Crăciunul sau naşterea Domnului?

Mi-am pus această întrebare acum, în preajma acestei foarte mari sărbători şi mi-a venit în minte o întâmplare: la botezul unui copil au fost chemaţi mulţi invitaţi. A avut loc slujba religioasă, iar invitaţii au fost chemaţi acasă pentru a servi masa. Au intrat fiecare, au început să bea, să mănânce şi dintr-o dată cineva a întrebat: Unde e sărbătoritul? S-a făcut o tăcere de mormânt. Toata lumea a început să îl caute şi copilul nicăieri, până când cineva a observat sub mormanul de haine un colţ din perina copilului. Din neatenţie, cineva a pus haina pe copil şi ceilalţi la rândul lor au făcut la fel, nebăgând de seamă că acolo se afla copilaşul.

Întâmplarea spune că micuţul a murit şi bucuria s-a transformat în întristare. Nu ştiu dacă această întâmplare este adevărată, dar esenţa ei spune multe. Nu cumva la această foarte mare întâmplare sau cea mai mare sărbătoare de Crăciun cu luminiţe, cu cadouri, cu mâncare, băutură, vorbe sau fapte mai bune, etc., uităm de adevărata şi sfânta ei însemnătate. Spuneam că această sărbătoare este foarte mare sau cea mai mare, deoarece a fost momentul când Dumnezeirea, în marele plan de mântuire şi salvare al omenirii, a coborât pe pământ la noi, păcătoşii, în ieslea Bethleemului din Iudeea. Ce înălţător, ce măreţ, ca ISUS, MESIA, EMANUEL, să lase gloria cerească şi să vină pe pământ, să ne ofere şansa împăcării cu Dumnezeu Tatăl. Ar fi dureros ca această sărbătoare să fie eclipsată de orice alt scop sau lucru.
Bineînţeles, sunt obiceiuri sau tradiţii, de care ne-am legat şi care ne plac, dar trebuie să facem o mare distincţie între Crăciun şi Naşterea Domnului Isus. Fără naşterea lui Meesia nu mai era creştinism, nu mai era Paşte, nu mai era şansa împăcării, a iertării şi a mântuirii. E dureros, căci şi astăzi, după două mii şi ceva de ani de la Naşterea Domnului, oamenii vorbesc de cu totul altceva, decât de Isus Domnul. Unii chiar fiind intervievaţi, ce înseamnă această sărbătoare, vorbesc de cârnaţi, caltaboşi, băutură, prăjituri, cadouri, etc.
Ce păcat, ce dureros, ce mici suntem faţă de marea glorie a lui Isus Mesia. Când Mesia s-a născut, Biblia spune, că nu s-a găsit loc pentru El decât într-un grajd cu animale. Ce ciudat, El, Regele cerului născut într-un grajd… Oare azi s-ar găsi loc pentru El? Atunci omenirea era preocupată de altceva. Oare nu la fel este şi astăzi?
Fiind luna decembrie, numită şi luna cadourilor, te invit să-I faci Domnului Isus Mesia un cadou: INIMA TA! Doresc la această sărbătoare Domnul să vă umple inimile de pace, fericire, speranţă şi mântuire!
Mesia s-a născut!

E noapte în cetate luminile s-au stins toate
Domneşte liniştea în oraş
Doar Maria în durere bate la porţi închise
Căci ceasul să nască îi veni-se

N-avem loc, n-avem loc, se-nchide-au porţile toate
N-avem loc, n-avem loc, căutaţi în altă parte

Într-un grajd e locul unde poate să Îl nască
Pe Domnul Domnilor Emanuel
A ales umilinţa din fecioara preacurată
Lăudat lăudat fie El

Şi azi Domnul bate la uşile-ncuiate
Ai vrea sa-L primeşti în inima ta
Rege al regilor e Domnul şi Mântuitorul
Şi inima e darul ce I-l poţi da

Tu ai loc, tu ai loc, în inimă pentru El
Tu ai loc, tu ai loc, El e Fiu de Dumnezeu.


Ghiţă Solcan, Biserica Penticostală “Betel”, Micherechi

Comentarii