile arheologice împreună cu colegii din judeţul Timiş şi judeţul Ciongrad. Eu, personal am făcut cercetări pentru epoca bronzului la Pecica, din judeţul Arad, unde am găsit un cimitir din epoca bronzului contemporan cu cetatea de la Sântana, din anii 1400 înainte de Hristos. Acolo am găsit 37 de morminte înhumaţi cu arme, topoare. Am mai săpat o aşezare, un sat vechi, tot din epoca bronzului, la Şagu din judeţul Arad. Am mai avut alte săpături arheologice pentru alte perioade, începând de la neolitic până în secolul XIX în mai multe judeţe.
Florin Hălmăgean a prezentat câteva aspecte de viaţă cotidiană dintr-o perioadă istorică mai puţin cunoscută din surse scrise, perioada care lipseşte din mai multe motive. În prezentarea sa am putut vedea în ce fel de case locuiau, ce cultură materială aveau, din ce au băut apă, cum şi-au realizat traiul de zi cu zi şi am putut să vedem aspecte din viaţa după moarte, ce fel de rituri de înmormântare aveau. Pe lângă informaţiile primite despre cele mai importante descoperiri, domnul Hălmăgean ne-a introdus şi în munca de arheolog.
– Aceasta este o parte a planului meu de cercetare, din care m-am şi făcut un doctorat legat de locuirea din zona Văii Mureşului, care este mult mai complexă decât ceea ce am prezentat eu astăzi aici. Am încercat să prezint perioada din secolul X–XIII, sau perioada otomană, care va contribui la cunoaşterea acestei perioade.
– Am văzut o prezentare foarte migăloasă, valoroasă. Omul de rând cum trebuie să-şi închipuie, cum lucrează un arheolog?
– Arheologia înseamnă într-adevăr migală şi multă răbdare. În momentul, în care intervii în pământ ca să colectezi acea informaţie, practic distrugi. Acea informaţie n-o să mai fie descoperită şi de alţi arheologi. Pentru noi este ca şi pentru arhivişti, un document de arhivă pe care-l citeşti şi îl reinterpretezi. Pentru noi săpătura în sine ne poate arăta nivele de locuire, o cultură materială, un nivel de civilizaţie, toate aceste obiecte noi nu doar le descoperim, ci le citim. Fiecare nivel este o perioadă istorică pe care noi o putem interpreta prin descoperirile pe care le facem în aceste locuri. Oricum sunt mici bucăţele de istorie. De exemplu, oraşul Jula este o vatră de locuire continuă din Evul mediu. Ar fi foarte greu să descoperim tot. Dar faptul că descoperim anumite lucruri putem să completăm istoria locului. În momentul de faţă, descoperirea nu este de importanţă covârşitoare, dar este exact o secvenţă legată de populaţia normală, simplă care trăia ca şi astăzi simplu, care cultiva pământul, aveau animale şi seara îşi mai găseau răgazul să stea lângă acele cuptoare să-şi mai povestească anumite lucruri iar în a doua zi începeau aceeaşi viaţă. Ceea ce am descoperit noi este practic doar un procent foarte mic din ceea ce a fost şi este foarte greu să reconstitui altfel viaţa acelor oameni despre care nimeni nu a scris.
– Cât timp au durat aceste săpături?
– Cercetarea a durat o lună de zile în cazul acestei săpături. Fiindcă a fost o săpătură preventivă, de salvare, prin care am salvat un patrimoniu care era posibil de a fi distrus pentru o parcare pentru tiruri, am avut şi şansa de a colabora cu administratorii respectivei parcări, care au fost de acord, ne-au pus la dispoziţie nu numai utilaje şi oameni, ci şi partea financiară ca să putem să ne desfăşurăm în condiţii optime activitatea. În final, toată lucrarea s-a terminat cu predarea unui raport despre săpături. Astăzi am reuşit să prezint, a doua oară aceste descoperiri în cadrul acestei conferinţe. Sper într-o perioadă relativ scurtă să le şi public să devină accesibile publicului larg, în special mediului ştiinţific. Dar, prin expunerea obiectelor să le fac cunoscute publicului larg, pentru că aceasta este menirea noastră, de aceea suntem arheologi.
A.C.
Comentarii
Trimiteți un comentariu